DOSAR NR. 22666/3/2007
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-VI-A COMERCIALĂ
SENTINŢA COMERCIALĂ NR.3762
Şedinţa publică din 14.03.2008
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE : MAGDALENA PÎRVU
GREFIER : MIHAELA ANGELESCU
Pe rol se află soluţionarea cauzei comerciale privind pe reclamanta SC M. S. T. I. în contradictoriu cu pârâta SC T. I. S. C. V. SRL, având ca obiect acţiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 07.03.2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 14.03.2008 când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 18.06.2007, sub nr.22666/3/2007, reclamanta SC M. S. T. I. a chemat în judecată pe pârâta SC T. I. S. C. V. SA solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate încetarea contractului de colaborare dintre părţi, ca urmare a denunţării unilaterale a acestuia de către pârâtă; să fie obligată pârâta la plata sumei de 35.000 Euro reprezentând daune-interese compensatorii pentru prejudiciul încercat de reclamantă ca urmare a denunţării abuzive a contractului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat la data de 01.01.2003 un contract de colaborare. Durata contractului s-a stabilit de către părţile contractante la un an, cu prelungire automată cu încă un an, dacă nici una din părţi nu-l denunţă în condiţiile şi cu procedura prevăzută de art.13 din contract.
Reclamanta arată că la data de 26.01.2005, a primit o notificare prin care i se aducea la cunoştinţă că pârâta a hotărât să înceteze imediat colaborarea cu societatea reclamantă. Pârâta a denunţat unilateral contractul fără să respecte convenţia dintre părţi pe acest aspect.
Contractul de colaborare dintre părţi conţine la art.13 o convenţie accesorie privind modalitatea de încetare a colaborării. Prin art.13.3 din contract s-a convenit că o parte poate să anunţe încetarea contractului cu efect imediat prin notificarea celeilalte părţi în unul dintre următoarele cazuri: cealaltă parte contractantă devine insolvabilă; cealaltă parte contractantă încalcă vreuna din clauzele contractuale; partea contractantă care denunţă contractul trebuie să respecte cele două luni de preaviz, sub sancţiunea clauzei penale prevăzute de art.13.5.1 (daune interese compensatorii în valoare de 35.000 Euro).
În speţă nu ne aflăm în nici una dintre situaţiile prevăzute de contract în care o parte contractantă poate să denunţe unilateral contractul şi, în orice caz, pârâta nu a respectat procedura stabilită, sub sancţiunea clauzei penale, pentru denunţarea contractului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.969, art.1066, art.1068, art.1073 şi art.43 Cod comercial.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 26.10.2007, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A precizat pârâta că în temeiul prevederilor art.13.3 din contract, a reziliat cu efect imediat convenţia încehiată între părţi, având în vedere că reclamanta a încălcat una dintre obligaţiile contractuale, iar această încălcare nu a fost remediată în termen de 2 luni de la data apariţiei/notificării. Însăşi reclamanta este cea care nu a înţeles să îşi îndeplinească întocmai obligaţiile contractuale.
Pârâta arată că înţelege să invoce excepţia de neexecutare a contractului – exceptio non adimpleti contractus – de către reclamanta SC Minitransport S.P.A. Transporti Internazionali, care nu a înţeles să îşi respecte angajamentul contractual, procedând la o dublă facturare, atât faţă de furnizori ai clientului Hennes & Mauritz, cât şi faţă de pârâtă.
Între pârâtă şi reclamanta era stabilit în mod clar ca sistemul de facturare să aibă la bază costurile corecte/costurile originale din transportuls internaţional. Procedând la o dublă facturare, cu rea-credinţă, încă de la începutul colaborării cu clientul său, reclamanta a pus în pericol relaţiile pe care pârâte le avea cu acesta.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a societăţii pârâte la plata sumei de 35.000 Euro (clauza penală) motivată de faptul că pârâta nu a respectat perioada de 2 luni privind comunicarea rezilierii, aceasta este neîntemeiată. Art.13.5.1 face parte din art.13.5 care prevede: „comunicarea rezilierii prezentului contract trebuie să fie făcută celeilalte părţi contractante cu cel puţin (2) luni înainte de data scadenţei acestuia”, sub sancţiunea obligării la plata penalităţii de 35.000 Euro. Prin urmare, este posibilă obligarea părţii contractante care a solicitat rezilierea contractului la plata către cealaltă parte a acestei penalităţi doar în cazul în care ar fi în prezenţa unei scadenţe a contractului.
Instanţa a încuviinţat reclamantei proba cu înscrisuri, iar pârâtei proba cu înscrisuri şi interogatoriu, probe ce au fost administrate în cauză.
Analizând materialul probator administrat, tribunalul reţine următoarele:
La data de 01.01.2003 între cele două societăţi, părţi în prezenta cauză, s-a încheiat contractul de colaborare în domeniul transporturilor internaţionale terestre de mărfuri.
Prin prezenta acţiune reclamanta solicită să se constate încetat contractul de colaborare ca urmare a denunţării unilaterale a acestuia de către pârâtă, cu obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 35.000 Euro, reprezentând daune-interese compensatorii, susţinând că pârâta a denunţat unilateral contractul, fără respectarea dispoziţiilor contractuale, fiind incidentă clauza penală regăsită în dispoziţiile art.13.5.1 din contractul de colaborare.
Tribunalul reţine că potrivit dispoziţiilor art.13 alin.1 din convenţie contractul a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2003 fiind valabil timp de un (1) an. Cu excepţia cazului în care se transmitea o notificare de reziliere cu cel puţin două (2) luni înainte de data expirării, contractul putea fi prelungit automat pentru o perioadă ulterioară de un (1) an, aplicându-se aceeaşi perioadă de notificare. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art.13 alin.3 o parte avea dreptul să rezilieze prezentul contract, cu efecte imediate, printr-o notificare scrisă transmisă celeilalte părţi, în cazul în care se producea unul din evenimentele următoare: (i) cealaltă parte devine insolvabilă, este declarată falimentară sau depune o cerere de declarare a falimentului, lichidării sau dizolvării. (ii) Cealaltă parte încalcă în mod semnificativ oricare dintre prevederile contractului şi încălcarea respectivă nu este remediată în termen de două (2) luni de la primirea unei notificări în acest sens. Notificarea respectivă trebuie să fie transmisă în scris şi adresată conducerii. Conform art.13.5 notificarea de reziliere trebuie să fie transmisă cu cel puţin două (2) luni înainte de data expirării.
Termenul de „reziliere” folosit în conţinutul clauzei 13 are trei înţelesuri, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor contractuale. Art.13 pct.1 şi 13.5 utilizează noţiunea de reziliere în sensul de denunţare unilaterală a contractului permisă, în condiţiile convenţiei, în situaţia transmiterii unei notificări cu cel puţin 2 luni înainte de data expirării contractului. Cea de-a doua accepţiune, folosită în cuprinsul clauzei 13.3 lit.(i) priveşte desfiinţarea contractului ca urmare a insolvabilităţii/falimentului/depunerii unei cereri de declarare a falimentului, lichidării sau dizolvării. O altă accepţiune se referă la desfiinţarea contractului în sensul în care o parte încalcă în mod semnificativ oricare dintre prevederile contractului, iar încălcarea respectivă nu este remediată în termen de două luni de la primirea unei notificări în acest sens (art.13.3 lit.(ii) ceea de reprezintă un pact comisoriu de gradul III.
Notificarea trimisă de societatea pârâtă către reclamantă (fila 10) exprimă manifestarea de voinţă a pârâtei în sensul necontinuării relaţiilor contractuale ca urmare a conduitei culpabile a părţii adverse şi nu în sensul denunţării unilaterale în temeiul art.13.1.
Pe de altă parte, la momentul comunicării notificării (26.01.2006) contractul expirase prin ajungere la termen, prin art.13.1 stabilindu-se o durată iniţială de 1 an (începând cu 01.01.2003) şi posibilitatea prelungirii cu încă 1 an (deci până la 01.01.2005) cu excepţia cazului în care s-ar fi transmis o notificare de „reziliere” cu cel puţin două luni înainte de data expirării.
În consecinţă tribunalul consideră că în speţă contractul nu a încetat ca urmare a denunţării unilaterale, astfel încât primul capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins.
Instanţa găseşte nefondată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 35.000 Euro. Astfel, taxa de penalizare stabilită de părţi prin dispoziţiile art.13.5.1 se aplică doar în ipoteza denunţării unilaterale a contractului fără respectarea condiţiei transmiterii notificării de reziliere cu cel puţin două luni înainte de data expirării, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art.13.1 şi 13.5.
Ca atare, având în vedere dispoziţiile art.969 Cod civil, tribunalul va respinge acţiunea promovată de reclamantă ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 Cod pr.civ., se va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de pârâtă privind acordarea cheltuielilor de judecată, nefăcându-se dovada efectuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Respinge acţiunea formulată de reclamanta SC M. S. T. I. în contradictoriu cu pârâta SC T. I. S. C. V. SRL, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13.04.2008.
PREŞEDINTE, GREFIER,
Judecător – Magdalena Pîrvu Mihaela Angelescu
Red.jud.M.P.
Dactilo.E.A./4 ex./07.04.2008
Comunicat …………………………
Ex. …………………………
