Conflict de muncă. Decizie de concediere. Jurisprudență Contracte de muncă


Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 212 din data de 25.02.2013

Conflict de muncă. Decizie de concediere

Decizia de concediere a petentului, s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 65, 66 din Legea 53/2003 – Codul muncii și art. 26 pct. 1 și 26 pct. 3 din C.C.M. 2008 – 2018, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, respectiv ca urmare a desființării efective a postului ocupat, ca o consecință directă a modificării organigramei societății, cu respectarea art. 76 lit.c,d C.M., în cuprinsul ei fiind inserate motivele și informațiile de esență pe baza cărora persoana concediată să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse ca urmare a desființări efective a postului ocupat anterior.

(Dosar nr. 6249/90/2012, Sentința civilă nr. 212/ 25 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Vâlcea)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul B. M.-E. în contradictoriu cu pârâta Societatea C.N.Poșta Română S.A. a contestat decizia de concediere nr.675/4.7.2012, în temeiul art.80 din Codul muncii, solicitând constatarea nulității/ anularea acesteia, repunerea părților în situația anterioară, cu reintegrarea pe funcția deținută anterior, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale ca și cuantum cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada cuprinsă între data concedierii și până la reintegrarea efectivă, precum și la cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației, a arătat că până la data primirii deciziei a fost încadrat pe funcția de Director județean al Sucursalei Rețea Poștală, iar măsura concedierii este abuzivă întrucât, conform art.78 rap. la art. 76 C.M., nu se nominalizează criteriile de prioritate stabilite potrivit art. 69 alin. 2 lit.d C.M., iar pe de altă parte, deși se afirmă că a fost invitat la un interviu, în realitate nu s-a procedat astfel, decizia în discuție fiind nulă din acest punct de vedere, singura mențiune la criteriile respective fiind făcută în decizie la art. 4, unde se arată că la concediere: “s-a ținut cont de prevederile legale privind rezultatele consemnate în fișele de evaluare și prevederile art. 31.6 C.C.M. și/ sau rezultatele verificării competențelor profesionale pe bază de interviu, după caz.”;

La art. 31.6 din C.C.M. se arată că: “;în funcție de situațiile concrete, Compania Națională Poșta Română împreună cu sindicatul F.S.P.C. vor stabili de comun acord și alte criterii, în condițiile legii”;, impunându-se ca pârâta să facă dovada confirmării de primire a chemării la interviu și eventualul său refuz de a se prezenta, criteriile de stabilire a ordinii de priorități nefiind nominalizate în mod clar și efectiv. În același timp, a arătat că, evaluarea profesională anterioară emiterii deciziei de concediere este în sensul că a fost evaluat cu calificativul de “foarte bine”;, așa cum rezultă din fișa de evaluare din 17.11.2011, pârâta având obligația ca înainte să procedeze la concediere, să țină cont de evaluarea profesională, conform art. 69 alin. 3 din Codul muncii.

În continuare, în ceea ce privește chemarea la interviu, arată că nu a avut loc niciodată, din considerentul că angajatorul nu l-a organizat sau dacă l-a organizat nu a fost înștiințat de organizarea lui, menționând că activitatea unității a crescut ca valoare, profit și cifră de afaceri față de data anterioară preluării conducerii acesteia de către petent, că la decizia de concediere a fost anexată lista posturilor vacante, din aceasta lipsind posturile de conducere, petentului oferindu-i-se doar posturi de execuție ce nu erau pe măsura pregătirii sale profesionale.

După primirea deciziei a descoperit că s-au redus 290 de posturi de conducere, rămânând vacante 111 posturi ce trebuiau ocupate în baza unor criterii de evaluare, în baza unor interviuri, dar ele nu au fost oferite în mod intenționat, concedierea fiind făcută în principal pe criterii politice, lucru interzis de art. 59 lit. a C.M., acesta aflând din reviste de situația posturilor vacante, fiind lipsit de dreptul de opta pentru un post de conducere pe măsura pregătirii și a rezultatelor avute, deși aceste posturi de conducere existau.

Pe de altă parte arată că nu se poate vorbi de o restructurare efectivă și serioasă a postului său și a activității din moment ce în județul Vâlcea nu s-a schimbat decât denumirea funcției din Director, în Șef Oficiu Județean, activitatea fiind aceeași și după concediere, fiind încălcat și textul art. 67 C.M. conform căruia salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor, beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de C.C.M. aplicabil, C.C.M. fiind modificat numai pentru perioada concedierilor din anul 2012 în partea referitoare la plățile compensatorii ce le aveau de primit persoanele concediate având sub 5 ani vechime în companie.

Ca urmare, susține petentul, este un abuz de drept și o a sa întrucât nu are mai mult de 5 ani în compania de poștă pentru a beneficia de măsuri de combatere a concedierii, prin modificarea C.C.M. înființându-se funcția de Șef Oficiu Județean de Poștă fără a se desființa și funcția de Director județean.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta C.N. Poșta Română S.A. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată arătând în esență că prin decizia nr. 675/4.7.2012, contestatorul a intrat în procedura de concediere colectivă demarată în mod temeinic și legal de angajator, după parcurgerea riguroasă și integrală a tuturor procedurilor prevăzute de lege, după consultarea cu sindicatul și partenerul social în scopul atenuării consecințelor concedierii colective, motivele care au stat la baza emiterii deciziei contestate fiind expuse în preambulul acesteia, fiind atributul directorului general de a numi în funcții de conducere în urma aprobării noii structuri organizatorice a C.N. Poșta Română S.A., cu precizarea că anterior emiterii deciziilor de numire în astfel de funcții se organizează concurs potrivit art. 9 din C.C.M. 2009 – 2018 la nivel de unitate, cu modificările ulterioare,iar în ceea ce privește situația contestatorului arată că potrivit art. 6 din actul adițional la C.C.M. nr. 28/23.05.2012 acesta nu îndeplinea condițiile minime pentru ocuparea funcției de Șef O.J.P., respectiv: liceul și 8 ani experiență în sistemul poștal pe funcții de conducere, de coordonare, de control sau studii superioare, de licență și 5 ani experiență în sistemul poștal pe funcții de conducere/ de coordonare/ de control.

În măsura în care reclamantul urmărea să ocupe un post din noua structură organizatorică, acesta trebuia să participe mai întâi la procedura de ocupare a posturilor de execuție, procedură cu privire la care au fost informați toți salariații prin adresa nr. 101/6444/1.06.2012, însă reclamantul nu a înțeles să participe la ocuparea unor astfel de posturi din noua organigramă, considerând că sunt sub nivelul lui de pregătire profesională, petentul invocându-și practic propria culpă.

Modalitatea de participare la concurs (verificarea aptitudinilor profesionale prin susținerea unui interviu), precum și condițiile de participare (formularea unei cereri, data, locul și ora desfășurării concursului) au fost stabilite în mod obiectiv și unitar, conferindu-se egalitate de șanse și tratament pentru toți salariații C.N. Poșta Română, iar procedura de examinare și condițiile de participare au fost comunicate tuturor salariaților atât prin e-mail, cât și prin afișare la sediul societăți, pasivitatea reclamantului fiind motivată de scopul de a ocupa numai o funcție de conducere.

Cât privește ocuparea posturilor de Șef O.J.P., aceasta a fost demarată cu începere din data de 21.08.2012, în procedura de concurs închis prin decizia Directorului general nr. 2341/17.08.2012 fiind numită și comisia de concurs, în condițiile în care postul pe care-l ocupa reclamantul a fost desființat, iar funcția Director O.J.P. nu se mai regăsește în statul funcțiilor la nivel Poșta Română SA cum rezultă din Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 31/30 mai 2012 de aprobare a organigramei, obligația reclamantului fiind aceea de a se prezenta la interviu în vederea ocupării unui post dintre cele existente în noua organigramă, iar emiterea deciziei de concediere fiind consecința directă a neprezentării la interviu în cadrul procedurii de ocupare a posturilor de execuție.

Contrar afirmațiilor reclamantului, a învederat pârâta, desființarea postului ocupat de acesta a avut la bază o cauză reală și serioasă, societatea angajatoare restructurându-și activitatea în vederea privatizării, invocând prevederile H.G. nr. 1134/2008 privind aprobarea Strategiei de restructurare a C.N. Poșta Română S.A., în vederea declanșării procesului de privatizare a acesteia, H.G. nr. 572/16.06.2010 privind aprobarea Strategiei de restructurare și modernizare a C.N. Poșta Română S.A., H.G. nr. 761/2012 privind aprobarea Strategiei de privatizare a C.N. Poșta Româna S.A., cu mențiunea că disponibilizarea salariaților prin concedieri colective s-a realizat în mai multe etape, obiectivul acestor strategii fiind transformarea companiei într-o organizație profitabilă, competitivă, aliniată la standardele de calitate îndeplinite de ceilalți operatori care acționează în prezent pe piața serviciilor poștale, aprobarea strategiei de reorganizare și modernizare fiind făcută prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 4/2010, între celelalte măsuri fiind inclusiv desființarea efectivă a unui număr de 618 posturi și inițierea procedurilor de concediere colectivă prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 3/11.01.2012, cât și desființarea Sucursalei Servicii Poștale Financiare în temeiul Hotărârii nr. 72/2012 a Consiliului de Administrație, la desființarea celor 722 posturi (în temeiul Hotărârii nr. 31/30 mai 2012 a Consiliului de Administrație) stând motive de natură economică, dat fiind că începând cu anul 2009 pârâta se confruntă cu dificultăți financiare majore, la închiderea exercițiului financiar 2012 înregistrându-se o pierdere netă în valoare de 182.932.117 lei, iar în scopul redresării economice a unității au fost luate și alte categorii de măsuri precum: reducerea programului de lucru, reeșalonarea la plată a unor obligații asumate în baza unor contracte încheiate cu diferiți parteneri contractuali, constituirea unor garanții reale mobiliare și imobiliare în condițiile în care modificarea structurii interne este atributul exclusiv al angajatorului.

Analizând motivele invocate în contestație, prin prisma actelor și actelor existente în dosar și a dispozițiilor normative aplicabile în cadrul procesual de față, cu mențiunea că dreptul la contestație s-a exercitat în termen legal de către petiționarul – reclamant, s-a constatat că acțiunea formulată nu este întemeiată, urmând să fie respinsă potrivit considerentelor expuse în continuare.

În primul rând, astfel cum rezultă din datele dosarului, se verifică susținerile pârâtei cu privire la faptul că emiterea deciziei contestată nr.675/2012 de către Directorul general al C.N. Poșta Română S.A., de concediere a petentului, s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 65, 66 din Legea 53/2003 – Codul muncii și art. 26 pct. 1 și 26 pct. 3 din C.C.M. 2008 – 2018, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, respectiv ca urmare a desființării efective a postului ocupat, ca o consecință directă a modificării organigramei C.N. Poșta Română S.A. prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 31/30.05.2012, durata termenului de preaviz acordat în baza art. 75 alin. 1 C.M., fiind de 20 zile lucrătoare de la comunicarea acestei decizii.

Totodată, din probatoriu se reține că măsura concedierii s-a dispus avându-se în vedere hotărârea prin care s-a aprobat noua structură organizatorică a C.N. Poșta Română S.A., care prevede desființarea efectivă a unui nr. de 722 posturi și inițierea procedurilor de concediere colectivă, respectiv că măsura a fost luată de către angajator în urma consultărilor cu Sindicatul Lucrătorilor Poștali din Româna cu care s-a stabilit de comun acord ca posturile din structurile noi și cele modificate conform organigramei aprobate la 30.05.2012 să fie ocupate prin verificarea competențelor profesionale pe bază de interviu.

În același timp, s-a procedat ca atare ținându-se seama de împrejurarea că prin aplicarea procedurii de examinare astfel aprobată, petentul nu a fost declarat admis, criteriile de stabilire a ordinii de priorități în cazul concedierii colective, ținând seama de prevederile legale și din C.C.M. în vigoare, constând în rezultatele consemnate în fișele anuale de evaluare, a realizării obiectivelor de performanță valabile pentru anul 2011 și/sau prevederile art. 31.6 din C.C.M. 2008 – 2018 și/ sau de rezultatele verificării competențelor profesionale pe bază de interviu, în cazul reclamantului ținându-se cont de împrejurarea că acesta nu s-a prezentat la interviu în considerarea procedurii, neîndeplinind cerințele și condițiile instituite prin procedura de examinare propriu-zisă anterior stabilită.

Prin aceeași Hotărâre nr.31/2012 a Consiliului de Administrație, Directorul General al C.N. Poșta Română S.A. a fost mandatat să ia toate măsurile necesare pentru implementarea structurilor organizatorice aprobate începând cu data de 31.05.2012 și finalizarea procedurii de concediere colectivă.

Așadar, contrar celor afirmate de petiționarul-reclamant, din probatoriu reiese că decizia de concediere contestată a fost emisă de către pârâtă cu respectarea legislației în vigoare și a C.C.M. la nivel de unitate pe perioada în litigiu, implicit a obligației impuse de art.65 și urm. C.M. acordându-i-se preaviz potrivit art. 75 C.M., decizia cuprinzând toate mențiunile stabilite sub sancțiunea nulității de textul art.76 C.M, neexistând motive care să atragă nulitatea acesteia.

În baza procesului – verbal încheiat între pârâtă și Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România nr.101/6445/1.06.2012, reprezentanții ambelor părți au stabilit drept principal criteriu de selecție a salariaților afectați de concediere a se avea în vedere pregătirea profesională a acestora și aplicarea acestuia prin verificarea competențelor pe bază de interviu, de către o comisie numită la nivel central de către Directorul General al C.N.P.R., iar la nivelul Centrelor Operaționale Regionale să se aplice efectiv aceeași metodă de selecție.

De asemenea, astfel cum s-a arătat anterior, decizia de concediere a fost emisă cu respectarea art. 76 lit.c,d C.M., în cuprinsul ei fiind inserate motivele și informațiile de esență pe baza cărora persoana concediată să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse ca urmare a desființări efective a postului ocupat anterior, atâta timp cât, drept consecință a reorganizării și restructurării unității angajatoare a modificării organigramei C.N. Poșta Română S.A. în temeiul Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 31/2012, hotărâre luată și aceasta în aplicarea Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr.74/2012 (fila 86-87 dosar), neconfirmându-se susținerea în sensul că actul contestat nu ar cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege implicit în ceea ce privește situația criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cazul acestei concedieri, atâta timp cât textul C.C.M. la nivel de unitate, modificat prin actul adițional din 30 mai 2012, se referă și acesta la verificarea competențelor profesionale pe bază de interviu, probele dosarului punând în evidență faptul că salariații unității au fost înștiințați fie individual fie prin afișare la nivelul unității cu privire la posibilitatea de a participa la interviurile organizate atât în scopul ocupării posturilor de execuție (fila 91), cât și a posturilor de conducere din cadrul C.N. Poșta Română S.A., iar petentul nu s-a prezentat, acesta considerând că posturile de execuție sunt sub nivelul său de pregătire profesională, iar în privința noului post de Șef Oficiu Județean Vâlcea, de asemenea nu s-a prezentat la interviu, realitatea fiind că reclamantul nu îndeplinea nici condițiile de vechime impuse.

Prin art.6 Actul adițional la C.C.M. 2008-2018 s-a modificat Anexa 7 – Lista Funcțiilor în sensul introducerii funcției de “Șef Oficiu Județean de Poștă/ Oficiu Municipal de Poștă București”;, pentru ocuparea căreia s-a prevăzut că sunt necesare studii liceale + 8 ani experiență în sistemul poștal pe funcții de conducere/ de coordonare/ de control sau studii universitare de licență +5 ani experiență în sistem pe funcții de conducere/ de coordonare/ de control.

Or, tocmai în calitatea sa de director județean, petentul nu poate pretinde că nu a cunoscut despre situația modificărilor intervenite în structura unității sau de posibilitatea de a participa la procedura de ocupare a noilor funcții aprobate.

De asemenea, nu se confirmă motivul invocat în acțiune în sensul că în cadrul unității nu ar fi avut loc o reorganizare de fond serioasă și efectivă, din înscrisurile prezentate de pârâtă rezultând evident că nici atribuțiile în noua funcțiune nu mai sunt aceleași cum se regăseau în vechea organigramă, prin compararea atribuțiilor din fișa de post Șef O.J.P. și fișa de post Director județean de la filele 16/18 și 144/146 dosar, cât și din analiza comparativă de la filele 161 – 178 rezultând cu certitudine că au fost introduse și noi atribuții, cum sunt cele având ca obiect îndrumarea și controlarea activității diriginților de la oficiile poștale din subordine, organizarea activității de prezentare, prelucrare, transport și distribuție a trimiterilor în condiții de eficientă economică, cu respectarea condițiilor de calitate a prestaților către beneficiar, organizarea și coordonarea activității pe linie de administrativ, aprovizionare, dezvoltare și vânzări, furnizarea de informații la cererea conducerii administrației locale sau mass-media locală cu aprobarea conducerii C.N. Poșta Română referitoare la operațiunile și datele tehnice privind anumite servicii etc., alte atribuții fiind preluate din fișa de post a directorului operațional, post desființat tocmai având în vedere înființarea noului post de Șef OJP, iar numai unele dintre atribuțiile postului Director județean fiind păstrate, alte atribuții ale aceleași funcțiuni fiind reformulate tehnic diferit, ceea ce denotă că nu a operat o simplă modificare a denumirii postului de Director județean în Șef Oficiu jud., cum eronat se susține.

Prin decizia nr.140/2012, începând cu data de 31.05.2012, odată cu demararea măsurilor de implementare a noii structuri organizatorice a C.N. Poșta Română S.A., conducerea centrală a unității pârâte a decis ca persoanele care ocupă posturi de conducere la nivel teritorial (inclusiv reclamantul) să exercite numai atribuțiile cu caracter executiv existente în fișa postului, celelalte atribuții urmând a fi exercitate numai pe baza dispozițiilor scrise ale Directorului General, fără afectarea drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă.

Pe de altă parte, instanța a reținut că sunt întemeiate apărările și susținerile pârâtei angajatoare în sensul că anterior procedurii de concediere colectivă s-au inițiat consultări prealabile cu sindicatul de la nivelul C.N. Poșta Română S.A., sens în care a îndeplinit și condiția reglementată prin art. 70 C.M. prin aceea că a fost înaintată o copie a notificării la I.TM și AJOFM primind avizul și acordul în vederea întocmirii deciziilor de concediere colectivă, așa cum se consemnează în procesul-verbal încheiat între sindicat și angajator la data de 01.06.2012, stabilindu-se și criteriul de selecție al salariaților afectați de măsura concedierii.

În acord cu Hotărârea Consiliului de Administrație nr.31/2012, directorul General avea abilitarea de realiza măsura concedierilor colective în cadrul unității și nu a fost reținută susținerea petentului cum că desființarea postului sau concedierea acestuia nu este reală, ci una de natură politică, dat fiind că reorganizarea și aprobarea noii organigrame a CN Poșta Română SA s-a făcut în baza Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, organ de conducere superior care are abilitarea de a asigura realizarea în practică a tuturor măsurilor necesare pentru desfășurarea activității în condiții de eficiență, postul de director județean deținut de reclamant fiind desființat în cadrul măsurilor de reorganizare legal aprobată, din motive reale și serioase, datorită situației economico – financiare precare la nivel de unitate, rezultate în perioada anterioară, potrivit notei de fundamentare, nefiind vorba doar de simplă schimbare a denumirii postului anterior ocupat de salariat și nici de aplicare a vreunei măsuri de natură politică.

În concret, față de vechea organigramă, la nivelul jud. Vâlcea, există în prezent un singur post de conducere, aceea de Șef Oficiu Județean de Poștă Vâlcea, față de vechea organigramă, în care existau două posturi de conducere.

Nu în ultimul rând, este de observat că art.76 alin.1 lit.c C.M. stabilește că decizia de concediere trebuie să conțină criteriile de stabilire a ordinii de priorități conform art.69 alin.2 lit.d în cazul concedierilor colective, însă, beneficiază de dreptul de a li se oferi un loc de muncă conform art. 64 alin. 1 C.M. doar aceia dintre salariații concediați pentru motivele reglementate la art.61 lit.c-d și art.56 alin.1 lit.e C.M., petentul neaflându-se în această ipoteză.

Cu toate acestea, reclamantul avea încă posibilitatea de a se prezenta la interviu în cadrul procedurii de verificare a competențelor stabilite de către angajator, fie pentru o funcție de execuție în cadrul C.N. Poșta Română S.A., dar personal nu a fost interesat decât de o funcție de conducere, fie chiar pentru noul post din organigramă, de Șef Oficiu Județean Vâlcea, dar nici în acest caz nu s-a prezentat la interviu, astfel că nu se poate pretinde de către cel în cauză că pârâta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile legale, conduita acestuia fiind explicabilă prin prisma faptului că nu a dorit decât să-și mențină în continuare funcția pe postul anterior, post care a și fost desființat în mod real și efectiv, în condițiile arătate.

Prin urmare, cum nici celelalte aspecte invocate de petent nu sunt întemeiate, examinând și din oficiu pricina, și constatând că decizia emisă de pârâtă este legală și temeinică, neexistând motive temeinice pentru constatarea nulității sau anularea acesteia, pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul a respins contestația ca fiind neîntemeiată, implicit a capetelor de cerere accesorii privind repunerea părților în situația anterioară, respectiv reintegrarea pe postul ocupat de contestator în cadrul pârâtei, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale ca și cuantum cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi pretinse.