Lipsa metodologiei clare de evaluare şi punctare a unor explicaţii verificabile privind modul de evaluare a coordonatorului de proiect, a inginerului rezident şi a expertului în achiziţii publice, de natură a permite verificarea caracterului obiectiv şi concret al punctajelor acordate de membrii comisiei de evaluare, este natură a încălca principiile transparenţei procedurii şi a tratamentului egal prevăzut de art.2 din O.U.G. nr.34/2006, cu consecinţa anulării raportului procedurii.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.20/C.A. din 14.02.2008
Prin decizia nr.3124/2C2/1479;1510 din 8 noiembrie 2007, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor , admiţând în parte contestaţia formulată de S.C. „R.G.”S.R.L. Bucureşti , precum şi contestaţia formulată de asociaţia de tip parteneriat, formată din S.C. „I.” S.R.L. Bucureşti, S.C. „F. GmbH &Co KG” Stuttgart şi S.C. „F.E.” S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Iaşi a dispus anularea raportului procedurii nr.37451/22 mai 2007 şi a tuturor comunicărilor subsecvente, în temeiul art.278 alin. 6 din O.U.G. nr.34/2004, dispunându-se anularea procedurii de atribuire.
Pentru a se pronunţa astfel, Consiliul a reţinut că prevederea din fişa de date a achiziţiei, prin care oferta financiară are o pondere de numai 30 % din totalul punctajului, contravine prevederilor Ordinului nr.155/2006 al A.N.R.M.A.P, fiind de natură să conducă la încălcarea principiului utilizării eficiente a fondurilor publice .
S-a mai reţinut că, la componenţa tehnică din cadrul factorilor de evaluare, o pondere majoritară o deţine capacitatea tehnică, experienţa profesională şi experienţa profesională specifică a experţilor cheie, din documentaţia prezentată fiind practic imposibil de argumentat cum au decis membrii comisiei de evaluare departajarea în cazul experţilor cheie propuşi de ofertanţii S.C. „E.” SA România – Grupo E.P., respectiv de S.C. „I.” S.R.L., în condiţiile în care, în cazul coordonatorului de proiect toţi membrii comisiei de evaluare au acordat (pentru experienţa profesională specifică) 9 puncte din 10 posibile coordonatorului S.C. „E.” SA România – Grupo EP şi numai 3 puncte coordonatorului S.C. „I.” S.R.L., care a participat la patru programe de gestionare a deşeurilor, faţă de un seminar pe această temă la care a participat primul coordonator menţionat.
În ceea ce priveşte inginerul rezident, Consiliul a reţinut că toţi membrii comisiei de evaluare au acordat ( pentru experienţa profesională specifică) 6 puncte din 7 posibile expertului S.C. „E.” SA România – Grupo EP şi un punct sau două puncte expertului S.C. „I.” S.R.L., în condiţiile în care experienţa primului este aproape exclusiv în lucrări de drumuri şi în nici un caz specifică; în cazul expertului în achiziţii publice toţi membrii comisiei de evaluare acordând (pentru experienţa profesională specifică) 4 puncte din 4 posibile expertului S.C. „E.” SA România – Grupo – EP şi numai un punct expertului S.C. „I.” S.R.L., în condiţiile în care aceasta din urmă probează o experienţă certă în achiziţii publice legate de gestionarea deşeurilor, iar primul doar o experienţă în achiziţii legate de reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă sau staţii de epurare.
Consiliul constatând că din documentele aflate la dosar rezultă că experienţa în domeniul gestionării deşeurilor apare superioară în cazul reprezentanţilor S.C. „I.” S.R.L., în timp ce reprezentanţii S.C. „E.” SA România – Grupo EP apar specializaţi în domeniul reabilitării sistemelor de alimentare cu apă, a apreciat ca fiind evidentă imposibilitatea cântăririi obiective a punctajelor acordate prin factorii de evaluare, urmare nerespectării de către autoritatea contractantă a prevederilor art.199 alin. 2 din O.U.G. nr.34/2006 şi ale art.14 alin. 2 şi art.15 alin. 3 şi 4 din H.G. nr.925 / 2006.
În ceea ce priveşte oferta depusă de S.C. „R.G.” S.R.L, Consiliul reţine că, deşi aceasta a fost declarată admisibilă de către membrii comisiei, în fapt nu i se recunoaşte valabilitatea cv-urilor depuse, care reprezenta o condiţie minimă de calificare, nepunctându-se conform criteriului de atribuire stabilit şi că, datorită încălcărilor de procedură, autoritatea contractantă s-a aflat în situaţia de a primi oferte care nu pot fi comparate în mod obiectiv , astfel că, constatând întrunite cumulativ elementele prevăzute de art.209 alin. 2 lit.a şi b din O.U.G. nr.34/2006 a considerat că se impune anularea procedurii de „licitaţie deschisă” pentru atribuirea contractului de achiziţie publică de „Servicii de consultanţă şi asistenţă tehnică pentru proiectul – Managementul integrat al deşeurilor”.
Curtea a constatat că plângerea formulată de autoritatea contractantă este nefondată, sens în care a reţinut următoarele:
Este necontestat faptul că procedura de achiziţie publică a fost iniţiată şi s-a derulat în numele şi pentru Municipiul Iaşi, care a figurat în toate documentele întocmite în calitate de autoritate contractantă.
Faptul că, prin decizia atacată, Consiliul a admis contestaţiile introduse de ofertanţii S.C. „R.G.”S.R.L. Bucureşti şi respectiv S.C. „I.” S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Iaşi, nu este de natură să impună şi să conducă la desfiinţarea actului administrativ–jurisdicţional menţionat, chiar dacă, din punct de vedere strict formal, denumirea autorităţii contractante a fost indicată greşit, având în vedere că simplul fapt al menţionării Primăriei Municipiului Iaşi, în loc de Municipiul Iaşi, nu a viciat, în nici un fel, derularea procedurii consacrate de O.U.G. nr.34/2006.
Ca atare, chiar dacă, potrivit art.21 din Legea nr.215/2001, doar unităţile administrativ–teritoriale au statut de persoană juridică fiind singurele titulare de drepturi şi obligaţii, în fapt, întreaga procedură s-a realizat prin intermediul structurii funcţionale menţionată la art.77 din acelaşi act normativ, fapt ce rezultă în mod evident din chiar actul nr.42892 din 8 iunie 2007, prin care recurentul şi-a făcut cunoscut punctul de vedere cu privire la contestaţia înaintată, în acest caz urmând a se face aplicaţiunea dispoziţiilor art.35 din Decretul nr.31 din 30 ianuarie 1954, care stabileşte că actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce e-au fost conferite, sunt considerate a fi actele persoanei juridice însăşi, unitatea administrativ-teritorială nefiind vătămată în vreun fel prin indicarea eronată a denumirii autorităţii contractante care să justifice invocarea nulităţii actului de procedură, în condiţiile art.art.105 alin. 2 C.proc.civ.
În fond, nici Consiliul şi nici instanţa nu constată dreptul autorităţii contractante de a „acorda mai multă atenţie alegerii experţilor care să urmărească cu profesionalism lucrarea ce urmează a fi executată „şi de a aplica factori de evaluare referitori la pregătirea şi experienţa profesională a experţilor cheie”.
Ceea ce se impută autorităţii contractante este, printre altele, neprezentarea algoritmului de calcul şi a metodologiei de punctare în cazul factorilor de evaluare a coordonatorului de proiect, a inginerului rezident şi a expertului în achiziţii publice , precum şi lipsa oricărei justificări a punctajelor acordate ofertelor prezentate de contestatoare, care să permită verificarea caracterului „obiectiv şi corect” al punctajelor acordate de membrii comisiei de evaluare, astfel cum recurenta pretinde că s-a procedat .
În lipsa unei metodologii clare de evaluare şi punctare şi a unor explicaţii verificabile care să probeze de ce un expert cu experienţă în achiziţii legate de reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă şi staţii de epurare, spre exemplu, a primit punctajul maxim, faţă de punctajul minim acordat unui expert care proba o experienţă certă în achiziţii publice legate de gestionarea deşeurilor, în mod justificat consiliul a considerat că sunt încălcate dispoziţiile art.199 din O.U.G. nr.34/2006, prin modul în care s-a întocmit documentaţia de atribuire a contractului de servicii de consultanţă şi asistenţă tehnică pentru proiectul „Managementul integrat al deşeurilor” permiţându-se membrilor Comisiei de evaluare să acţioneze în mod subiectiv şi voluntar, încălcând-se astfel principiile consacrate de art.2 din actul normativ citat, referitoare la necesitatea asigurării unui tratament egal si a transparenţei procedurii de achiziţie.
Chiar dacă Ordinul nr.155/2006 al A.N.R.M.A.P. ar avea doar rol consultativ, deşi art.303 din O.U.G. nr.34/2006 stabileşte în mod explicit că Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice „elaborează norme de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă”, ghidul cuprinzând informaţii privind conţinutul documentaţiei de atribuire a contractelor de achiziţie publică, precum şi explicaţii privind „modul de aplicare a prevederilor ordonanţei de urgenţă”, are o valoare normativă superioară aceleia a unui manual, autoritatea contractantă neputând ignora acest cadru normativ de referinţă şi acţiona în afara lui, doar pentru că are o viziune proprie asupra importanţei factorilor de evaluare profesională a specialiştilor care urmează să asigure consultanţă şi asistenţă tehnică pe parcursul executării lucrării uzate.
Ori, atâta timp cât în Ghidul pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, aprobat prin Ordinul nr.155/2006 al A.N.R.M.A.P., s-a făcut menţiunea : „Atenţie! Ponderea pentru factorul de evaluare privitor la preţul ofertei trebuie să fie mai mare decât cea aferentă celorlalţi factori de evaluare utilizaţi”, Curtea nu mai poate reţine că ne aflăm în faţa unei recomandări, astfel precum pretinde recurenta, ci a unei norme imperative, care nu face altceva decât să dea eficienţă şi concreteţe principiului consacrat de art.2 alin. 1 lit.d din O.U.G. nr.34/2006, care impune asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice.
Reducerea ponderii ofertei financiare la numai 30 % din totalul punctajului, doar din dorinţa de a da „ mai multă atenţie alegerii experţilor”, nu reprezintă altceva decât o anulare, în fapt, a principiilor pe care este construită legislaţia referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică, permiţându-se angajarea de lucrări fără a se ţine cont de costurile acestora, principiul proporţionalităţii implicând şi un anumit echilibru între factorii ce permit realizarea unei competiţii egale şi transparente, care să nu lase loc liberului arbitru al celor implicaţi în procedura de atribuire a contractului, nimic neputând justifica încălcarea principiilor consacrate de legiuitor şi a normelor de lucru stabilite de cel desemnat a asigura aplicarea legii, autoritatea menţionată la art.303 din O.U.G. nr.34/2004, fiind, astfel cum rezultă din chiar denumirea ei „una de reglementare” şi nu un organism consultativ cum în mod greşit apreciază recurenta.
