ACTIUNE IN REVENDICARE- COMPARARE TITLURI PROPRIETATE Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)


Asupra procesului civil de faţă.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.2265/324/2010, reclamanţii B Z. R – C şi P C. C, au chemat în judecată pe pârâta – U A T a comunei V M, cu sediul în comuna V M, jud.Galaţi pentru revendicarea suprafeţei de 137 ha teren arabil situat pe raza administrativ – teritorială a comunei Valea Mărului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă următoarele:

In fapt, arată reclamanţii că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.15 lit.r din Legea 146/1997.

Se mai arată că autorul lor M M. I a dobândit prin conform actului de împărţeală judiciară încheiat la Tribunalul Covurlui – secţia I.-a , următoarele suprafeţe de teren:

– 108 ha teren între suprafeţele Gh.I. Miron succesorii I M. M şi şoseaua Puţeni – Tecuci;

– 9 ha între hotarele – succesorii I N. M şi drumul Puţeni – Cudalbi – gardul de cătină şi islazul comunei;

– 70 ha începând cu hotarul de nord al moşiei pe valea Găunoasei până la hotarul Z I. M şi coasta Dealul Stâlpului până la hotarul Z I. M.

Acest act de împărţeală a fost transcris la grefa fostului Tribunal Covurlui sub nr.628/8.08.1944.

Se mai arată că la data de 2.03.1949 autorul lor – M I a fost ridicat de autorităţile comuniste stabilindu-se domiciliu forţat în localitatea Focşani, până la data de 15.09.1954, fapt atestat de adresa nr.183/2.12.1991 emisă de Ministerul justiţiei – Direcţia Instanţelor Militare. In acelaşi context, M I a fost deposedat şi de terenul în litigiu .

La data de 7.05.1957 M I a decedat, iar faţă de reclamanţii au calitatea de nepoată de fiică , respectiv strănepoată de fiu .

Din suprafaţa totală de 187 ha ce a aparţinut autorului M I, li s-a restituit în baza legilor speciale doar suprafaţa de 50 ha teren arabil , eliberându-se astfel titlul de proprietate nr.0536-10723.04.2001, iar prin prezenta acţiune au solicitat să li se restituie diferenţa – respectiv 137 ha .

Acest teren se află în prezent în posesia nelegală a pârâtei.

Se mai motivează că practica judiciară internă a statuat că acţiunea în revendicare pe dreptul comun este admisibilă, ajungându-se la această opinie urmare a deciziilor pronunţate de CEDO contra României .

In drept se invocă art.480 , 481 C.civ. şi art.44 din constituţie, art.1 din CEDO.

In susţinerea cererii s-au depus la dosar urătoarele înscrisuri în fotocopie: actul de împărţeală prin bună înţelegere din 16 decembrie 1945, adresa nr.183/2.12.1990 eliberată de Ministerul Justiţiei – Direcţia Instanţelor Militare, certificat deces – M I, titlul de proprietate nr.0536-10/23.04.2001 eliberat de Comisia Judeţeană Galaţi.

Pârâta nu a formulat întâmpinare prin are să-şi precizeze cu claritate punctul de vedere asupra acţiunii principale, dar a transmis la dosar următoarele date privind cauza:

– pe raza comunei V M , jud.Galaţi există teren rezervă la dispoziţia Comisiei locale de aplicare a fondului funciar în suprafaţă de 8 ha 8 fila 20 dosar);

– suprafaţa de teren ce aparţine domeniului privat al comunei V M este de 404,92 ha, teren care este în proprietatea privată a Unităţii Administrativ – Teritoriale prin Ordinul Prefectului nr.146/16.06.1998; că moştenitorilor defunctului M I li s-a restituit suprafaţa de 50 ha , conform legilor în vigoare ( fila 25,26,27);

– pe raza comunei au existat punctele de identificare „Călmăţui”, „Găunoasa” şi „Grădinărie”, ar acestea nu se regăsesc în 404,92 ha proprietatea privată a UAT V M; în cele trei puncte se regăsesc terenuri proprietatea privată a cetăţenilor comunei V M ; terenul pentru o eventuală punere în posesie a reclamanţilor se regăseşte pe raza SC A Matca – SA ( fila 77 dosar).

Pârâta a depus la dosar ordinul nr.146/16.06.1998 eliberat de Prefectura Judeţului Galaţi privind atribuirea suprafeţei de 404,92 ha teren proprietatea comunei V M ( fila 78 dosar).

Reclamanţii au mai depus la dosar următoarele înscrisuri:

– originalul titlului de proprietate invocat în acţiunea în revendicare;

– acte de stare civilă pentru dovedirea calităţii procesuale active;

– procesul verbal nr.14/5 august 1945 încheiat de Comisia de Reformă Agrară a judeţului Tecuci, privind pe I M. M din comuna P, jud.Galaţi;

– procesul verbal din 28 februarie 1946 încheiat de Comisia de Indrumare a reformei Agrare a judeţului Tecuci privind pe I M. M şi Z I. M din comuna P ( filele 28,29,30,31,32 dosar fond).

La propunerea reclamanţilor în cauză s-a efectuat un raport de expertiză în specialitatea topografie de către expertul A F, raport având drept obiectiv – identificarea suprafeţei de 137 ha teren aparţinând UAT V M, urmându-se a se avea în vedere titlurile de proprietate invocate ( filele 51-58 dosar).

Instanţa, având în vedere actele şi lucrările dosarului reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.15 lit.r) din Legea nr.146/1997 M. , unde nu se face distincţie între cererile introduse pe calea dreptului comun sau prin legi speciale de restituire.

Conform acestui text de lege: „ sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru – cererile introduse de sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente.

Instanţa este competentă din punct de vedere material având în vedere valoarea patrimonială a litigiului ( 137 ha x 900 lei/ha = 123.300 lei) mai mică de 500.000 lei RON

Cu privire la admisibilitatea acţiunii în revendicare pe calea dreptului comun a unui imobil – terenuri agricole , după expirarea termenului legal de restituire prevăzut de legile speciale ale fondului funciar – Legea 18/1991 modificată prin Legea nr.245/2005 , instanţa apreciază ca fiind admisibilă o astfel de acţiune, pentru următoarele argumente:

– acţiunea în revendicare chiar intentată după expirarea termenelor legale de restituire prevăzute de Legea fondului funciar 18/1991 M., nu este inadmisibilă, căci prevederile art.480 C.civ. nu au fost abrogate expres sau implicit prin dispoziţiile acestei legi sau ale alteia; a socoti legală soluţia de inadmisibilitate a acţiunii în revendicare înseamnă a goli într-adevăr de conţinut cea mai energică acţiune reală imobiliară care permite pe lângă recunoaşterea dreptului de proprietate şi compararea titlurilor de proprietate şi implicit, stabilirea titlului preferabil, operaţiune care nu este dată decât în competenţa instanţelor judecătoreşti şi care ţine de esenţa revendicării;

– normele speciale limitează în timp dreptul de a solicita restituirea proprietăţii asupra unui imobil trecut abuziv în proprietatea statului şi cu privire la care datorită caracterului preluării se presupune că dreptul de proprietate nu l-a pierdut niciodată; limitarea în timp a posibilităţii de apărare a dreptului în procedura restituirii, reglementată de legea specială este în contradicţie cu principiul imprescriptibilităţii acţiunii în revendicare, având în vedere însuşirea acestui drept de a nu se stinge prin neuz; Protocolul Adiţional la Convenţie, reglementează dreptul de proprietate asupra bunurilor ca fiind unul exclusiv , în sensul că lipsirea de acest drept nu se poate dispune decât pentru cauza de utilitate publică, recunoscându-se dreptul statului de a adopta legi care să reglementeze regimul juridic al bunului, dar să nu limiteze în timp apărarea dreptului de proprietate. Limitarea în timp a cererii de restituire a imobilului prevăzută prin Legea specială 18/1991 modificată prin Legea 245/2005, este în contradicţie cu principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauza de utilitate publică, prevăzut de Convenţie, precum şi de art.44 din României.

Limitarea în timp prin normele interne speciale a dreptului redobândirii proprietăţii este în contradicţie cu principiile CEDO privind proprietatea, motiv pentru care conflictul de norme se va rezolva în favoarea aplicării regulilor cu caracter internaţional; având în vedere şi soluţia pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii ( decizia civilă nr.33/09.06.2008).

Dreptul la acces la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, constituită potrivit legii este garantat oricărei persoane prin disp.art.6 alin.1 din CEDO amendată de protocolul nr.11, cât şi de art.21 din Constituţia României.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii au calitatea de moştenitori legali ai autorului lor M I în calitate de nepoată de fiică, respectiv strănepoată de fiu, conform actelor de stare civilă depuse la dosar.

Titlul de proprietate invocat de către reclamanţi îl reprezintă „ act de împărţeală prin bună înţelegere „ datat 16 decembrie 1945, dar eliberat în baza actului de partaj din 20 martie 1941, transcris la grefa Tribunalului Tecuci sub nr.626/8 august 1944, conform menţiunilor de pe titlul invocat în copie legalizată.

Autorului M I îi revenea următoarele suprafeţe de teren:

– 108 ha între hotarele Gh. I. M succesori I M. M, şoseaua Puţeni – Tecuci; la punctul „Călmăţui” ;

– 9 ha – între hotarele succesorilor I M. M şi drumul Puţeni – Cudalbi – gardul de cătină şi islazul comunal; la punctul „Grădinăria” ;

– 70 ha începând din hotarul nord al moşiei pe valea Găunoasei până la hotarul Z I. M şi Coasta dealului „Stâlpului” până la hotarul Z M, la punctul „Găunoasa” .

– deci, instanţa reţine că partajul s-a efectuat în anul 1941 – 20 martie, iar copia aflată la dosar s-a eliberat la data de 16 decembrie 1945.

Ulterior, ca urmare a reformei agrare, în ceea ce-l priveşte pe proprietarul M I s-au încheiat două procese verbale, unul datând di 5 august 1945, iar celălalt de reformare datând din 28 februarie 1946 .

În primul proces verbal se menţionează că s-a expropriat din proprietatea I M din comuna Puţeni, jud.Tecuci, suprafaţa de 95 ha, rezervându-se drept cotă neexpropriată suprafaţa de 60 ha, iar în celălalt s-a dispus să se rezerve ambilor proprietari I M. M şi Z I.M. M, soţi, o singură cotă de 50 ha, iar restul proprietăţii lor de teren să se exproprieze.

Din cuprinsul primului proces verbal de rezultă că în anul 1945 M M. I mai avea în proprietate suprafaţa de 135 ha adică : 60 ha la punctul „Călmăţui”, 66 ha la punctul „Găunoasa” şi 9 la la punctul „Grădinărie”.

Deci sub aspectul întinderii proprietăţii autorului M I la momentul exproprierii, este neverosimilă apărarea reclamanţilor în sensul că mai întâi s-a făcut exproprierea în anul 1945 iar ulteriore s-a făcut partajul prin tranzacţie în anul 1946.

Titlul de proprietate al pârâtei îl reprezintă Ordinul nr.146/16.06.1998 eliberat de prefectura Judeţului Galaţi ( fila 78 dosar) privind atribuirea în proprietatea comunei V M conform art.44 din Legea nr.18/1991 R. , a terenului în suprafaţă de 404,92 ha, cu amplasamentul ce rezultă din anexe ( fila 79 dosar).

Comparând cele două titluri de proprietate , instanţa consideră ca fiind mai bine definit titlul reclamanţilor, deoarece posesia statului, apoi a unităţii administrativ – teritoriale nu a fost netulburată, una din condiţiile menţionate în art.1847 din Codul Civil. posesia a fost „fundată şi conservată” prin violenţă, în sensul prev. de art.1851 din C.Civ. Întrucât statul nu a dobândit proprietatea cu titlul valabil, nu putea nici să-l transmită în proprietatea privată a comunei Valea Mărului .

Cu privire la amplasamentul actual al suprafeţei de teren revendicate ( 135 ha – 50 ha deja reconstituite = 85 ha teren) instanţa reţine că este imposibilă restituirea proprietăţii pe vechile amplasamente, ca urmare comasărilor, aplicării Legii fondului funciar, etc. , urmând a se elibera terenurile revendicate în starea în care se aflau la data promovării acţiunii în revendicare pe drept comun şi libere de orice sarcini, chiar dacă prin transformările ulterioare survenite, în raport cu amplasamentul iniţial, s-au făcut comasări, astfel încât în prezent terenul se află pe teritoriul administrativ a două comune – matca, respectiv Munteni, aşa după cum rezultă din expertiza topografică efectuată în cauză şi necontestată de către pârâtă.

Ca atare, instanţa, în temeiul art.180 şi următoarele C.p.c. va admite în parte cererea – având ca obiect revendicare.

Va obliga pe pârâtă să lase reclamantelor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa totală de 85 ha teren astfel :

– suprafaţa de 42 ha teren arabil din totalul solei de 54 ha situată pe teritoriul administrativ al comunei M , în T 77, P 703, conform schiţei de la fila 56 realizată de către expertul A F, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;

– suprafaţa de 43 ha teren din totalul de 60,55 ha situat pe teritoriul administrativ al comunei D în T 83/2 P 663/1/1,conform schiţei de la fila 57 realizate de expert judiciar A F, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Va lua act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.