Textul art. 132 din , republicata, prevede ”încuviintarea” suspendarii executarii, nefacând referire la respingerea unei astfel de cereri, iar ordonanta prin care s-a dispus suspendarea este supusa numai recursului, care poate fi declarat în termen de 5 zile de la pronuntare, astfel ca, legiuitorul nu a prevazut situatia promovarii caii de atac în cazul unei hotarâri prin care s-a dispus respingerea cererii de suspendare.
Prin cererea adresata Tribunalului Constanta – Sectia Comerciala si înregistrata sub nr. 4340/COM/21.05.2004, reclamanta SIF Transilvania SA Brasov, în contradictoriu cu pârâta SC „C „SA Constanta, a solicitat pe calea ordonantei presedintiale suspendarea executarii dispozitiilor Hotarârii A.G.A. a societatii pârâte – art.1 pct.2 – din 31 martie 2004, referitoare la repartizarea profitului net al anului 2003, pâna la solutionarea pe fond a cererii (actiunii) având ca obiect anularea aceleiasi hotarâri.
Motivând cererea reclamanta, învedereaza în esenta ca are calitatea de actionar al societatii pârâte, iar în cauza sunt aplicabile disp.art.132 din Legea 31/1990, fiind îndeplinite conditiile imperative ale textului de lege indicat coroborat cu dispozitiile art.581 Cod pr.civila.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat a se dispune respingerea ca nefondata sustinând ca, în speta nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate ale cererii, astfel cum sunt cuprinse în art.581 Cod pr.civila .
Prin sentinta civila 5849/COM/25.06.2004 Tribunalul Constanta – Sectia Comerciala, respinge cererea ca nefondata, retinând în esenta ca, în speta, nu sunt întrunite elementele cuprinse în continutul art.132 din pentru a se putea lua masura solicitata.
Împotriva acestei hotarâri, în termen ,a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, fara indicarea temeiului de drept aplicabil cu motivatia în esenta ca, s-a facut o gresita aplicare a legii.
Prin întâmpinare, intimata pârâta solicita a se dispune respingerea recursului ca inadmisibil fata de dispozitiile cuprinse în art.132 din Legra 31/1990.
Curtea apreciaza recursul ca inadmisibil pentru urmatoarele considerente :
Conform art.132 alin.1 din Legea 31/1990 republicata, “odata cu intentarea actiunii în anulare, reclamantul poate cere presedintelui instantei suspendarea executarii hotarîrii atacate”, iar conform alin. 2: “presedintele, încuviintând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune”, statuându-se prin alin.3 al aceluiasi text de lege, împrejurarea ca “împotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronuntare”.
Interpretând textul de lege astfel cum sus a fost citat, se constata ca suspendarea executarii poate fi încuviintata de catre presedintele instantei ori de cîte ori s-a facut dovada îndeplinirii conditiei ceruta de lege, adica promovarea actiunii în anulare, cu mentiunea ca presedintele are facultatea de a obliga pe reclamant la depunerea unei cautiuni pentru garantarea recuperarii eventualelor daune.
Este de remarcat ca textul art. 132 din Legea 31/1990 face referire la ”încuviintarea” suspendarii executarii, nefacând referire la respingerea unei astfel de cereri si mai mult, ordonanta prin care s-a dispus suspendarea este supusa numai recursului, care poate fi declarat în termen de 5 zile de la pronuntare, ori, într-o astfel de situatie, Curtea constata ca, recursul promovat de reclamanta împotriva hotarârii prin care s-a dispus respingerea cererii de suspendare este inadmisibil.
Decizia civila nr. 271/COM/2004
