În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că prin contractul de execuţie a investiţiei nr. 82/20.09.2005, încheiat cu pârâta, au convenit ca S.C. Matconstruct S.R.L. Alexandria să execute lucrările de construcţie la Biserica Parohială, într-o perioadă de 12 luni., valoarea contractului fiind de 205.940,00 lei, din care a fost nevoită să plătească anticipat un avans de 17 % din valoarea totală a contractului, adică 35.000 lei, pârâta urmând să înceapă lucrările la data de 01.11.2005.
A mai susţinut reclamanta că până în prezent, pârâta nu ţi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, cu toate insistenţele Parohiei, notificărilor şi concilierilor dintre părţi, precum şi faptul că ulterior plăţii avansului, pârâta a început să îşi aducă diferite materiale necesare demarării lucrărilor de construcţie, însă după cca. o lună aceasta şi le-a ridicat, întrucât trebuia să onoreze cerinţele unui alt client.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1073 şi următoarele din C.civ. şi a timbrat legal cererea cu 1.881,20 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar.
Aceasta a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri şi doi martori, probe admise de instanţă şi administrate.
Pârâta S.C. MAT CONSTRUCT S.R.L. Alexandria a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca nefondată.
Pârâta şi-a motivat întâmpinarea, susţinând că, prin „Contractul de execuţie a investiţiei Biserica Parohiei Sfântul Mucenic Filip”, urma să execute, în calitate de antreprenor, ridicarea bisericii parohiale şi că, în concordanţă cu clauzele contractuale, a primite un avans, în sumă de 35.000 lei, pentru demararea lucrărilor de construcţie, care nu reprezenta contravaloare manoperă, ci era destinată începerii lucrărilor de construcţie, întreaga sumă fiind cheltuită pe amenajarea şantierului, precum şi pe achiziţionarea de materiale de construcţie, care au rămas în posesia reclamantei.
A mai susţinut pârâta că o continuare a lucrărilor de construcţie era dependentă de plăţile pe care reclamanta trebuia să le facă, însă aceasta, din lipsa fondurilor prognozate, nu a mai putut plăti sumele necesare continuării lucrărilor, motiv pentru care S.C. MAT CONSTRUCT S.R.L. Alexandria nu a putut duce lucrarea la sfârşit.
De asemenea, aceeaşi pârâtă a arătat că rezilierea contractului este o sancţiune pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale asumate, ce pune capăt contractelor cu succesivă, producând efecte numai pentru viitor, părţile nefiind obligate la restituirea contraprestaţiilor, iar culpa în neexecutarea contractului s-a datorat exclusiv reclamantei, care nu a mai plătit sumele de bani necesare derulării şi finalizării lucrărilor la „Biserica Parohială”.
Pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi un martor, probe admise de asemenea de instanţă şi administrate.
Deliberând, în urma cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele :
Prin contractul denumit „DE EXECUŢIE A INVESTIŢIEI BISERICA PAROHIEI SFÂNTUL MUCANIC FILIP” înregistrat cu nr. 82/20.09.2005, încheiat între reclamanta Parohia Sfântul Mucenic Filip Zimnicea şi pârâta S.C. MAT-CONSTRUCT S.RL. Alexandria, prima în calitate de investitor, iar cea de-a doua în calitate de antreprenor, părţile au convenit ca antreprenorul să execute lucrările investiţiei BISERICA PAROHIALĂ, în conformitate cu documentele de participare la licitaţie şi oferta antreprenorului general, pentru valoarea de 205.940,00 lei RON şi durata de execuţie 12 luni.
La art. 2 din contract, părţile au prevăzut că următoarele documente vor fi citite şi interpretate ca făcând parte din contract : „prezentul formular de contract completat şi semnat; oferta, formularul de ofertă şi anexa la formularul de ofertă; caietele de sarcini(specificaţiile tehnice); planşele(partea desenată a proiectului tehnic); programul calităţi concretizează sistemul de şi conducere a calităţii la particularităţile lucrării; listele cu cantităţile de lucrări şi utilaje (devizele ofertă şi centralizatorul devizelor ofertă); condiţiile speciale de contractare; condiţiile suplimentare de contractare; condiţiile generale de contractare.”
Antreprenorul s-a obligat să execute, să încheie şi, dacă este cazul, să întreţină lucrările în conformitate cu contractul şi cu documentele care fac parte din acesta, nominalizate la art. 2.
Investitorul s-a obligat să plătească antreprenorului pentru execuţia, terminarea şi întreţinerea lucrărilor, valoarea contractului la datele stabilite şi în modul descris în contract.
La art. 6 – „Clauze”, pct. 1.1, s-a prevăzut că „Investitorul asigură finanţarea în funcţie de resursele atrase. Suma de început este de 35.000,00 RON, care se virează în contul antreprenorului, constituindu-se ca avans pentru începerea urgentă a lucrărilor, chiar dacă ea constituie 17% din valoarea totală a contractului.”; la pct. 1.2 este stipulat că „Investitorul poate aduce orice materiale de construcţie pe care le primeşte ca sponsorizare sau le cumpără la un preţ mai mic (cel puţin 10%), acestea scăzându-se din valoarea totală a contractului.”, iar la pct. 1.3 este prevăzut că „Termenul de începere a lucrării este 01 nov. 2005 deoarece antreprenorul cheltuie foarte mult cu organizarea de şantier şi se obligă să lucreze cât va permite timpul, iar în 2006 când va permite timpul, va reîncepe lucrul cu aceeaşi organizare. Investitorul consideră că în 2006 poate onora suma totală.”
Din analiza clauzelor contractuale, în lipsa condiţiilor generale, suplimentare şi speciale de contractare, care nu au fost depuse la dosar de nici una din părţi, deşi pârâta face referire la ele în răspunsul la interogatoriu, instanţa califică acest contract ca fiind unul de antrepriză generală, cu executare succesivă, caracter dat de faptul că părţile au prevăzut un avans de 17% (uzual în asemenea contracte), precum şi eşalonarea lucrărilor pe o perioadă de 12 luni, fără a preciza grafice de executare şi plată, pe intervale de timp, cu excepţia situaţiei de plată pe luna octombrie 2005, fiind însă de notorietate publică faptul că, în construcţii, plăţile se efectuează lunar, în funcţie de stadiul realizării lucrării.
Din simpla formulare a primului capăt de cerere al acţiunii ce formează obiectul prezentei cauze, prin care se solicită rezilierea (şi nu rezoluţiunea – art. 1020-1021 C.civ.) contractului, instanţa concluzionează că însăşi reclamanta a înţeles să încheie cu pârâta un contract cu executare succesivă, ceea ce presupune executarea lucrărilor şi plata corelativă a acestora, pe perioade determinate de timp.
Este evident că etapele de executare a contractului de antrepriză nu au mai fost stabilite de părţi, întrucât, aşa cum rezultă din corespondenţa purtată între acestea, cât şi din faptul că reclamanta din prezenta cauză a mai încercat să-şi valorifice pretenţiile printr-o acţiune introdusă la Judecătoria Alexandria, respinsă de această instanţă, ca prematur formulată, prin sentinţa comercială nr. 428/23.10.2007, pronunţată în dos. nr. 2110/740/2007 şi printr-o cerere de investire cu formulă a contractului nr. 82/20.09.2005, introdusă la aceeaşi judecătorie, respinsă de asemenea, ca nefondată, prin încheierea nr. 33 C/30.01.2008 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dos. nr. 224/740/2008, reclamanta Parohia „Sf. Mucenic Filip” Zimnicea nu a mai înţeles să-şi respecte obligaţiile contractuale, solicitând restituirea avansului plătit pârâtei, conform facturii fiscale seria TRVDV nr. 2632819/01.11.2005.
Din sentinţa comercială nr. 428/23.10.2007 rezultă că în însăşi acţiunea introductivă din acea cauză, reclamanta (aceeaşi cu cea din prezenta cauză) a arătat că „pârâta nu a început lucrările de construcţie, aducând numai câteva materiale pentru organizarea şantierului, dar fără un aviz de însoţire a mărfii sau un proces verbal de predare-primire care să fie semnate de vreun reprezentant al acesteia.”
Din declaraţia martorului M.P.M. , preot în cadrul parohiei-reclamante, rezultă că, după plata avansului, pârâta a adus la biserică materiale de construcţii, scândură şi fier, însă nu a ridicat construcţii specifice organizării de şantier, că nu s-au executat lucrări de construcţii, că nu a văzut muncitori la obiectivul biserică şi că nu ştie ce s-a întâmplat cu fierul şi scândura aduse de pârâtă la acest obiectiv.
Din depoziţia martorului O.A.M. reiese că în luna august 2007 a văzut depozitate materiale de construcţii (cărămidă, fier-beton şi cherestea) la obiectivul Biserica Parohiei, la care lucrase în anii 2002-2003 şi că aceste materiale au fost folosite şi înglobate în construcţia edificată ulterior de o societate de construcţii din Bucureşti, fără a putea preciza cine furnizase respectivele materiale de construcţii.
Din declaraţia martorului C.G., fost angajat al pârâtei, rezultă că, în calitate de şef al echipei de 7-8 muncitori trimişi de S.C. MAT CONSTRUCT S.R.L. Alexandria, a lucrat la finalizarea planşeului de beton pe care urmau să se sprijine turlele bisericii, în luna octombrie 2005.
Acelaşi martor a precizat că societatea pârâtă a aprovizionat şantierul cu cca 12 mc. de cherestea, cca. 5-6 tone beton şi 50-60 saci de ciment, materiale care au rămas în incinta bisericii, precum şi faptul că în luna ianuarie 2006, taxele de prelungire a autorizaţiei de construcţie – care expirase – au fost plătite de patronul S.C. MAT CONSTRUCT S.R.L. Alexandria, iar lucrările nu au putut fi finalizate, deoarece „s-au ivit probleme cu finanţarea”.
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză, văzând şi dispoziţiile art. 1413, 1478-1487 din C.civ., dar şi pe cele ale art. 1073 C.civ., pe care şi-a întemeiat reclamanta cererea de chemare în judecată, instanţa constată că acţiunea reclamantei nu este întemeiată, urmând să o respingă ca atare, atât în ceea ce priveşte capătul principal de cerere, vizând rezilierea contractului de antrepriză, cât şi în ceea ce priveşte capătul subsidiar, vizând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 35.000 lei. Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge şi cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C.proc.civ.
