Reclamantul PAR a contestat decizia nr. 81 din 6.03.2009 emisa de DSVSA Olt prin care a fost sanctionat cu mustrare scrisa pentru abaterea disciplinara prev. la art. 77 al. 2 lit. b din legea nr. 188/1999 R privind statutul functionarilor publici.
A motivat cererea in sensul ca acesta a fost sanctionat deoarece in calitate de la intimata nu a promovat recurs impotriva unor sentinte judecatoresti prin care Tribunalul Olt a acordat contravaloare tichete de masa si alte sporuri salariale functionarilor publici si personalului contractual din cadrul autoritatii publice.
Aceasta fapta a fost considerata ca o abatere disciplinara retinandu-se ca fiind o neglijenta repetata in rezolvarea sarcinilor de serviciu.
In opinia petentului sentintele judecatoresti erau legale si temeinice in conformitate cu dispozitiile legii nr. 635/2006 ce prevede salarizare asi alte drepturi ale personalului ce isi desfasoara activitatea in sistemul sanitar veterinar , potrivit dispozitiilor art. 14 si 23 din lege , drepturi reglementate si in Ordinul Presedintelui ANSVSA nr. 56232/2007 .
Deoarece, atat legea cat si regulamentul intern aprobat prin ordinul autoritatii publice centrale reglementeaza drepturile stabilite de catre instantele judecatoresti, nu exista motive de recurs asa cum acestea sunt reglementate de dispoz. art. 304 c. p. civ., in conditiile in care aceasta cale de atac este extraordinara.
Pe de alta parte s-a mai aratat ca si practica instantelor judecatoresti din tara a fost identica inclusiv decizia ICCJ pronuntata la cererea Federatiei Sindicale a Veterinarilor din Romania.
Petentul a considerat ca si-a exercitat cu buna credinta atributiile de serviciu aparand interesele intimatei deoarece a formulat intampinare in dosarele de fond si ca nu a dat dovada de neglijenta in rezolvarea sarcinilor de serviciu.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar a rezultat faptul ca ANSVSA prin Directia Generala Buget Finante Juridice si Resurse Umane, a solicitat intimatei sesizarea Comisiei de disciplina din cadrul acesteia cu privire la modul in care petentul in calitate de consilier juridic a inteles sa-si indeplineasca atributiile de serviciu, deoarece nu a declarat recurs impotriva a doua hotarari judecatoresti pronuntate de Tribunalul Olt si care ar putea fi apreciate ca prejudiciu adus institutiei publice de catre Curtea de Conturi a Romaniei.
Prin sentintele nr. 499 din 16.09.2008 si nr. 1493 din 30.09.2008 pronuntate de Tribunalul Olt au fost acordate contravaloarea tichetelor de masa si alte sporuri , drepturi cuvenite in temeiul art., 23 si respectiv 14 din legea nr. 435/2006. Actiunea in instanta a fost promovata de Sindicatul liber al personalului sanitar veterinar Olt ,iar solutiile au fost pronuntate pe temeiurile legale mentionate cat si Ordinul Presedintelui ANSVSA nr. 56232 din 11.06.2007 avizat si de Ministerul Muncii. Acelasi ordin a prevazut ca aceste drepturi se acorda personalului din cadrul ANSVSA cat si institutiilor publice din subordinea acestuia incepand cu data de 1.01.2007.
De altfel si ICCJ – Sectia administrativ si fiscal a pronuntat aceeasi solutie prin decizia nr. 2424 din 12 iunie 2008 .
Avand in vedere aceste reglementari legale , drepturile cuvenite salariatilor trebuiau acordate de catre ANSVSA in calitate de ordonator principal de credite si nu era nevoie sa se formuleze actiuni in instanta.
Potrivit art. 299 si urm. c. p. civ., recursul reprezinta o cale extraordinara de atac si motivele care pot sa conduca la modificarea sau casarea unor hotarari sunt cele expres prevazute la art. 304 c. p. civ.
Pe acest considerente apare ca fiind intemeiata sustinerea petentului ca in calitate de consilier juridic si de cunoscator al dispozitiilor legale nu existau temeiuri legale pentru formularea cererii de recurs atata timp cat solutiile s-au pronuntat pe normele legale emise chiar de catre autoritatea publica centrala, cat si pe legea aplicabila acesteia, respectiv nr. 435/2006.
De altfel si in raportul comisiei de disciplina care a facut propunerea cu privire la sanctionarea petentului , se retine faptul ca aspectele semnalate in sesizare ar putea constitui incalcarea art. 77 al. 2 lit. b din legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 49 lit. f din HG nr. 1344/2007.
Potrivit art.75 si 77 din Legea nr. 188/1999 R, incalcarea de catre functionarii publici cu vinovatie a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara a acestora.
Petentul a fost sanctionat cu mustrare scrisa pentru fapta prev.de art. 77 al. 2 lit. b in sensul ca a dat dovada de neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor.
Aceasta fapta nu este dovedita pe de o parte pentru ca nu s-a facut dovada incalcarii cu vinovatie de catre petent a indatoririlor de serviciu , dat fiind considerentele expuse anterior, cat si a modului repetat in rezolvarea lucrarilor. Imprejurarea ca petentul nu a declarat recurs la sentintele nr. 499 din 14.09.2008 si 1493 din 30.09.2008, nu reprezinta o neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor asa cum cere textul de lege citat.
Mai mult atributiile consilierilor juridici se circumscriu si dispozitiilor legii nr. 514/2003 modificata prin legea nr. 246/2006 referitoare la statutul profesiei de consilier juridic si care au obligatia sa sustina cu competenta drepturile si interesele legale ale persoanei la care sunt angajate si sa apere interesele legitime ale acestora, interese derivate din lege.
Prin urmare, instanta a apreciat ca plangerea petentului este intemeiata , ca sanctiunea aplicata este nelegala , motiv pentru care dispozitia de sanctionare va fi anulata .
Data publicarii pe portal : 01.06.2009
