În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în cadrul derulării unor relaţii şi contracte comerciale, în cursul anului 2007 a emis mai multe instrumente de plată (file CEC şi bilete la ordin) către diverşi parteneri comerciali. A mai susţinut reclamanta că SC Z SRL nu a anunţat-o în prealabil de introducerea acestui instrument de plată la Banca Românească, în condiţiile în care SC X SRL Brăila nu mai avea cont deschis la această societate. În aceste condiţii, a precizat reclamanta, deşi plata biletului la ordin s-a făcut dintr-o altă bancă, instrumentul de plată fiind decontat, incidentul de plată a fost înregistrat la C.I.P.
Reclamanta a menţionat că lipsa de disponibil din cont nu a avut caracter fraudulos sau litigios şi nici nu a existat un risc de neplată pentru a fi întrunite prevederile art.1 din Regulamentul nr.1/2001 al BNR.
În drept reclamanta a invocat prevederile art.36 alin.2 din Regulamentul nr.1/23.01.2001 emis de B.N.R. şi Cap.IV din Norma Cadru nr.6/08.03.2003 emisă de .
Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, pârâta SC Y SA – Sucursala Brăila a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată motivat de faptul că înregistrarea incidentului de plată privind pe reclamantă a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale, susţinerile acesteia din cererea introductiva fiind nereale.
Astfel, a arătat pârâta, reclamanta a emis la data de 18.03.2007 biletul la ordin pentru suma de 175.326 lei în favoarea SC Z SRL cu termen de plată scadent la data de 09.07.2008 care a fost prezentat în aceeaşi zi spre decontare însă a fost refuzat datorită lipsei totale de disponibil. Cererea de închidere a contului a fost formulată de reclamantă anterior scadenţei acestui bilet la ordin, respectiv la data de 24.07.2007 astfel că avea obligaţia de a-şi anunţa partenerii comerciali şi eventual să stabilească o altă modalitate de plată a datoriilor. În plus, a susţinut pârâta, la data de 25.06.2008 reclamanta a completat rubrica „văzut” de pe biletul la ordin respectiv şi se impunea retragerea lui din circuitul bancar. De altefel, afirmaţiile reclamantei privind lipsa riscului de neplată nu au fost dovedite întrucât nu s-a depus nici un înscris privind achitarea sumei de 175.326 lei către SC Z SRL.
În drept, pârâta a invocat prevederile art.2, art.3, art.36 şi art.38 din Regulamentul nr.1/2001 emis de B.N.R.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 18.03.2007 reclamanta SC X SRL a emis un bilet la ordin în favoarea SC Z SRL pentru suma de 175.326 lei cu termen scadent la data de 09.07.2008, indicând contul deschis la SC Y SA – Sucursala Brăila. Se reţine că rubrica „văzut” a fost completată de reclamantă la data de 25.06.2008.
Beneficiarul SC Z SRL a prezentat acest bilet la ordin pentru încasarea sumei respective în ziua scadentă însă pârâta a refuzat plata motivat de lipsa totală a disponibilului.
Aşa cum reiese din înscrisul de la fila 15 din dosar, reclamanta solicitase închiderea contului deschis la pârâtă şi indicat în biletul la ordin la data de 24.07.2007 astfel că atât la data scadenţei cât şi la data avizării nu mai exista nici o posibilitate de efectuare a plăţii nu datorită nealimentării contului ci închiderii acestuia.
Urmare a apariţiei acestei situaţii, pârâta a solicitat înscrierea refuzului bancar în F.N.B.O. conform cererii nr.23/09.07.2008.
Reclamanta nu a contestat legalitatea acestei măsuri luată de pârâtă ci doar a invocat că nu se încadrează în prevederile art.1 alin.2 din Regulamentul nr.1/2001 al BNR.
Potrivit acestuia „datele specifice incidentelor de plăţi … sunt ocazionate de acte şi fapte având potenţial fraudulos, litigios şi/sau producând riscuri de neplată, inclusiv dintre cele care pot afecta finalitatea decontării”.
Chiar din conţinutul acestui text reiese că situaţia reclamantei se regăseşte în cele enumerate de legiuitor întrucât fapta respectivă nu trebuie să întrunească toate condiţiile menţionate ci doar una din ele. Astfel, fapta reclamantei de a închide contul bancar pentru care emisese un bilet la ordin cu data scadentă ulterior formulării cererii către pârâtă cumulat cu neînlocuirea acestui instrument de plată care a condus la neplata către partenerul său comercial a sumei de 175.326 lei se încadrează în textul de lege invocat în acţiune. Instanţa a apreciat că acest fapt – al închiderii contului este mai grav decât lipsa disponibilului din cont (care ar fi putut fi motivat şi datorită unor cauze obiective) întrucât este urmarea unei acţiuni deliberate, constiente, urmările fiind în totalitate previzibile.
În acest context reclamanta nu a dat dovadă de bună credinţă în derularea relaţiei comerciale pe care o avea cu SC Z SRL, utilizarea instrumentelor de credit denotând încredere că la data contractuală stabilită de părţi se va proceda la efectuarea plăţii.
De altfel, incidentul de plată este definit de art.2 lit.b din acelaşi regulament ca fiind „neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţă C.I.P. de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public” iar în privinţa reclamantei nu se poate reţine că incidentul declarat de pârâtă nu se încadrează în această definiţie legală.
Referitor la apărarea reclamantei cu privire la efectuarea plăţii sumei de 175.326 lei către SC Z SRL ulterior declarării incidentului bancar, instanţa a observat că acest aspect este nerelevant în cauză întrucât scopul centralizării incidentelor de plată este unul public transferat ca atare ulterior apariţiei unei situaţii litigioase private.
În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că apariţia incidentului de plată este imputabilă reclamantei în totalitate şi nu există nici un motiv care să conducă la radierea acestuia din Centrala Incidentelor de Plăţi, a Fişierului Naţional de Incidente de Plăţi – Fişierul Naţional de Bilete la Ordin astfel că a considerat că prezenta acţiune este nefondată şi a respins-o ca atare.
