Conflict de competenţă. Acţiune de restituire în natură a imobilelor în baza Legii nr. 10/2001


 

Prin sentinţa civilă nr. 8710/28 septembrie 2001, Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii introdusă de reclamanţii T.G. şi T.C.Ş. împotriva pârâţilor SC „C.V.A.” SRL, PA. şi Statul Român prin , în favoarea Tribunalului Bihor, reţinând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. 8 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 3/6 ianuarie 2002, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Oradea, şi, constatând conflict negativ de competenţă, a trimis dosarul la Curtea de Apel Oradea, pentru soluţionarea acestuia.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, prin cererea înregistrată la Judecătoria Oradea, la data de 3 iulie 2001, reclamanţii au solicitat ca, în contradictoriu cu intimaţii, să se dispună restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF a două fântâni arteziene şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile ocupate de construcţii noi, precum şi pentru casele şi anexele demolate, aşa cum a fost notificată Prefectura Judeţului Bihor.

Curtea de Apel, în soluţionarea conflictului de competenţă, a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 10/2001, actul normativ pe care reclamanţii şi-au întemeiat cererea de chemare în judecată, au prevăzut în mod expres două situaţii în care competenţa de soluţionare revine secţiei civile a tribunalului, în primă instanţă. Prima situaţie este cea reglementată de dispoziţiile art. 24, în cazul în care restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului fiind obligat ca, prin decizie sau dispoziţie motivată, să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, iar în situaţia în care oferta este refuzată, potrivit alin. 3, persoana îndreptăţită poate ataca injustiţie decizia prevăzută la alin. 1, în termen de 30 de zile de la comunicare, competenţa de soluţionare revenind secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare. A doua situaţie este cea prevăzută de art. 31 din acelaşi act normativ: când nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare şi asupra modalităţilor de acordare a măsurilor reparatorii, se va încheia un proces verbal de divergenţă, persoana îndreptăţită se poate adresa secţiei civile a tribunalului, în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu, în termen de 6 luni de la data procesului-verbal de divergenţă.

în speţă, curtea a reţinut că nici unul din cele două texte legale evocate nu sunt incidente. Cum, potrivit normelor de interpretare, judecătorul nu poate să dispună acolo unde legiuitorul nu a făcut-o, singura concluzie care se poate trage este aceea că, în afara cazurilor în care instanţa competentă a fost în mod expres indicată de legiuitor, în toate celelalte cazuri se aplică normele generale de competenţă materială.

Aşa fiind, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 22 alin. 2, cu referire la art. 1 pct. 1 raportat la art. 2, pct. 1 Cod procedură civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Curtea de Apel Oradea, decizia civilă nr. 21 din 2003

LEGI DE INTERES

privind sistemul unitar de pensii public

a educaţiei naţionale

privind reforma în domeniul sănătăţii

a contabilităţii

privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989

privind societăţile comerciale

privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

JURISPRUDENŢĂ

Ultimele :

Ultimele :

Ultimele :

Ultimele :

Ultimele :

Ultimele :

MODELE DE ACTE

DICŢIONAR JURIDIC

Ultimele definiţii din :

© 2016 LegeAZ.net – Legislaţie românească actualizată la zi, gratis !

| | |

| |