Prin cererea depusă la data de 15 aprilie 2005, lichidatorul a solicitat îndreptarea erorii de calcul strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 102 din 31 martie 2005, cu privire la cuantumul pasivului ce urmează să fie suportat de administratorul debitoarei.
S-a motivat că, în mod greşit s-a consemnat suma de 455.690.000 lei, sumă calculată de lichidator la sfârşitul lunii decembrie 2003 şi nu suma de 97.303.000 lei, cât era la 17 februarie 2005, ca urmare a justificărilor depuse.Judecătorul sindic, prin încheierea din 15 aprilie 2005, a admis cererea lichidatorului şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 102 din 31 martie 2005, în sensul că partea din pasiv pentru care s-a angajat răspunderea este de 97.303.000 lei, şi nu de 455.690.000 lei, cum din eroare s-a consemnat.
Recursul creditoarei declarat împotriva încheierii din 15 aprilie 2005 a fost admis cu consecinţa modificării încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de îndreptare eroare materială.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 281 alin. 1 C. Proc. civ., pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri.
Procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. nu poate fi folosită pentru remedierea greşelilor de judecată, oricât de evidente ar fi.
În speţă, judecătorul sindic, la data soluţionării cererii de antrenare răspundere administrator, avea depuse la dosar două rapoarte de activitate, întocmite la lichidatorul judiciar, la 27 ianuarie 2005 şi, respectiv la 17 februarie 2005.
Judecătorul sindic, soluţionând cererea, şi-a întemeiat hotărârea, în exclusivitate, pe concluziile primului raport, ignorându-l pe cel de-al doilea, prin care lichidatorul judiciar revenise asupra cauzelor care au determinat ajungerea societăţii debitoare în stare de , nereţinând practic, în sarcina fostului administrator săvârşirea vreuneia din faptele strict şi limitativ prevăzute de art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Mai mult, ignorând dispoziţiile art. 137 sus citate, judecătorul sindic a dispus ca fostul administrator să suporte o sumă care depăşeşte întreg pasivul societăţii debitoare.
Prin urmare, ignorarea de către judecătorul sindic a unora din înscrisurile depuse la dosar sau încălcarea textelor de lege incidente speţei reprezintă greşeli de judecată, a căror îndreptare era posibilă numai pe calea recursului, şi nu prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ.
Erorile de calcul, de natură a fi îndreptate prin procedura instituită de dispoziţiile art. 281 C.ptoc.civ., se referă la cele comise de judecător, la soluţionarea cererii, nu la erorile de calcul din rapoartele lichidatorului judiciar, întocmite în condiţiile art. 56 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată. De altfel, nu a fost vorba de greşeli de calcul, ci de schimbarea opiniei lichidatorului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitoarei şi asupra persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, pe baza noilor documente contabile, în posesia cărora a intrat ulterior întocmirii primului raport, însă anterior pronunţării de către judecătorul sindic a sentinţei civile nr. 102 din 31 martie 2005.
