Constituire grup infracţional organizat. Jurisprudență Infracţiuni

Tribunalul ARAD Sentinţă penală nr. 19 din data de 19.05.2016

Prin încheierea penală nr. 19 din Camera de Consiliu a judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Arad, s-a respins excepția tardivității cererilor și excepțiilor formulate în Camera Preliminară, de inculpații:F, P și C; ridicată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Timișoara.

În baza art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, s-au respins cererile și excepțiile privind legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, formulate de inculpații: T, F, P, C.

S-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 19/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Timișoara și s-a dispus începerea judecății.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de Cameră Preliminară a reținut că, prin rechizitoriul cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, emis în dosarul 10/P/2015 înregistrat la această instanță la data de 10.12.2015 au fost trimiși în judecată inculpații: 1.P, trimis în judecată pentru infracțiunile prev. și ped. de art.181 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000 (cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.), art.367 alin.1 și 2 C.pen., art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 (cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.) și art.8 din Legea nr.241/2005, totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.; 2. PV. trimis în judecată, pentru infracțiunile prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000 (cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.), art.367 alin.1 și 2 C.pen. și art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 (cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.), totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.; 3. C. trimis în judecată, pentru infracțiunile prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000 (cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.), art.367 alin.1 și 2 C.pen. și art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 (cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.), totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.; 4.F. trimis în judecată, pentru infracțiunile prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000; 5. T. trimis în judecată, pentru infracțiunile prev. și ped. de art.367 alin.1 C.pen., art.297 alin.1 C.pen. raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 și art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2000, totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen; 6. SC B SRL trimis în judecată, pentru infracțiunea prev. și ped. de art.181 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.; 7. SC J SRL trimis în judecată, pentru infracțiunea prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.; 8. SC PB SRL trimis în judecată, pentru infracțiunea prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.; 9. SC M SRL trimis în judecată, pentru infracțiunea prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.; 10. SC V SRL trimis în judecată, pentru infracțiunea prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000; 11. SC BN SRL trimis în judecată, pentru infracțiunea prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.; cu aplicarea art.5 C.pen. față de toți inculpații.

În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că:

Faptele inculpatului P care, cu prilejul implementării a două proiecte de reconversie/restructurare a plantațiilor viticole, aferente campaniilor 2010-2011 (cererea de autorizare a plantării/replantării viței de vie nr.3348/09.06.2010 ) și 2011-2012 (cererea de sprijin pentru restructurarea reconversia plantațiilor viticole nr.11042/14.09.2011) a folosit și prezentat, cu rea credință, la APIA CJ Arad documente și declarații false și nereale (devize de lucrări, borderouri de achiziție, contracte de prestări servicii, etc.) cu privire la cheltuielile eligibile efectuate, în vederea accesării de sprijin financiar nerambursabil acordat din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), în cuantum de 13 666 917 lei (valoarea sprijinului financiar nerambursabil pentru cele două campanii) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.181 alin.1,3 din Legea nr.78/2000, text de lege care incriminează “;folosirea sau prezentarea, cu rea credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei…dacă faptele prevăzute la alin.1…au produs consecințe deosebit de grave”;.

Întinderea în timp a activității infracționale, comiterea la anumite intervale de timp a unor acțiuni care, fiecare în parte, prezintă conținutul aceleași infracțiuni, dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale (de fraudare a fondurilor europene), conferă infracțiunii prev. de art.181 alin.1,3 din Legea nr.78/2000, comise de inculpatul P, formă continuată, prev. de art.35 alin.1 C.pen.. Din cuprinsul stării de fapt rezultă că au fost identificate un număr de 109 acte materiale ale infracțiunii prev. de art.181 alin.1,3 din Legea nr.78/2000 (aferente campaniei 2010-2011 au fost reținute ca acte materiale: cele 8 borderouri de achiziție gunoi de grajd, cele 4 facturi fiscale de achiziție a complexului-îngrășăminte chimice, devizul de lucrări nr.1/17.05.2011, factura fiscală nr.004/17.05.2011 emisă de SC V SRL, devizul de lucrări nr.2/07.06.2011, devizul de lucrări nr.3/07.06.2011, cele 30 file din Registrul de evidență a zilierilor aferente perioadei 19.05.2011-06.06.2011, centralizator privind costurile efectuate nr.7829/17.06.2011, devizul de lucrări nr.1/06.10.2011, factura fiscală nr.ARPF2012001/01.03.2012 emisă de SC PB SRL, factura proformă nr.007/17.10.2011 emisă de SC PB SRL, centralizator privind costurile efectuate nr.2759/05.03.2012, contract de prestări servicii nr.003/15.09.2011, deviz de lucrări în regie proprie pentru întreținerea plantației de viță de vie în suprafață de 49,43 ha nr.10078/13.09.2012, centralizator privind costurile efectuate nr.10078/13.09.2012→ un total de 54 acte materiale; aferente campaniei 2011-2012 au fost reținute ca acte materiale: cele 29 borderouri de achiziție gunoi de grajd, trei devize de lucrări nr.2/12.04.2012 emise de societățile comerciale SC PB SRL, SC J SRL și SC M SRL, contractul de prestări servicii nr.07/03.10.2011 încheiat de SC B SRL cu SC M SRL, contractul de prestări servicii nr.14/10.10.2011 încheiat de SC B SRL cu SC J SRL, contractul de prestări servicii nr.06/03.10.2011 încheiat de SC B SRL cu SC PB SRL, trei devize de lucrări nr.1/25.05.2012 emise de societățile comerciale SC PB SRL, SC J SRL și SC M SRL, trei devize de lucrări nr.4/15.06.2012 emise de societățile comerciale SC PB SRL, SC J SRL și SC M SRL, factura proformă nr.ARJF 2012001/12.06.2012 emisă de SC J SRL, factura proformă nr.ARPF2012001/14.06.2012 emisă de SC PB SRL, factura proformă nr.001/11.06.2012 emisă de SC M SRL, trei devize de lucrări nr.3/15.06.2012 emise de societățile comerciale SC PB SRL, SC J SRL și SC M SRL, borderourile de achiziție tutori din lemn nr.83 și nr.84/01.06.2012, centralizator privind costurile efectuate nr.8448/27.07.2012, contract de prestări servicii nr.1/25.07.2012 încheiat de SC B SRL cu SC BN SRL, deviz de lucrări nr.1/30.07.2013, factura proformă nr.1/fără dată emisă de SC BN SRL, proces verbal de recepție privind sistemul de susținere din 30.07.2013, centralizator privind costurile efectuate nr.16690/11.09.2013→un total de 55 acte materiale).

Faptele inculpatului P de a iniția și constitui un grup structurat, împreună cu inculpatul T, grup la care au aderat ulterior și l-au sprijinit inculpații C și PV, în vederea comiterii de infracțiuni prin care s-a adus atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin fraudarea fondurilor provenind din Fondul European de Garantare în Agricultură, fonduri destinate sprijinirii planurilor individuale de restructurare/reconversie viticolă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.367 alin.1,2 C.pen., text de lege care incriminează “;inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup…când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani…”;.

Faptele inculpatului P de a ascunde sau disimula originea ilicită a sumelor de bani, provenite din comiterea de infracțiuni împotriva intereselor financiare ale UE, prin încheierea unor documente care să ateste efectuarea unor operațiuni comerciale artificiale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, text de lege care incriminează “;schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri…”;. În cauză urmează a fi reținute și dispozițiile art.35 alin.1 C.pen., fiind reținute în cuprinsul stării de fapt un număr de 8 acte materiale, prin care a fost spălată suma de 933 700 lei.

Faptele inculpatului P de a deduce, solicita și obține rambursarea taxei pe valoare adăugată (TVA), în sumă de 141.076,84 lei, aferentă operațiunilor comerciale, stabilite ca fiind nereale, finanțate cu fonduri nerambursabile, provenind din bugetele UE (operațiuni comerciale scutite de TVA), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.8 din Legea nr.241/2005, text de lege care incriminează “;…stabilirea cu rea credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat..”;.

Infracțiunile sus arătate sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni reglementat de art.38 alin.1 C.pen.(teza I și teza II).

Faptele inculpatului ..de a întocmi și pune la dispoziția inculpatului P înscrisuri, care să ateste în mod nereal efectuarea unor cheltuieli eligibile referitoare la restructurarea/reconversia plantațiilor viticole, înscrisuri care au fost ulterior folosite de inculpatul P la APIA CJ Arad, în vederea accesării de sprijin financiar nerambursabil acordat din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), în cuantum de 7 092 060,68 lei (valoarea sprijinului financiar aferent primei măsuri-Măsura I din cadrul celei de a doua campanii 2011-2012), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1,3 din Legea nr.78/2000.

Faptele inculpatului PV de a adera și sprijini grupul infracțional inițiat și constituit de inculpații P și T, în vederea comiterii de infracțiuni prin care s-a adus atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin fraudarea fondurilor provenind din Fondul European de Garantare în Agricultură, fonduri destinate sprijinirii planurilor individuale de restructurare/reconversie viticolă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.367 alin.1,2 C.pen.

Faptele inculpatului PV de a participa, alături de inculpatul P, la operațiunile de ascundere sau disimulare a originii ilicite a unei părți din sumele de bani provenite din comiterea de infracțiuni împotriva intereselor financiare ale UE, prin încheierea unor documente care să ateste efectuarea unor operațiuni comerciale artificiale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, text de lege care incriminează “;schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri…”;. În cauză urmează a fi reținute și dispozițiile art.35 alin.1 C.pen., fiind reținute în cuprinsul stării de fapt un număr de 2 acte materiale, prin care a fost spălată suma de 500 000 lei.

Infracțiunile sus arătate sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni reglementat de art.38 alin.1 C.pen.

Faptele inculpatului C de a întocmi și pune la dispoziția inculpatului P înscrisuri, care să ateste în mod nereal efectuarea unor cheltuieli eligibile referitoare la restructurarea/reconversia plantațiilor viticole, înscrisuri care au fost ulterior folosite de inculpatul P la APIA CJ Arad, în vederea accesării de sprijin financiar nerambursabil acordat din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), în cuantum de 8 162 882,54 lei (valoarea sprijinului financiar aferent măsurii II din prima campanie și măsura I din cea de a doua campanie), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1,3 din Legea nr.78/2000.

Faptele inculpatului C de a adera și sprijini grupul infracțional inițiat și constituit de inculpații P și T, în vederea comiterii de infracțiuni prin care s-a adus atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin fraudarea fondurilor provenind din Fondul European de Garantare în Agricultură, fonduri destinate sprijinirii planurilor individuale de restructurare/reconversie viticolă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.367 alin.1,2 C.pen.

Faptele inculpatului C de a ascunde sau disimula originea ilicită a sumelor de bani, provenite din comiterea de infracțiuni împotriva intereselor financiare ale UE, prin încheierea unor documente care să ateste efectuarea unor operațiuni comerciale artificiale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, text de lege care incriminează “;schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri…”;. În cauză urmează a fi reținute și dispozițiile art.35 alin.1 C.pen., fiind reținute în cuprinsul stării de fapt un număr de 5 acte materiale, prin care a fost spălată suma de 477 880 lei.

Faptele inculpatului F de a participa la întocmirea de documente, pe care și le-a asumat, în calitatea sa de administrator la SC V SRL, documente care, ulterior, le-a pus la dispoziția inculpatului P, atestând în mod nereal efectuarea unor cheltuieli eligibile referitoare la restructurarea/reconversia plantațiilor viticole, înscrisuri care au fost ulterior folosite de inculpatul P la APIA CJ Arad, în vederea accesării de sprijin financiar nerambursabil acordat din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), în cuantum de 1 916 267,44 lei (valoarea sprijinului financiar aferent Măsurii I din prima campanie), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000.

Faptele inculpatului T care, în calitatea sa de primar al localității Z, jud. Arad, a întreprins demersuri în vederea punerii la dispoziția societății B SRL, a unei suprafețe de teren agricol de 229,52 ha., în mod gratuit, în condițiile în care societatea comercială solicitase concesionarea suprafeței, aspect care presupunea plata unei redevențe, și ulterior, prin convenții juridice succesive a dobândit pentru sine plantația viticolă aferentă suprafeței de 56 ha (parte din suprafața totală de 229,52 ha.), producând unității administrativ teritoriale Consiliul Local Z, un prejudiciu de 110 250 euro (aferent perioadei iunie 2010-decembrie 2015), conform raportului de evaluare întocmit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.297 alin.1 C.pen. raportat la art.132 din Legea nr.78/2000, texte de lege care incriminează “;fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice…dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit…”;.

Faptele inculpatului T de a iniția și constitui un grup structurat, împreună cu inculpatul P, grup la care au aderat ulterior și l-au sprijinit inculpații C și T, în vederea comiterii de infracțiuni prin care s-a adus atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin fraudarea fondurilor provenind din Fondul European de Garantare în Agricultură, fonduri destinate sprijinirii planurilor individuale de restructurare/reconversie viticolă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.367 alin.1 C.pen.

Faptele inculpatului T de a ascunde sau disimula originea ilicită a bunurilor dobândite prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, constând în plantația de viță de vie de pe o suprafață de 56 ha, pe raza localității Z, jud. Arad, prin încheierea unor convenții juridice succesive, în vederea realizării unei aparențe de legalitate a dobândirii acestor bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, text de lege care incriminează “;ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni…”;.

Faptele comise de persoana juridică SC B SRL cu prilejul implementării celor două proiecte de restructurare/reconversie viticolă, care, în realizarea obiectului de activitate și în numele său, prin mijlocirea reprezentantului legal, inculpatul P, a folosit și prezentat, cu rea credință, la APIA CJ Arad documente și declarații false și nereale (devize de lucrări, borderouri de achiziție, contracte de prestări servicii, etc.) cu privire la cheltuielile eligibile efectuate, în vederea accesării de sprijin financiar nerambursabil acordat din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), în cuantum de 13 666 917 lei (valoarea sprijinului financiar nerambursabil pentru cele două campanii) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.181 alin.1,3 din Legea nr.78/2000. Vor fi reținute, și în privința SC B SRL, dispozițiile art.35 alin.1 C.pen., referitoare la infracțiunea continuată, numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpatului P urmând a fi reținute și în privința societății comerciale, respectiv un număr de 109 acte materiale.

Faptele persoanei juridice SC M SRL care, în realizarea obiectului de activitate și în numele său, a întocmit și pus la dispoziția inculpatei SC B SRL, prin intermediul reprezentantului ei legal, inculpatul PV, înscrisuri care să ateste în mod nereal efectuarea unor cheltuieli eligibile referitoare la restructurarea/reconversia plantațiilor viticole, înscrisuri care au fost ulterior folosite de inculpatul P APIA CJ Arad, în vederea accesării de sprijin financiar nerambursabil acordat din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), în cuantum de 7 092 060,68 lei (valoarea sprijinului financiar aferent măsurii I din cadrul celei de a doua campanii), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1,3 din Legea nr.78/2000. Faptele persoanei juridice îmbracă forma continuată, prev. de art.35 alin.1 C.pen., fiind reținute un număr de 6 acte materiale (aceleași care au fost reținute în sarcina inculpatului PV).

Faptele comise de persoanele juridice SC P SRL și SC J SRL care, în realizarea obiectului de activitate și în numele lor, au întocmit și pus la dispoziția inculpatei SC B SRL, prin intermediul reprezentantului lor legal, inculpatul C, înscrisuri care să ateste în mod nereal efectuarea unor cheltuieli eligibile referitoare la restructurarea/reconversia plantațiilor viticole, înscrisuri care au fost ulterior folosite de inculpatul P la APIA CJ Arad, în vederea accesării de sprijin financiar nerambursabil acordat din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), în cuantum de 8 162 882,54 lei (valoarea sprijinului financiar aferent măsurii I din cadrul celei de a doua campanii, inclusiv valoarea sprijinului financiar pentru măsura II din prima campanie), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1,3 din Legea nr.78/2000. Faptele persoanelor juridice îmbracă forma continuată, prev. de art.35 alin.1 C.pen., fiind reținute un număr de 6 acte materiale, în ceea ce privește SC J SRL (contractul de prestări servicii nr.14/10.10.2011, devizele de lucrări nr.1, nr.2, nr.3 și nr.4 emise de societate în perioada 2011-2012 în baza contractului menționat, factura fiscală proformă nr.ARJF 2012001/12.06.2012), respectiv un număr de 9 acte materiale în ce privește SC PB SRL (factura fiscală nr.ARPF2012001/01.03.2012, factura fiscală proformă nr.007/17.10.2011, contractul de prestări servicii nr.003/15.09.2011, contractul de prestări servicii nr.06/03.10.2011, devizele de lucrări nr.1, nr.2, nr.3 și nr.4 emise de societate în perioada 2011-2012 în baza contractului de prestări servicii nr.06, factura fiscală proformă nr.ARPF2012001/14.06.2012).

Faptele persoanei juridice SC V SRL care, în realizarea obiectului de activitate și în numele său, a întocmit și pus la dispoziția inculpatei SC B SRL, prin intermediul reprezentantului ei legal, inculpatul F, înscrisuri care să ateste în mod nereal efectuarea unor cheltuieli eligibile referitoare la restructurarea/reconversia plantațiilor viticole, înscrisuri care au fost ulterior folosite de inculpatul P la APIA CJ Arad, în vederea accesării de sprijin financiar nerambursabil acordat din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), în cuantum de 1 916 267,44 lei (valoarea sprijinului financiar aferent primei măsuri din campania 2010-2011), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000.

Faptele persoanei juridice SC BNl SRL, care în realizarea obiectului de activitate și în numele său, prin inculpatul P, a întocmit înscrisuri care să ateste în mod nereal efectuarea unor cheltuieli eligibile referitoare la restructurarea/reconversia plantațiilor viticole, înscrisuri care au fost ulterior folosite de inculpata SC B SRL, prin inculpatul P, la APIA CJ Arad, în vederea accesării de sprijin financiar nerambursabil acordat din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), în cuantum de 3 587 767,08 lei (valoarea sprijinului financiar aferent măsurii II din cadrul celei de a doua campanii), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.181 alin.1,3 din Legea nr.78/2000. Faptele persoanei juridice îmbracă forma continuată, prev. de art.35 alin.1 C.pen., fiind reținute un număr de 4 acte materiale (contract de prestări servicii nr.1/25.07.2012 încheiat de SC B SRL cu SC BN SRL, deviz de lucrări nr.1/30.07.2013, factura proformă nr.1/fără dată și număr emisă de SC BN SRL, proces verbal de recepție privind sistemul de susținere din 30.07.2013).

În Camera preliminară fiind înregistrat dosarul s-a formulat de către inculpatul T excepția inadmisibilității exercitării în continuare a acțiunii penale, datorită existenței unei cauze justificative în concurs cu o cauză de neimputabilitate; totodată s-a invocat că rechizitoriul nu precizează clar care este valoarea care a rezultat din pretinsa operațiune de spălarea banilor, împrejurare ce contravine art. 328 cod procedură penală.

Inculpatul F a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Prin cererile și excepțiile formulate a arătat că apreciază Tribunalul Arad ca și competent să judece cauza. Sub aspectul verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului din 10.12.2015, se apreciază că, această operațiune s-a realizat cu încălcarea art. 328 teza II-a Cod procedură penală coroborat cu art. 222 din OUG 43/2002, în contextul în care procurorul șef serviciu, al Serviciului Teritorial Timișoara, care a verificat rechizitoriul a efectuat și acte de urmărire penală în cauză, cu caracter de continuitate, se apreciază în această situație că există un caz de incompatibilitate a procurorului șef, situație în care verificarea rechizitoriului în discuție trebuia să se realizeze de un procuror din structura centrală a DNA. Se mai critică rechizitoriul, sub aspectul nedescrierii faptelor reținute în sarcina inculpatului în mod corespunzător precum și neindicarea probelor pentru fiecare învinuire în parte, simpla înșiruire a probelor nefiind suficientă. Sub aspectul legalității efectuării actelor de urmărire și a administrării unor mijloace de probă, s-a solicitat excluderea din categoria probelor a rapoartelor de constatare tehnico-ștințiifică nr. 19/P/2015 din 23.09.2015; nr. 19/P/2015 din 08.12.2015; nr. 19/P/2015 din 24.11.2015, întocmite de specialistul H, pe considerentul că, probele s-au administrat cu încălcarea prevederilor art. 172 alin.1 și art. 172 alin.9 Cod procedură penală. Se arată în acest sens că specialistul nu are calitatea de expert independent fiind angajat al DNA -Serviciul Teritorial Timișoara și totodată în cauză nu exista nici un pericol de dispariție a mijloacelor de probă sau schimbarea unei situații de fapt care să necesite de urgență lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Această probă este nelegală și este neurmată de o expertiză. S-a mai solicitat de către același inculpat excluderea de la dosarul cauzei ca fiind nelegal obținute o serie de mijloace de probă/ acte de urmărire penală pe considerentul că urmărirea penală în cauză în mod imperativ trebuie efectuată de către procuror. Art.324 alin.3 Cod procedură penală, dă posibilitatea procurorului să dispună prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de organele de Poliție judiciară; acest text legal însă nu dă posibilitatea procurorului să deroge de la îndatoririle exprese. Delegarea poate fi parțială și temporară, scopul fiind efectuarea de urgență a unor acte procesuale. Ori ce act efectuat de organul de poliție judiciară, în lipsa unei dispoziții exprese scrise, în condițiile de mai sus, nu este efectuat în numele procurorului și este nul fiind efectuat de un organ necompetent. Sub acest aspect se critică ordonanța procurorului din 20 martie 2013, în care a fost delegat nominal ofițerul de poliție judiciară Comisar Șef Boștină Florin, în vederea îndeplinirii unei serii de acte. Delegarea din ordonanța din cauză, a avut un caracter general, ofițerul de poliție efectuând actele de urmărire penală, în proporție covărșitoare. Sub același aspect se arată că ordonanța procurorului în cauză, a împuternicit o singură persoană, pentru a efectua acte de urmărire penală. Pe cale de consecință toate actele de urmărire penală, efectuate de către alți ofițeri de poliție, sunt nelegal obținute și se impun a fi înlăturate. În acest sens se indică o serie de declarații de martori și procedee probatorii ce se impun a fi înlăturate din probațiunea cauzei. Probatoriul mai este criticat și sub aspectul că, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, în contextul în care apărătorul inculpatului, nu a fost înștiințat de organele de urmărire penală de administrarea a o serie de probe în cauză. Se indică în acest sens o serie de declarații de martorii din probatoriu care se cer a fi înlăturate. Se afirmă că, vătămarea inculpatului nu poate fi înlăturată prin readministrarea probelor cu ocazia cercetării judecătorești. Se invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și a altor instanțe naționale.

Inculpatul C, în cererile și excepțiile formulate a solicitat excluderea unor probe administrate care sunt afectate de nulitate; a solicitat restituirea cauzei la organul de urmărire penală, ca urmare a neregularității rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru o faptă pentru care anterior nu s-a început urmărirea penală. Se arată că Codul de procedură penală, obligă procurorul, să înceapă urmărirea penală în ” rem”; mai întâi, neputând dispune începerea urmăririi penale, direct în “personam”;; arată că, urmărirea penală in ” rem”; a fost începută pentru un singur act material, iar apoi s-a dispus continuarea urmăririi penale pentru aceiași infracțiune prevăzută de art. 181 alin.1 din Legea 78/2000, cu aplicarea formei continuate ( art. 35 Cod penal). În opinia inculpatului pentru toate actele materiale din componența infracțiunii continuate cu excepția unicului act pentru care în mod legal s-a început urmărirea penală, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, atrage nelegala emitere a rechizitoriului. Se mai invocă aceleași motive de nelegalitate prin prisma aceleiași motivații ca și inculpatul F, sub aspectul verificării rechizitoriului de către procurorul Șef Serviciu Teritorial Timișoara; lipsa descrierii faptei, nelegalitatea rapoartelor de constatare tehnico-științifică, nelegalitatea ordonanței de delegare de atribuții și a probelor administrate prin intermediul ofițerilor de Poliție; administrarea unor probe fără înștiințarea avocatului ales.

Inculpatul P, prin cererile și excepțiile formulate a criticat rechizitoriul la fel ca ceilalți doi inculpați, anterior menționați pe considerentul că rechizitoriul a fost verificat de către procurorul Sef Serviciu al Serviciului Teritorial Timișoara, cu toate că acesta a efectuat în cauză, cu caracter de continuitate acte de urmărire penală. În rechizitoriu nu este descrisă fapta corespunzător; s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru o faptă pentru care anterior nu s-a început urmărirea penală, s-a solicitat excluderea din probatoriu a rapoartelor de constatare tehnico-științifică. S-a solicitat excluderea din probatoriu a probelor administrate în cauză de ofițerii de Poliție, inclusiv ordonanța de delegare este viciată pentru că a acordat o delegare cu caracter general unui ofițer de poliție care a efectuat urmărirea penală în proporție covărșitoare. În cauză s-a solicitat excluderea și a altor probe administrate în cursul urmării penale fără încunoștințarea apărătorului inculpatului, se solicită totodată înlăturarea din probatoriu a declarației de suspect din 26 mai 2015, pe considerentul că nu este însușită de inculpat.

În cauză s-a depus răspuns la cererile și excepțiile ridicate de inculpați, de către DNA -Serviciul Teritorial Timișoara.

Vis-a-vis de către excepțiile ridicate de inculpatul T se arată că, în camera preliminară nu se verifică temeinicia acuzației penale, a încadrării juridice ori existența unui impediment din cele prevăzute la art. 16 Cod procedură penală și ca urmare excepțiile ridicate de acest inculpat apar ca inadmisibile. Rechizitoriul îndeplinește exigențele disp. art. 328 Cod procedură penală, identificându-se clar valoarea care a rezultat din spălarea de bani, ca fiind plantația de vie de pe suprafața de 56 hectare.

Vis-a-vis de cererile și excepțiile formulate de inculpații F, P și C, s-a arătat că aceste excepții sunt tardive, fiind depășit termenul de depunere al acestora.

S-a mai arătat că, procurorul șef, Serviciul Teritorial Timișoara nu a efectuat în cauză, acte de urmărire penală cu caracter de continuitate, actele efectuate de către acesta au fost procedurale nu procesuale și au avut un caracter izolat. Faptele reținute în sarcina inculpaților în rechizitoriu sunt descrise în mod corespunzător. Se arată că, este greșită susținerea inculpaților că este imperativă efectuarea unui expertize, după întocmirea unui raport de constatare, aceasta se poate administra și în timpul judecății. Raportul de constatare s-a efectuat ca urmare a aprecierii organului judiciar, că raportul în cauză este necesar și a fost administrat în condiții de legalitate. Delegarea unui ofițer de Poliție pentru efectuarea unor acte de urmărire penală, s-a dispus în condiții de legalitate, actele ce le-a putut efectua acesta fiind nominalizate în ordonanța dedelegare. Legea nu spune că trebuie delegat unul sau mai mulți lucrători de poliție judiciară în cauză, ci doar delegarea organelor de cercetare penală. Este greșită afirmația că lucrătorul de poliței judiciară a efectuat majoritatea actelor de urmărire penală, pentru că procurorul de caz, a participat la activitățile de ridicare a înscrisurilor, a participat la percheziții domiciliare, a audiat un număr de martori, suspecți, inculpați, a emis ordonanțe, în domeniul măsurilor procesuale. Sub aspectul cererii de a se exclude anumite probe pe considerentul neîncunoștințării avocaților inculpaților se arată că inculpatul F, nu a solicitat desemnarea unui apărător în cauză, după dobândirea calității de suspect și nici avocatul nu a formulat cerere de participare la efectuarea actelor de urmărire penală; avocații care au solicitat a fi încunoștințați au fost înștiințați despre efectuarea fiecărui act de urmărire penală.

Pe baza considerentelor de mai sus s-a solicitat respingerea cererilor și excepțiilor formulate pe camera preliminară de către inculpați.

Judecătorul, față de excepția tardivității formulării cererilor și excepțiilor, ridicată de DNA -Serviciul Teritorial Timișoara, constată că se impune a fi respinsă. În acest sens instanța apreciază că, legea se impune a fi interpretată în sensul de a produce efecte juridice nu a fi lipsită de ele. Instituția Camerei preliminare, a suferit o serie de modificări față de voința legiuitorului în urma Deciziei Curții Constituționale 641/2014. Dacă inițial această procedură s-a dorit a fi neorală și lipsită de contradictorialitate după intervenirea deciziei în cauză, această procedură a devenit una contradictorie în esența sa și orală, impunându-se citarea și discutarea în contradictoriu a tuturor chestiunilor ce privesc legalitatea actelor de urmărire penală, inclusiv a administrării probelor. În raport cu împrejurarea că, în camera preliminară se pot invoca o serie de cereri și excepții bazate inclusiv pe motive de nulitate absolută în condițiile art. 281 Cod procedură penală și că judecătorul din oficiu, in camera preliminară poate invoca excepții privind actele de urmărire penală și probele administrate; pentru a înlătura orice îndoială privind previzibilitatea normelor legale care reglementează faza camerei preliminare; judecătorul va aprecia că termenul stabilit de către instanță pentru formularea cererilor și excepțiilor în camera preliminară, are un caracter de recomandare; respectiv nu are un caracter imperativ și nu atrage decăderea celor care au formulat cereri sau excepții și după expirarea termenului indicat de către judecător în vederea depunerii acestora. Aceste cereri și excepții în aprecierea judecătorului de cameră preliminară pot fi formulate și depuse, inclusiv până în ziua dezbaterii acestora în contradictoriu; ca urmare excepția se impune a fi respinsă.

Sub aspectul cererilor și excepțiilor ridicate de către inculpați acesta apar ca neîntemeiate pe baza următoarelor considerente:

În condițiile art. 342 și art. 346 Cod procedură penală se impune ca după înregistrarea dosarului pe rolul instanței să se verifice legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și în limita legalității acestora să se dispună începerea judecății; competent a se pronunța este judecătorul de cameră preliminară care are atribuțiile prevăzute la art. 54 Cod procedură penală.

Față de excepțiile invocate de către inculpatul T prin avocat, se reține că în Camera preliminară, legalitatea rechizitoriului poate fi verificată doar sub aspect formal, respectiv dacă, cuprinde elementele necesare de la art. 328 Cod procedură penală. În Camera preliminară nu se poate pune în discuție, inadmisibilitatea acțiunii penale, urmare a unei cauze justificative în concurs cu o cauză de neimputabilitate, ca trăsături esențiale pe lângă tipicitate ale infracțiunii. Aceste aspecte vor putea fi lămurite numai în cursul judecății; judecătorul neputând în camera preliminară să constate incidența vreunei situații din cele de la art. 16 Cod procedură penală, fără a-și depăși competența funcțională.

Sub aspectul neprecizării valorii care a rezultat din pretinsa operațiune de spălare a banilor se reține că în rechizitoriu, acuzarea indică ca bun obținut din infracțiunea de spălare a banilor, plantația viticolă, (f.147- rechizitoriu); ca urmare nici acest motiv nu este întemeiat pentru a constata neregularitatea actului de sesizare.

Sub aspectul cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul F se reține că acestea sunt neîntemeiate în baza următoarelor considerente:

În cauză rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul șef DNA- Serviciul Teritorial Timișoara. Dosarul a fost instrumentat de un alt procuror din cadrul aceluiași serviciu. Împrejurarea că, procurorul șef serviciu, a îndeplinit sporadic anumite acte de urmărire penală, independent dacă acestea au fost procedurale sau procesuale din moment ce nu a efectuat în întregime urmărirea penală și nici nu a întocmit rechizitoriul, nimic nu îl împiedică procurorul șef serviciu să procedeze la verificarea actului de sesizare al instanței; a se vedea în acest sens și decizia penală a Curții de Apel Târgu Mureș nr. 456/R/08.07.2011, de pe portal.just.ro..

Este de reținut vis-a-vis, de procuror care reprezintă funcția de acuzare și care este în poziție de cele de mai multe ori antagonică cu apărarea inculpatului, că incompatibilitatea acestuia pe considerentul unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea acestuia ar fi afectată trebuie privită cu mult mai multă rigiditate decât același caz de incompatibilitate existent în sarcina unui judecător. Ori în cazul unui judecător dacă acesta a participat într-un dosar pe parcursul judecății, fără însă a pronunța hotărârea judecătorească care dezinvestește completul, acesta nu devine incompatibil în cauză, putând rejudeca cauza dacă este cazul; ca urmare cu atât mai puțin ar trebui admis ca și caz de incompatibilitate activitatea răzleață a procurorului ierarhic superior într-un dosar de urmărire penală finalizat cu rechizitoriul ce-l confirmă în baza poziției ierarhice superioare celui ce a emis rechizitoriul supus confirmării. Ca urmare această excepție nu poate fi primită.

Contrar celor susținute de același inculpat, judecătorul reține că în rechizitoriu faptele sunt descrise în mod corespunzător, la fel și probele, pe care acuzarea se bazează. De altfel din punct de vedere formal rechizitoriul este legal întocmit sub aspectul datelor privitoare la faptele reținute în sarcina inculpatului, a probelor și mijloacelor de probă, atâta timp cât se fac referiri cel puțin pe scurt, la date privitoare la faptă și la împrejurările în care a fost comisă cu indicarea probelor existente, descrierea faptelor trebuind să fie neechivoce.

În cazul de față în raport cu fiecare inculpat sunt examinate faptele în rechizitoriu cu indicarea probatoriului. Este de reținut că, procurorul are o marjă în a prezenta starea de fapt și probele pe care se bazează acuzarea, de a le expune pe larg până a le expune succint, dar până la limita în care judecătorul să poată deduce obiectul acuzării și probele pe care se sprijină.

Sub aspectul excluderii rapoartelor de constatare tehnico-științifică, se reține că această cerere este neîntemeiată, deoarece în condițiile art. 172 alin.9 cod procedură penală, este atributul exclusiv al organului de urmărire penală, să aprecieze necesitatea și să dispună efectuarea unei constatări tehnico-științifice. Organul de urmărire penală este mai bine plasat în cazul de față în raport cu judecătorul pentru a aprecia asupra urgenței în cauză. Judecătorul nu observă că procurorul ar fi săvârșit un exces de putere atunci când a dispus efectuarea raportului de constatare. Neefectuarea ulterioară după depunerea raportului de constatare a unei expertize, nu înlătură legalitatea raportului, pentru că nulitatea unui act de procedură nu se poate raporta la o cauză de nulitate viitoare ci numai la o cauză de nulitate subsecventă sau concomitentă întocmirii actului procedural. Împrejurarea că, s-a efectuat un raport de constatare nu înlătură dreptul celor interesați să solicite efectuarea unei expertize în cauză. Atâta timp cât raportul de constatare s-a efectuat de personal abilitat în baza unei dispoziții legale, mijlocul de probă nu poate fi exclus.

În raport cu împrejurarea că, în cauză urmărirea penală a fost din punct de vedere legal o urmărire proprie a procurorului, dar că în cauză s-au efectuat acte de urmărire penală și de către ofițeri de poliție, judecătorul reține că, în condițiile art. 324 Cod procedură penală, procurorul care efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege, poate delega prin ordonanță ca organele de cercetare penală să efectueze acte de urmărire penală. Delegarea trebuie să fie temporară și cu obiect determinat sau determinabil. În cauză procurorul prin ordonanța din 20 martie 2013, a delegat un ofițer de poliție judiciară, menționând numele unei persoane în acest sens, să efectueze acte procedurale, nu procesuale.

Delegarea a avut un obiect determinabil, organele de cercetare în baza ordonanței în cauză neputându-și depăși limitele atribuțiilor stabilite prin ordonanță și nici nu se constată că s-au depășit aceste limite. Actele de urmărire penală efectuate de organele de cercetare penală în baza delegării nu au o pondere atât de semnificativă încât să se poată reține că procurorul nu a fost cel ce a efectuat urmărirea penală în cauză. Față de complexitatea cauzei, la urmărire penală, nu se poate cere nominalizarea în mod determinat a fiecărui act procedural ci doar a tipurilor de acte procedurale ce se delegă a fi efectuate de organul de cercetare penală, (cum ar fi audieri martori, participarea la percheziții domiciliare etc).

Sub aspectul împrejurării că în ordonanța anterior menționată apare o persoană determinată nominal din cadrul organelor de cercetare penală, ci nu generic organele de cercetare penală, chiar dacă, aceste mod de exprimare din ordonanța de delegare este susceptibil de a comporta discuții fiind mai preferabil ca de la început în ordonanța de delegare să se facă referire la toți ofițerii de poliție nominal ce urmează a efectua actele delegate fie să se facă o referire generică la organele de cercetare penală, determinându-se clar numai obiectul delegării; acest aspect nu este de natură a atrage nulitatea absolută sau relativă a declarațiilor de martori sau a altor acte de urmărire penală, efectuate de procuror prin delegarea altor persoane decât a celui nominalizat expres prin ordonanța de delegare; atâta timp cât textul art. 324 cod procedură penală se referă la delegarea organelor de cercetare penală, în mod generic. Ca urmare, chiar dacă, în ordonanța de delegare s-a nominalizat expres o persoană, ofițer de poliție- mențiune care din punct de vedere legal nu este necesară, este evident că, prin nominalizarea structurii din care face parte persoana în cauză și alte persoane care fac parte din aceiași structură a organelor de cercetare penală, pot efectua acte de urmărire penală în baza ordonanței de delegare fără ca acestea să fie viciate.

Împrejurarea că, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare prin faptul că apărătorul acestuia nu a fost înștiințat, de organele de urmărire penală, privind administrarea a o serie de probe și pe cale de consecință se solicită excluderea acestora, se reține că și această excepție este neîntemeiată deoarece în condițiile art. 92 Cod procedură penală, înștiințarea despre efectuarea unui act de urmărire penală, nu se face din oficiu ci numai în urma cererii avocatului; ca urmare, în lipsa unei cereri exprese a avocatului în acest sens, procurorul nu are obligația de a înștiința avocatul inculpatului despre efectuarea vreunui act de urmărire penală. Din actele de la urmărire penală rezultă că, au fost înștiințați avocații despre efectuarea actelor de urmărire penală, care au solicitat acest lucru expres. Mai mult, neînștiințarea despre efectuarea actelor de urmărire penală a avocatului inculpatului atrage nulitatea relativă, nu absolută a actului față de împrejurarea că, norma în cauză protejează un interes individual, nu public; nulitatea în cauză putând fi una relativă. În această situație în condițiile art. 282 Cod procedură penală, nulitatea actului nu poate fi admisă, atâta timp cât nu se constată o vătămare a dreptului inculpatului de așa manieră încât să impună desființarea actului, respectiv excluderea probelor solicitate. Ori în acest caz nu se constată o astfel de împrejurare.

Vis-a-vis de cererile și excepțiile inculpatului C, care au același corespondent ca cele ale inculpatului F, nu vor mai fi reanalizate încă o dată și se va face trimitere la analiza de mai sus, urmând a se răspunde numai la cele care nu au corespondent în cererile și excepțiile inculpatului F.

Astfel, judecătorul reține că, în condițiile art.305 Cod procedură penală, urmărirea penală începe inițial pentru faptă, apoi se dispune continuarea urmăririi penale prin ordonanța procurorului față de persoana, față de care sunt date și indicii temeinice că a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală.

Urmărirea penală pentru fapta penală începe inițial la modul generic, urmând ca în cursul urmăririi penale să se administreze probatoriul necesar începerii urmăririi penale “in personam”;. Începerea urmăririi penale față de persoană nu este condiționată de aceeași încadrare juridică ca cea de la începerea urmăririi penale față de faptă; singura condiție este acea de a fi vorba de aceeași faptă, chiar dacă inițial în vedere se aveau mai puține acte materiale ale faptei decât cele pentru care s-a început urmărirea penală “in personam”;. Legea penală nu vorbește în acest caz de acte materiale ale unei fapte penale ci de “faptă”; care poate avea unul sau mai multe acte materiale.

Prin adoptarea noului cod de procedură penală, legiuitorul a avut în vedere fluidizarea actelor de urmărire penală, în nici un caz birocratizarea excesivă a acestei faze a procesului penal. Ca urmare în mod corect s-a procedat la începerea urmăririi penale, față de inculpatul C.

Față de cererile și excepțiile inculpatului P se va avea în vedere la soluționarea cererilor și excepțiilor acestuia, aceleași raționamente expuse mai sus în cadrul analizei cererilor și excepțiilor inculpaților F și C. Suplimentar față de cererea inculpatului P, de a se înlătura o declarație de suspect din data de 26 mai, pe considerentul că nu este însușită de acesta; proba în cauză nu poate fi exclusă atâta timp cât nu s-au adus motivații rezonabile pentru admiterea unei astfel de cereri. Simplul fapt că nu mai este însușită de inculpat, nu poate duce la înlăturarea ei, atâta timp cât proba nu este dovedit că ar fi fost administrată în mod nelegal cu încălcarea art. 101 și art. 102 Cod procedură penală, privind loialitatea administrării probelor și excluderea probelor obținute nelegal.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații T, PV, P, F, C și PA – în reprezentarea SC M SRL. În motivele formulate de inculpatul C s-a solicitat a se constata neregulamentara întocmire a rechizitoriului, dat fiind faptul că s-a dispus trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care anterior nu s-a început urmărirea penală. Arată că inițial s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 18 ind.1 alin.1 din Legea 78/2000 in rem, iar mai apoi la data de 22.05.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in personam, de această dată pentru infracțiunea în formă continuată. De asemenea ordonanțele de începere a urmăririi penale și cea de extindere , nu cuprind mențiunile obligatorii prev. de art. 286 alin.2 lit.c C.p.p, care impunea descrierea faptei cu toate actele materiale care să vizeze și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea în formă continuată. S-a mai solicitat excluderea de la dosarul cauzei ca fiind nelegal obținute a mijloacelor de probă/acte de urmărire efectuate de către alte persoane decât de către procurorul de caz sau de ofițerii de poliție judiciară anume delegați. În acest sens s-a arătat că prin ordonanța procurorului de caz din data de 20 martie 2013 a fost delegat nominal, ofițerul de poliție judiciară Cms. Sef BF din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, în vederea îndeplinirii unei serii de acte de urmărire penală, printre care, audierea persoanelor și martorilor care au cunoștință de comiterea faptelor la care se face referire în cuprinsul procesului verbal de sesizare din oficiu;- participarea la efectuarea percheziției domiciliare, prin ordonanța de delegare fiind împuternicită în mod expres o singură persoană pentru a efectua actele de urmărire penală limitativ prevăzute în ordonanța de delegare, emisă de către procuror, pe cale de consecință, toate actele de urmărire penală, altele decât cele efectuate de către procurorul de caz și de către comisarul sef BF, se impune a fi înlăturate. Un alt aspect se referă la caracterul nelegal al activității de verificare a legalității și temeiniciei rechizitoriului din data de 10.12.2015, întrucât verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei Rechizitoriului nr.10/P/2015 din data de 10.12.2015 a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor art. 328 teza a II – a Cod procedură penală coroborat cu art. 22² din O.U.G. nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție, în sensul că această activitate a fost realizată de către procurorul – șef serviciu al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, în condițiile în care aceasta a desfășurat, cu caracter de continuitate, acte de urmărire penală în cauză. S-a solicitat a se constata incompatibilitatea procurorului care a procedat la verificarea rechizitoriului, neregularitate ce presupune vizarea actului de sesizare de un procuror din cadrul DNA Structura Centrală. În acest sens s-a arătat că din actele dosarului de urmărire penală rezultă că procurorul ierarhic care a verificat legalitatea și temeinicia rechizitoriului din 14 decembrie 2015 emis de DNA Serviciul Teritorial Timișoara, procurorul șef-serviciu LM – a efectuat în cauză acte de urmărire penală (a se vedea proces-verbal efectuare percheziție, cu titlu exemplificativ procesul verbal din data de 26 mai 2015, percheziție efectuată la adresa unde locuiește coinculpatul C, filele 237-258-volumul 1 ).

În motivele formulate de inculpatul P s-a solicitat în temeiul art. 346 alin. 3 lit. a) Cod procedură penală a se constata neregulamentara întocmire a rechizitoriului, dat fiind faptul că s-a dispus trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care anterior nu s-a început urmărirea penală. În acest sens s-a arătat că prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 13 februarie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de corupție, iar ulterior prin procesul-verbal din 19 martie 2015 s-a dispus completarea procesului-verbal din 13.02.2015 în baza unor noi informații primite .Ca urmare a celor două procese verbale de sesizare din oficiu mai sus-amintite, s-a dispus prin Ordonanța din 20 martie 2015 începerea urmăririi penale în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. 1 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (r) și folosirea sau prezentarea cu rea – credință de documente sau declarații false ori incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (r).După o scurtă dar productivă activitate de urmărire penală IN REM, s-a dispus prin Ordonanța din 22 mai 2015 efectuarea urmăririi penale față de suspect (continuarea urmăririi penale/începerea urmăririi penale IN PERSONAM) pentru folosirea sau prezentarea cu rea – credință de documente sau declarații false ori incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta (în formă continuată), prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (r) (cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.)După începerea urmăririi penale in rem procurorul și organele de cercetare penală au procedat la administrarea probatoriului pentru realizarea obiectului urmăririi penale. Prin legea de punere în aplicare a noului cod de procedură penală a fost prevăzută o nouă instituție procesuală distinctă atât de începerea urmăririi penale, cât și de punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect. Analizând Ordonanțele procurorului de caz, se constată faptul că, deși urmărirea penală a fost începută pentru un singur act material (art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000), prin ordonanța de continuare a urmăririi penale față de suspect, se dispune, în mod surprinzător, continuarea urmăririi penale pentru fapta prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea formei continuate (art. 35 Cod penal ) , aceasta în condițiile în care nu a fost anterior începută urmărirea penală decât pentru un unic act material.Dată fiind această neregularitate, se poate constata că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată pentru o faptă (art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 Cod penal) pentru care nu s-a început niciodată urmărirea penală.

S-a mai solicitat excluderea ca probă a rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 19/P/2015 din 23.09.2015, nr. 19/P/2015 din 08.12.2015, 19/P/2015 din 24.11.2015, toate întocmite de către , Specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcției Naționalei Anticorupție -Serviciul Specialiști, probe administrate cu încălcarea prevederilor art. 172 alin. 1 Cod Procedură Penală și art. 172 alin. 9 Cod procedură penală, motivat de faptul că această persoană nu îndeplinește garanțiile unui expert independent, fiind angajat în cadrul DNA Serviciul Teritorial Timișoara în calitate de specialist, aspect care a împiedicat inculpatul să își poată exercita dreptul la apărare fiind vădit dezavantajat față de acuzare și s-a aflat în imposibilitatea de a-mi formula apărările și mai mult, prejudiciul nu a fost stabilit printr-o expertiză ci prin simple rapoarte de constatare.

Inculpatul P a mai solicitat în temeiul dispozițiilor art.342 și urm. C. pr. pen. raportat la art. 282 C. pr. pen. și art. 102 alin. 2 C. pr. pen., excluderea de la dosarul cauzei, ca fiind nelegal obținute, a mijloacelor de probă/acte de urmărire penală, respectiv declarații de martori, procese verbale de percheziție, acte efectuate de ofițeri de poliție judiciară care nu au avut dispoziție expresă în acest sens, astfel că sunt lovite de nulitate. S-a arătat că ordonanța de delegare emisă de procuror, împuternicea în mod expres o singură persoană pentru a efectua actele de urmărire penală, respectiv cms șef Boștină Florin.

Inculpatul a mai criticat faptul că organul de urmărire penală, după începerea urmăririi penale și după înregistrarea cererii de încunoștințare efectuare acte urmărire penală, respectiv data de 26.05.2015, a omis să încunoștințeze apărătorul inculpatului cu privire la efectuarea mai multor acte de urmărire penală, în special declarații de martori, astfel că vătămarea produsă inculpatului, consecutivă nerespectării acestor dispoziții este mai mult decât evidentă, având în vedere faptul că s-a încălcat unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal prevăzut de art. 10 C. pr. Pen, vătămare care nu poate fi înlăturată prin readministrarea acestor probe cu ocazia cercetării judecătorești, instanța neputând complini obligația organului de urmărire penală de a administra toate mijloacele de probă cu respectarea efectivă a dreptului la apărare.

Referitor la caracterul nelegal al activității de verificare a legalității și temeiniciei rechizitoriului din data de 10.12.2015 s-a arătat că verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor art. 328 teza a II – a Cod procedură penală coroborat cu art. 22² din O.U.G. nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție, în sensul că această activitate a fost realizată de către procurorul – șef serviciu al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, în condițiile în care aceasta a desfășurat, cu caracter de continuitate, acte de urmărire penală în cauză. S-a solicitat a se constata incompatibilitatea procurorului care a procedat la verificarea rechizitoriului , neregularitate ce presupune vizarea actului de sesizare de un procuror din cadrul DNA Structura Centrală, întrucât din actele dosarului de urmărire penală, rezultă că procurorul ierarhic care a verificat legalitatea și temeinicia rechizitoriului din 14 decembrie 2015 emis de DNA Serviciul Teritorial Timișoara , – procurorul șef-serviciu LM – a efectuat în cauză acte de urmărire penală ( proces verbal efectuare percheziție, cu titlu exemplificativ procesul verbal din data de 26 mai 2015, percheziție efectuată la adresa unde locuiește coinculpatul C ).

În motivele contestației formulată de inculpatul F se reiterează excepțiile susținute de inculpatul P, ca notă de particularitate fiind solicitarea de a se înlătura în baza art. 118 C.p.p declarația din data de 16.06.2015 dată la care Faur Simon a fost audiat în calitate de martor. S-a arătat că organul de urmărire penală, avea obligația în timpul audierii inculpatului în calitate de martor, de a opri audierea în momentul în care a constatat că acesta se autoincriminează, respectiv avea obligația de a -i aduce la cunoștință noua calitate precum și drepturile pe care le conferă noua calitate de suspect.

În motivele de contestație formulate de inculpatul T s-a solicitat să se constate nelegalitatea formală a rechizitoriului, care constă în caracterul incomplet al acestuia, contrar prevederilor art. 328 al.1 C.p.p, în sensul că nu cuprinde datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. S-a mai solicitat înlăturarea probelor cu interceptările convorbirilor, având în vedere decizia Curții Constituționale nr.-51/16.02.2016.

În motivele formulate în contestația inculpatului PV s-a solicitat excluderea proceselor verbale întocmite ca urmare a supravegherii tehnice efectuate în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 282 C.p.p raportat la Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale, apreciindu-se că potrivit art. 282 al.4 lit.a C.p.p această încălcare a dispozițiilor legale poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară. Un al doilea motiv al contestației vizează nelegala citare a unui inculpat în cauză, dispozițiile art. 425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.b fiind în sensul că, desființarea unei hotărâri se realizează când nu au fost respectate dispozițiile privind citarea părților. Arată că în mod nelegal Tribunalul Arad a judecat cauza fără ca societatea M SRL care se afla în insolvență, să fi fost citată prin lichidator judiciar, această neregulă regăsindu-se și în faza de urmărire penală unde societatea a fost citată în aceiași variantă neconformă legii , adică prin reprezentantul PA, astfel că se impune trimiterea cauzei la procuror, pentru ca acesta să aducă la cunoștință societății inculpate actele procesuale efectuate.

Prin decizia penală nr.67/CO/CP din Camera de Consiliu din 22 aprilie 2016 a judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, s-au respins contestațiile formulate de inculpații PV, C, F și PA împotriva încheierii penale nr. 19 din 04.02.2016 pronunțată de Tribunalul Arad.

S-au admis contestațiile formulate de inculpații P și T împotriva aceleiași încheieri penale.

S-a desființa încheierea penală contestată și rejudecând:

S-a înlăturat din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale interceptările și înregistrările comunicațiilor efectuate de inculpații P și T în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în baza încheierii nr. 58/ST/M din 30.03.2015, respectiv : mandatele nr. 175/30.03.2016 – inculpat P; nr. 179/30.03.2016 – inculpat T, prelungite prin încheierea nr. 68/ST/M din 24.04.2016 pronunțată de Tribunalul Timiș; și mandatul de supraveghere nr. 180/30.03.2015 privind supravegherea video, audio sau prin fotografiere a activităților desfășurate de inculpații P și T, mandat prelungit prin încheierea din 24.04.2016.

S-a menținut în rest încheierea penală contestată în ceea ce privește constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor ( cu excepția interceptărilor și înregistrării comunicațiilor menționate anterior), efectuarea actelor de urmărire penală și a dispunerii începerii cercetării judecătorești.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:

Potrivit art. 342 C.p.p.: “Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.”; În raport cu aceste dispoziții legale, judecătorul de cameră preliminară nu este abilitat să verifice temeinicia/aparența de temeinicie a probelor sau a trimiterii în judecată și nici caracterul complet al urmăririi penale sau oportunitatea și suficiența probelor în acuzare. În acest sens sunt și dispozițiile art. 54 lit. a, b C.p.p. care limitează competența judecătorului de cameră preliminară la verificarea legalității trimiterii în judecată dispuse de procuror și a legalității probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală. Pe de altă parte, trebuie observate ipotezele în care judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la procuror – art. 346 alin. 3 și 4 C.p.p.: “(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții. (4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280 – 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.”; Din sintagma “neregulamentar întocmit”; rezultă că urmează a se analiza dacă rechizitoriul a fost emis de organul competent, dacă a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior, dacă este descrisă fapta și cuprinde toate mențiunile impuse de legiuitor.

1. Legalitatea sesizării instanței de judecată

Analizând cuprinsul rechizitoriului nr. 134/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul Teritorial Timișoara, judecătorul de cameră preliminară constată faptul că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art. 328 alin. 1, 2 C.p.p.; că descrierea faptelor este suficient de detaliată, permițând a se stabili limitele învestirii instanței. În acest sens, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Arad a expus deja părțile din rechizitoriu care descriu faptele imputate și încadrările juridice.

Una dintre criticile aduse actului de sesizare al instanței de judecată de către inculpații P, C și F se referă la caracterul nelegal al activității de verificare a legalității și temeiniciei acestuia din data de 10.12.2015 de către procurorul șef serviciu ML.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara constată că față de natura juridică a instituției verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului, ca act de sesizare a instanței, principiul instituit este acela reglementat de art. 59 alin.2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv principiul controlului ierarhic, scopul constituindu-l identificarea, în condiții de obiectivitate, a eventualelor neconformități ale rechizitoriului cu cerințele de temeinicie și legalitate. Respectarea principiului controlului ierarhic în activitatea de verificare a legalității și temeiniciei rechizitoriului este necesară în vederea asigurării caracterului obiectiv al acestei activități, motivat de necesitatea respectării altui principiu, cel al legalității activității Ministerului Public, pentru eliminarea eventualelor carențe ale actului de sesizare. Separat de funcția anterior menționată, prin raportare la principiul legalității activității Ministerului Public, reglementat în aceiași dispoziție normativă mai sus menționată, instituția verificării legalității și temeinicie rechizitoriului constituie și un element component al principiului legalității procesului penal, prev. de art. 2 C.p.p și principiul dreptului la un proces echitabil, garantat de prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sub aspectul modului de îndeplinire a procedurii de verificare a legalității și temeiniciei, jurisprudența a reliefat faptul că această activitate nu trebuie să fie echivocă, întrucât semnătura de atestare a îndeplinirii procedurii nu are semnificația unei semnături administrative, aceasta atestând că rechizitoriul îndeplinește exigențele legale necesare realizării sesizării instanței de judecată, în condiții de validitate deplină.

Potrivit dispozițiilor art. 328 C.pr.pen”; rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art.286 alin.2 C.p.p, datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331, dispoziția de trimitere în judecată,m precum .și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului, sau după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul șef de secție, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestați verificarea se face de urgență și înainte de expirarea duratei arestării preventive”; .Transpunând regulile procesuale la speța supusă analizei judecătorului de cameră preliminară, se constată că textul citat nu îngrădește participarea șefului structurii din care face parte procurorul care întocmește actul de sesizare al instanței la efectuarea unor acte procesuale sau procedurale concrete, obligativitatea verificării legalității și temeiniciei întocmirii actului de inculpare fiind în sarcina procurorului ierarhic superior “celui care a întocmit actul”; . Prin urmare, dispozițiile citate au fost respectate întocmai câtă vreme procurorul șef al DNA -Serviciul Teritorial Timișoara nu este procurorul care a dispus trimiterea în judecată în cauză, iar împrejurarea că acesta a participat la efectuarea unei percheziții domiciliare nu reprezintă o suspiciune de lipsă de imparțialitate a acestuia.

2. Legalitatea administrării probelor

S-a solicitat de către inculpații P și F excluderea rapoartelor de constatare tehnico- științifică nr.19/P/2015 din 23.09.2015, 19/P/2015 din 08.12.2015, 19/P/2015 din 24.11.2015, toate întocmite de către H, specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Specialiști, probe administrate cu încălcarea prevederilor art. 172 alin.1 C.p.p și art. 172 alin.9 C.p.p. S-a arătat că H nu îndeplinește garanțiile unui expert independent, fiind angajat în cadrul D.N.A Serviciul Teritorial Timișoara în calitate de specialist, aspect care a plasat inculpatul într-o poziție în care să nu își poată exercita dreptul la apărare, fiind vădit dezavantajat față de acuzare, și nu doar că s-a aflat în imposibilitatea de a formula apărările, mai mult prejudiciul nu a fost stabilit printr-o expertiză, ci prin simple rapoarte de constatare.

S-a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 172 alin. 9 Cpp, conform cărora, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări, la alineatul 10 ale articolului arătându-se că, constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Raportat la împrejurările concrete ale cauzei, în urma perchezițiilor efectuate în cauză, precum și ca urmare a adreselor efectuate către autoritățile competente, care au răspuns în timp util dispozițiilor procurorului de caz, se consideră că în cauză nu exista nici un pericol de dispariție a mijloacelor de probă sau de schimbare a unor situații de fapt și, de4 asemenea, nu era necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Se arată totodată și faptul că toate înscrisurile necesare efectuării unei expertize se aflau în posesia structurii specializate de parchet ca urmare a activităților specifice desfășurate în cauză, documentele puse la dispoziția specialiștilor în vederea întocmirii constatării tehnico-științifice fiind ridicate cu prilejul perchezițiilor domiciliare sau la sediul societăților, fiind astfel practic inexistent riscul dispariției unor mijloace de probă.

Se arată că potrivit Noului Cod de procedură penală, regula este ca atunci când organele judiciare au nevoie de opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză, se dispune, conform art. 172 al. 1 Cpp, efectuarea unei expertize, voința legiuitorului rezultând dincolo de dubiu din faptul că în situațiile în care se constată incidența prevederilor art. 172 alin. 9 C.p.p., dacă după finalizarea raportului de constatare, atunci când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune în mod obligatoriu efectuarea unei expertize, cea ce nu s-a întâmplat în prezentul dosar.În acest sens se invocă încheierea penală nr. 115/2015 din 26.02.2015 dată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2374/2014/a13, prin care s-a decis excluderea raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de specialiștii DIICOT, deoarece a fost efectuat cu nerespectarea art. 172 al. 12 Cpp.”;

Potrivit art. 102 alin.2 C.p.p. probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. La baza formulării acestui text de lege, se află principiul legalității și loialității în administrarea probelor, care presupune administrarea numai a mijloacelor de probă prevăzute de lege, în condițiile stabilite de Codul de procedură penală, legislația specială și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Principiul loialității administrării probelor este reglementat în mod expres la art. 101 C.p.p., care prevede că este oprit a se întrebuința violența, amenințări sau orice alt mijloc de constrângere precum și promisiuni sau îndemnuri, în scopul obținerii de probe. Astfel, se reține că nelegalitatea unei probe poate rezulta din condițiile în care a fost administrată această probă; iar excluderea este o sancțiune procesuală specifică, aplicabilă în materia probelor administrate cu încălcarea principiului legalității, putând fi dispusă în cazul în care se constată o încălcare substanțială și semnificativă a unei dispoziții legale privind administrarea probatoriului care, în împrejurările concrete ale cauzei, face ca menținerea probei astfel administrate să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal. Cu privire la criticile vizând raportul de constatare din întocmit de specialistul DNA cu argumentul că nu se putea dispune decât în condițiile art. 172 alin. 9 C.p.p., fiind obligatorie expertiza cu atât mai mult cu cât a fost contestat de inculpați, judecătorul de cameră preliminară reține că administrarea probei a fost legală. Astfel, dispozițiile art. 172 alin. 9 C.p.p. prevăd că se poate dispune constarea și în situația în care “este necesară lămurirea urgentă a unor fapte și împrejurări ale cauzei”;, ceea ce rămâne la aprecierea organului de urmărire penală. Împrejurarea că inculpații contestă concluziile raportului de constatare vizează valoarea probatorie, valoare care va fi apreciată de instanța de judecată, care va stabili și dacă se impune efectuarea unei expertize.

3. Legalitatea actelor de urmărire penală

În contestațiile depuse de inculpații Popa Radu Viorel, Cîrja Jean și Faur Simon se invocă, în esență a se constata că s-a dispus trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care anterior nu s-a început urmărirea penală.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara reține că, prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 13.02.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de corupție, iar ulterior prin procesul-verbal din 19.03.2015 s-a dispus completarea procesului-verbal din 13.02.2015 în baza unor noi informații primite.

Ca urmare a celor două procese verbale de sesizare din oficiu anterior amintite, s-a dispus prin Ordonanța din 20.03.2015 începerea urmăririi penale în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev.de art. 297 al. 1 C.pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false ori incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din b bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

După o scurtă dar productivă activitate de urmărire penală IN REM, s-a dispus prin Ordonanța din 22.05.2015 efectuarea urmăririi penale față de suspect (continuarea urmăririi penale/începerea urmăririi penale IN PERSONAM) pentru folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false ori incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta (în formă continuată), prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal.

Potrivit art. 305 alin. 3 din Codul de procedură penală, când din datele și probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect, astfel legiuitorul stabilind un moment procesual important care are semnificația formulării unei acuzații penale în sens autonom european împotriva unei persoane, când procurorul, evaluând datele și probele existente în cauză, are o bănuială rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

S-a arătat că analizând ordonanțele procurorului de caz, s-a constatat faptul că, deși urmărirea penală a fost începută pentru un singur act material (art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000), prin ordonanța de continuare a urmăririi penale față de suspect, s-a dispus, în mod surprinzător, continuarea urmăririi penale pentru fapta prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea formei continuate (art. 35 cod penal), aceasta în condițiile în care nu a fost anterior începută urmărirea penală decât pentru un unic act material.

Procurorul ar fi putut dispune începerea urmăririi penale in rem pentru reținerea formei continuate a infracțiunii simple pentru care anterior a început urmărirea penală și doar ulterior să dispună continuarea urmăririi penale față de suspect, dar această neregularitate nu atrage neregularitatea punerii în mișcare a acțiunii penale și ulterior a rechizitoriului. De altfel, o asemenea critică ar putea fi reținută numai în cazul îndeplinirii condițiilor art. 282 C.p.p. Astfel, potrivit art. 282 alin. 1 C.p.p. – “Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului”;. Nu s-a invocat în contestațiile depuse de inculpații P, C și F în ce ar consta vătămarea produsă acestora decurgând din modalitatea în care a procedat procurorul de caz, sintagma “vătămarea drepturilor părților”; referindu-se la drepturi prevăzute de legea procesual penală. Mai mult, așa cum s-a arătat și anterior calitatea de suspect a fost adusă la cunoștință inculpaților în modalitatea în care ulterior s-a dispus trimiterea în judecată a acestora, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.18/1 alin.1 din legea 78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal, respectiv în formă continuată, sens nu este îndeplinită condiția producerii unei vătămări inculpaților care au avut cunoștință de conținutul actelor materiale reținute în sarcina acestora, de activitatea pretins ilicită reținută în sarcina lor, având posibilitatea legală de a-și formula apărarea în deplină cunoștință.

4. Referitor la legalitatea actelor de urmărire penală efectuate de altă persoană decât cea desemnată în ordonanța de delegare

Art.56 alin.3 lit.d) C.pr.pen C.pr.pen prevede obligativitatea efectuării urmăririi penale de către procuror în cazurile infracțiunilor pentru care competența de efectuare a urmăririi penale aparține Direcției naționale Anticorupție. Art.324 C.pr.pen dispune obligativitatea efectuării urmăririi penale de către procuror ” în cazurile prevăzute de lege”;, în timp ce alineatul 3 al aceluiași articol prevede în mod expres că ” În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.”; Ultima prevedere legală constituie, așadar, o excepție de la obligativitatea efectuării urmăririi penale de către procuror care poate dispune ca anumite acte de urmărire penală să se efectueze de către polițiști anume desemnați. Numărul sau preponderență în activitatea de cercetare penală a unui dosar anume a actelor de urmărire penală ce pot fi efectuate prin delegare nu este precizat în textul incriminator, fiind lăsat la latitudinea procurorului stabilirea felului activității ce se dorește a fi realizată de organele de cercetare penală. Din acest articol se desprinde concluzia potrivit căreia nefiind prevăzută expres preponderența actelor de urmărire penală obligatoriu a fi efectuate de către procurorul în cauzele care sunt în urmărirea penală proprie a acestuia, critica este nefondată.

Prin ordonanța procurorului de caz s-a dispus delegarea efectuării anumitor activ de urmărire penală expres prevăzute de către comisarul șef BF din cadrul DNA Serviciul Teritorial Timișoara. Activitățile de urmărire penală menționate în ordonanța de delegare au fost întocmite de către polițistul desemnat în mod expres precum și de către alți colegi ai acestuia care activează în cadrul aceleiași structuri de parchet. Fără ca apărătorii inculpaților să invoce depășirea limitelor atribuțiilor stabilite prin ordonanță, în sensul că pe lângă actele de urmărire penală menționate ar fi fost întocmite și alte acte procedurale, s-a invocat nulitatea decurgând din participarea la activitatea de urmărire penală a altor persoane din cadrul organelor de cercetare penală înafara polițistului desemnat. Este adevărată susținerea apărătorilor inculpaților în sensul că nu a fost respectată ordonanța de delegare în privința persoanei organului de cercetare penală ce urma a efectua acte procedurale în cauză, dar pentru a opera sancțiunea nulității este necesară producere a unei vătămări. Apărătorii inculpaților nu au făcut dovada vătămării cauzate clienților prin îndeplinirea actelor de urmărire penală constând în audierea unor persoane care aveau cunoștință de comiterea faptelor menționate în procesul verbal de sesizare din oficiu și a efectuării perchezițiilor domiciliare, de către organe de cercetare penală din cadrul aceleiași structuri din care făcea parte și polițistul desemnat, vătămare care trebuia să constea în încălcarea unui drept în mod iremediabil și să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara constată că era de preferat menționarea în cuprinsul ordonanței a polițiștilor care urmau a efectua acte de urmărire penală în cauză pentru a elimina orice discuții, dar omisiunea procurorului nu a cauzat nicio vătămare inculpaților câtă vreme polițiștii care au îndeplinit în cauză acte de cercetare penală fac parte din aceiași structură, respectiv DNA Serviciul Teritorial Timișoara, au aceiași specializare și iși desfășoară activitatea sub directa supraveghere a procurorului, care a cenzurat legalitatea și modul de administrare a probelor.

Cu privire la critica formulată de inculpatul P relativ la neanunțarea apărătorului ales la efectuarea actelor de procesuale deși exista la dosarul cauzei cerere în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara consideră neîntemeiată această afirmație, deoarece la dosarul de urmărire penală se găsește dovada anunțării apărătorilor aleși de desfășurarea actelor de urmărire penală ce urmează a fi efectuate. Pe de altă parte, se reamintește că o asemenea critică ar putea fi reținută numai în cazul îndeplinirii condițiilor art. 282 C.p.p. Astfel, potrivit art. 282 alin. 1 C.p.p. – “Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului”;. Nu s-a invocat în contestația depusă de inculpatul P în ce ar consta vătămarea produsă acestora decurgând din modalitatea în care ar procedat procurorul de caz, sintagma “vătămarea drepturilor părților”; referindu-se la drepturi prevăzute de legea procesual penală. Mai mult decât atât, inculpatul are posibilitatea de a contesta probele administrate în cursul urmăririi penale și de a uza de prevederile art. 374 alin.7 C.pr.pen ceea ce îi permite să asiste la audierea martorilor de către instanța de judecată în condiții de publicitate, contradictorialitate și oralitate.

Cu privire la nelegala citare de către instanța de fond a lichidatorului judiciar a SC V SRL.

S-a invocat nelegala citare a S.C.M S.R.L., societate aflată în faliment care putea fi citată doar prin intermediul lichidatorului judiciar numit în cauză, astfel că citarea acestei societăți prin administrator, în procedura de Cameră preliminară este nelegală. Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara consideră că potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, Popa Alin Valeriu, asociatul societății este împuternicit curator special. Deși se invocă necesitatea citării societății inculpate prin lichidator judiciar, în speță Expert S.R.L. Arad, apărătorul ales al societății nu a depus la dosar dovada stadiului procedurii, respectiv dacă societatea se află în perioada de observație, de reorganizare au de faliment, etape procesuale ce conțin reglementări diferite în materia îndeplinirii legale a procedurii de citare în funcție de etapa procesuală în care se află procedura. Mai mult, asociatul curator special PA a fost audiat în cursul urmăririi penale de către procuror și nu a adus la cunoștință organelor judiciare împrejurarea potrivit căreia nu are calitate de a reprezenta legal societatea, astfel că invocarea propriei culpe în omisiunea de a încunoștința procurorul dublată de mențiunile existente la Oficiul Registrului Comerțului constituie pentru judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara motive suficiente pentru a constata procedura de citare ca fiind îndeplinită legal.

În privința legalității probelor rezultate din supravegherea tehnică, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

Prin decizia nr. 51 din 16.02.2016, Curtea Constituțională a României a declarat ca neconstituțională sintagma ” ori de alte organe specializate ale statului”; din cuprinsul art. 142 alin.1 C.p.p. Este vorba despre acele dispoziții legale care permiteau procurorului să dispună ca măsurile de supraveghere tehnică să fie puse în de serviciile de informații. Curtea a constatat că respectiva sintagmă legală încalcă – din cauza lipsei de precizie și previzibilitate – prevederile art. 1 alin.3 și pe cele ale art. 1 alin.5 din Constituție. Odată cu publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial se ridică, în numeroase dosare penale, problema legalității probelor rezultate din supravegherea tehnică autorizată de judecătorul de drepturi și libertăți și efectuată, din dispoziția procurorului, de serviciile de informații.

Astfel, prin constatarea neconstituționalității art. 142 alin.1 teza finală C.p.p, în mod evident, obiect de analiză îl constituie exclusiv metodele de supraveghere tehnică la care se referă norma menționată. Aceasta rezultă de altfel din însăși denumirea marginală a art. 142 C.p.p, care privește ” Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică”;, nefiind avute în vedere prin decizia Curții Constituționale nr. 51/16.02.2016 alte metode speciale de supraveghere și cercetare ( art. 147- 152 C.p.p).prin urmare, doar metodele de cercetare specială la care se referă art. 138 alin.1 lit.a – e C.p.p sunt vizate de excepția de neconstituționalitate admisă, respectiv: a) interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță; b) accesul la sistemul informativ; c) supravegherea audio, video sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; e) obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane.

Prin urmare, Curtea constată că legea procesual penală delimitează conceptual cele trei noțiuni: probă, mijloc de probă și procedeu probatoriu. Cu toate acestea, deseori, în limbajul juridic curent noțiunea de probă, în sens larg, include atât proba propriu – zisă, cât și mijlocul de probă, sub aspect tehnic procesual, cele două noțiuni au conținuturi și sensuri distincte. Astfel, probele sunt elemente de fapt, în timp ce mijloacele de probă sunt modalități legale folosite pentru dovedirea elementelor de fapt. De asemenea, trebuie subliniată diferența între mijloacele de probă și procedeele probatorii, noțiuni aflate într-o relație etiologică.

Astfel, Curtea constată că o probă nu poate fi obținută nelegal decât dacă mijlocul de probă și/sau procedeul probatoriu prin care este obținută este nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei. Or, nelegalitatea acestora este sancționată de prevederile art. 102 alin.3 C.p.p, prin aplicarea regimului nulității absolute sau relative. Aceasta deoarece nulitățile, așa cum sunt ele reglementate la art. 280 – 282 C.p.p, privesc doar actele procedurale și procesuale, adică mijloacele de probă și procedeele probatorii, și nicidecum probele în sine, care nu sunt decât elemente de fapt. Prin urmare, este firească aplicarea regimului nulităților, conform art. 102 alin.3 C.p.p, doar actelor prin care s-a dispus sau autorizat proba sau actelor prin care s-a administrat aceasta. Doar aceste acte pot fi lovite de nulitate absolută sau relativă, aceasta din urmă presupunând o încălcare a drepturilor unui participant la procesul penal, ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin excluderea probei astfel obținute din procesul penal.

Așadar,Curtea apreciază că art. 102 alin.2 din C.p.p trebuie coroborat cu alin.3 al acestui text legal, ceea ce înseamnă că probele obținute prin actele prevăzute la art. 102 alin.3 C.p.p nu pot fi folosite în procesul penal în condițiile în care aceste acte sunt lovite de nulitate absolută sau relativă. Cele două alineate nu reglementează instituții diferite, ci presupun întotdeauna aplicarea regimului nulităților în materia probațiunii, așa cum este acesta reglementat la art. 280 – 282 C.p.p, iar rezultatul nulității actelor, respectiv a mijloacelor de probă și a procedeelor probatorii, determină imposibilitatea folosirii probelor în proces.

Raportând prevederile legale referitoare la procesul verbal întocmit în cadrul procedurii supravegherii tehnice la definițiile noțiunilor de probă, mijloc de probă și procedeu probator, Curtea conchide că procesul verbal întocmit de procuror sau organul de cercetare penală conform art. 143 C.p.p, în care sunt consemnate rezultatele activităților de supraveghere tehnică efectuate constituie un mijloc de probă. Prin urmare, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 383 din 27.05.2015 ( par.21), Curtea constată că nelegalitatea dispunerii, autorizării, consemnării sau administrării actului, atrage sancțiunea nulității absolute sau relative, potrivit distincțiilor prevăzute la art. 281 și 282 C.p.p. așa fiind, realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condițiilor legale prevăzute la art. 136 – 146 C.p.p, inclusiv cele referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obținute, și, în consecință, imposibilitatea folosirii lor în procesul penal, conform art. 102 alin.3 C.p.p.

În plus, nu trebuie uitat că instanța de constituțional a constatat încălcarea drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 și art. 28 din Constituție, nu doar prin modalitatea de redactare a art. 142 alin.1 C.p.p ( paragraful 46 al Deciziei), dar și prin calitatea organelor care pun efectiv în executare aceste metode speciale de cercetare penală( paragraful 49 al Deciziei).

Viciul de neconstituționalitate constatat privește însăși modalitatea de executare a mandatului de supraveghere tehnică și nu doar dispoziția legală particulară constatat a fi contrară legii fundamentale.

Așadar, cum în prezenta cauză punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică a fost realizată de SRI, fără ca acesta să fie inclus în categoria organelor de urmărire penală, potrivit art. 55 C.p.p se impune anularea acelui proces – verbal ca mijloc de probă, întrucât la obținerea sa a contribuit și un organ care nu este abilitat de către lege și care astfel nu poate efectua acte de cercetare penală, procesuale sau procedurale, cum este proba și mijlocul de probă. O atare susținere este urmare a faptului că SRI – ul nu este definit de lege ca organ de urmărire penală sau de cercetare penală, așa cum rezultă din dispozițiile art. 55 C.p.p, menționat mai sus.

Deși Curtea Constituțională nu are calitatea de legiuitor pozitiv, ci dimpotrivă cea de legiuitor negativ, prin redactarea paragrafului 52 al deciziei nr. 51/2016 aceasta precizează de o manieră contradictorie că ” pe toată perioada de activitate a unui act normativ aceasta se bucură de prezumția de neconstituționalitate”;, însă cu toate acestea, decizia se va aplica în mod corespunzător cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată. Datorită trimiterii la paragraful 28 al Deciziei nr. 895/17.12.2015 privitoare la neconstituționalitatea art. 666 C.p.civ, amintim că în privința acestei hotărâri, Curtea Constituțională a apreciat că efectele neconstituționalității se vor aplica în privința contestațiilor la executare aflate pe rolul instanțelor judecătorești, formulate împotriva încheierii de executare silită dată de judecătoresc.

Prin sintagma ” în mod corespunzător”; , întrebuințată în paragraful 52 al Deciziei nr. 51/16.02.2016, Curtea Constituțională nu a făcut altceva decât să se refere la normale procesuale care reglementează desfășurarea procesului penal, fiind incontestabil că hotărârea urmează a-și produce efectele în cauzele penale individuale, potrivit Codului de procedură penală. Astfel, pentru a discerne care sunt consecințele efectuării activităților de supraveghere tehnică de alte organe decât cele judiciare penale, de interes este în primul rând principiul legalității în procesul penal.

Principiul legalității procesului penal ” este o transpunere pe plan particular a principiului general al legalității consacrat în art. 51 din Constituție unde se arată că : respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”;. Este de observat că textul constituțional are o formulă aparte asupra căreia trebuie să ne aplecăm, cu consecințe practice care vor fi analizate în cele ce urmează. Textul constituțional vorbește despre respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor. Iată că, între Constituție și legi, legiuitorul a înțeles să accentueze supremația textelor constituționale. Această supremație este cea care trebuie să fie avută în vedere atunci când vorbim despre legalitatea procesului penal. Din această perspectivă, legalitatea procesului penal reprezintă un standard care se raportează la exigențele supremației textului constituțional asupra legilor. Pe de altă parte, principiul legalității procesului penal străbate toate ciclurile/etapele procesuale începând de la primul act și până la punerea în executare a unei hotărâri de condamnare. În acest sens, legalitatea procesului penal nu poate fi limitată la o etapă procesuală. Legalitatea este un principiu care, din această perspectivă, transcende oricărei etape procesuale și trebuie să se regăsească pe întreg parcursul procesului penal. Aceasta rezultă și din interpretarea deciziei Curții Constituționale care arată expres, la punctul 52, că urmează să fie utilizată în condițiile art. 453 alin.1 lit.f C.p.p, ca motiv de revizuire. Prin aceasta, Curtea Constituțională consfințește caracterul de nelegalitate constituțională ( prin încălcarea supremației Constituției) a actului procesual al interceptărilor, pe întreg parcursul procesului penal.

Neconstituționalitatea dispozițiilor art. 142 alin.1 teza finală C.p.p se referă exclusiv la neregularitățile aferente executării propriu – zise a supravegherii tehnice, respectiv procedeul probatoriu de obținere a probelor, elemente de fapt surprinse prin metodele speciale prevăzute de art. 138 alin.1 lit. a – e C.p.p și valorificate în procesul penal prin mijlocul de probă reprezentat de procesul verbal în care sunt consemnate rezultatele activităților de supraveghere tehnică ( art. 143 C.p.p).

Ca atare, materia fiind cea a probelor, orice transgresare a normelor legale regăsite în Titlul IV al Părții generale a Codului de procedură penală atrage în mod necesar și sancțiunea legală aferentă, respectiv cea a nulității actelor făcute cu încălcarea dispozițiilor legale ( art. 280 – 282 C.p.p).

Sancțiunea specifică a excluderii ( art. 102 C.p.p) reprezintă doar un efect al nulității, fiind izvorâtă fie din neobservarea dispozițiilor legale privind dispunerea, autorizarea sau administrarea probelor ( art. 102 alin.3 C.p.p), fie din încălcarea unor reguli fundamentale în materia probatoriului – întrebuințarea torturii sau folosirea unor mijloace neloiale sau nelegale în obținerea probelor ( art. 102 alibn.1 și 2 C.p.p).

Ca atare, raportul dintre sancțiunea generică a nulității și sancțiunea specifică a excluderii, este de la cauză la efect, iar între nulitatea la care se referă art. 280- 282 C.p.p și ipotezele specifice prevăzute de art. 102 C.p.p raportul este de la gen la specie.

Excluderea fiind doar o consecință a nulității, este esențială identificarea sancțiunii primare a neregularității izvorâte din calitatea organului care a executat mandatul de supraveghere tehnică, și determinarea ulterior a naturii acesteia de nulitate expresă sau virtuală, împreună cu toate consecințele care decurs din aceasta. În consecință, în toate cazurile, nerespectarea principiilor și dispozițiilor legii fundamentale în activitatea de executare a mandatelor de supraveghere tehnică are drept urmare sancțiunea nulității, cu consecința excluderii probelor obținute în această manieră nelegală.

În privința regimului neregularității provenite din calitatea organului care a executat metode de supraveghere tehnică, în mod neîndoielnic se înscrie în registrul nulităților virtuale și relative ( art. 282 C.p.p), niciuna dintre nulitățile exprese, enumerate limitativ prin dispozițiile art. 281 alin.1 lit. a-f C.p.p neregăsindu-se în ipoteza dată.

Revenind la planul sancțiunii procedurale specifice – excluderea probelor, în mod cert și aceasta este subsumată acelorași condiționalități, nu orice încălcări ale dispoziției legale în materia dispunerii, autorizării sau administrării probelor atrăgând automat excluderea acestora, în considerarea regulii proporționalității, urmând a fi excluse doar acele probe în privința cărora fie a fost înfrânt principiul loialității în obținerea acestora, fie au fost încălcate prevederi legale de ordine publică, precum este cazul mijloacelor de probă interzise de lege sau administrate cu încălcarea prevederilor legale care le reglementează autenticitatea. Nu trebuie uitat că, în conformitate cu art.13 din Legea nr. 14/1992, organele Serviciului Român de Informații nu pot efectua acte de cercetare penală. De asemenea, nu trebuie ignorat că executarea unui procedeu probatoriu în procesul penal de către organe ale statului care nu au calitatea de organe de cercetare sau urmărire penală echivalează cu necompetența funcțională a primelor, obiect de preocupare și pentru Curtea Constituțională ( paragrafele 35 și 37 ale Deciziei). Or, organul necompetent funcțional, care nu are nici un fel de atribuții în procesul penal, nu poate îndeplini acte procesuale și procedurale, precum este și cel care ține de executarea mandatului de supraveghere tehnică. Fiind o realitate de fapt, absența calității cerute de lege pentru îndeplinirea actelor procedurale sau procesuale este sancționată cu inexistența actului întocmit de către un organ sau o persoană neîndrituită funcțional.

Nulitatea generată de încălcarea dispozițiilor legale privind realizarea procedeului probatoriu a supravegherii tehnice este relativă, deoarece nu poate fi încadrată în ipotezele limitativ stabilite în cuprinsul art. 281 alin.1 C.p.p, astfel că devin incidente prevederile art. 282 C.p.p. Potrivit art. 282 alin.1 C.p.p : ” Încălcarea oricăror dispoziții legale înafara celor prevăzute la art. 281 C.p.p determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului”;.

Dacă în ceea ce privește condiția încălcării unei dispoziții legale, îndeplinirea acesteia este în mod evident realizată, în privința celorlalte condiții, respectiv existența unei vătămări a drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principiali și imposibilitatea înlăturării vătămării altfel decât prin desființarea actului”; și aceasta este îndeplinită.

Probele obținute prin supravegherea tehnică, efectuate de un organ necompetent, au legătură cu persoana inculpaților care, prin interceptările convorbirilor și comunicațiilor, au suferit o imixtiune în viața privată, date relevante despre viața socială, profesională și familială a acestora fiind cunoscute de persoane neautorizate și care nu erau îndreptățite la a efectua acte de cercetare penală, așa cum sunt și datele rezultate din transcrierile convorbirilor telefonice. Prin urmare, inculpații au suferit o vătămare în dreptul acestora la un proces echitabil precum și la viața intimă familială și privată și secretul corespondenței, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin înlăturarea probei obținute în condiții nelegale.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara nu împărtășește punctul de vedere al D.N.A în sensul că interceptările convorbirilor și comunicațiilor inculpaților s-au realizat în temeiul unei dispoziții legale care se bucură de prezumția de neconstituționalitate, pentru considerentele mai sus prezentate, apreciindu-se că principiul tempus regit actum și art. 147 din Constituția României care prevăd că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor urmează a li se da interpretarea ce rezultă în mod explicit din jurisprudența instanței de contencios constituțional.

Considerăm că prin decizia Curții Constituționale nr. 126/2016, această discuție a fost clarificată, Curtea subliniind ” Curtea reține că aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situațiile juridice ce urmează a se naște – facta futura, cât și situațiile juridice pendinte și, în mod excepțional, acele situații care au devenit facta praeterita”;.

Este adevărat că legea de procedură penală se supune principiului tempus regit actum ( art. 13 alin.1 C.p.p), fără a retroactiva sau ultraactiva, ceea ce presupune că o activitate procesuală este și rămâne valabilă dacă a fost realizată conform legii în vigoare la momentul efectuării sale, neputând fi anulată dacă legea se modifică sau se abrogă ulterior. Însă, în opinia judecătorului de cameră preliminară, dacă limităm discuția doar la acest principiu decizia Curții Constituționale nr. 51/16.02.2016 rămâne fără efecte practice concrete în cauzele pe rol și chiar în dosarul în care a fost invocată. Excepția de neconstituționalitate, fiind, în principiu, o chestiune prejudiciată, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă și un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, nu poate constitui doar un instrument de drept abstract care să presupună aplicarea deciziilor de constatare a neconstituționalității numai raporturilor juridice care urmează a se naște, deci a unor situații viitoare ipotetice, întrucât și-ar pierde esențialmente caracterul concret; totodată, neconstituționalitatea nu are numai o funcție de prevenție, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată și doar apoi dreptul pozitiv, în ansamblul său, astfel încât are, în mod evident, și o funcție sancționatorie. De aceea, aplicarea pentru viitor a deciziilor Curții vizează, în mod primordial, situațiile juridice pendinte, deci cele care nu au devenit facta praeterita ca urmare a necontestării lor. De asemenea, ar însemna ca toate probele obținute prin supravegherea tehnică efectuată de serviciile de informații să fie automat valide, ceea ce ar conduce doar la un efect teoretic al deciziei Curții. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat : ” Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât și-ar pierde caracterul concret. Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată ” ( Decizia nr. 886/10.12.2015, par. 30)

Mai mult, în ziua publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 51/2016, Guvernul României a intervenit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2016 și astfel, a modificat art. 13 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații. Prin această modificare, organul executiv al țării a prevăzut :”; Organele Serviciului Român de Informații pot fi desemnate organe de cercetare penală conform art. 55 alin.5 și 6 din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform art. 57 alin.2 teza finală din Codul de procedură penală”;.

Prin interpretarea dată în concluziile scrise ale D.N.A, s-ar lăsa fără efect decizia Curții Constituționale, ceea ce nu este permis de lege.

În același timp, judecătorul de cameră preliminară reamintește așa cum s-a arătat mai sus, că neconstituționalitatea unei dispoziții legale are o dublă funcție – de prevenție și de reparație – dar cea de a doua este pe primul plan, întrucât vizează situația concretă a persoanei lezate în drepturile sale prin norma contrară Constituției.

Puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care aceste se sprijină. Astfel, atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin.4 din Constituție și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. este un considerent de principiu din ce în ce mai des folosit de instanța constituțională, pentru a reaminti autorităților publice că au obligația aplicării conform a deciziilor sale, inclusiv a efectelor stabilite prin aceasta. Curtea Constituțională pentru a preveni fie o practică neunitară, fie încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale sau, in extremis, pentru a evita nesocotirea deciziilor sale, are îndatorirea ca în cuprinsul deciziei să arate efectele pe care aceasta urmează a le produce ( astfel cum a făcut-o în Decizia nr.665 din 5 iulie 2007 și Decizia nr. 1615 din 20 decembrie 2011). Mai mult, Curtea Constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională din România în domeniul controlului de constituționalitate, are plenitudine de jurisdicție în acest domeniu. A accepta ca efectele deciziilor sale să fie interpretate, în procesul de aplicare a legii, de către alte instituții ale statului, ar echivala cu o știrbire a competenței Curții. Opozabilitatea erga omnes a deciziilor Curții Constituționale implică obligația constituțională a tuturor autorităților de a aplica întocmai deciziile Curții la situațiile concrete în care normele declarate neconstituționale au incidență. Astfel, instanța de judecată nu mai trebuie să interpreteze efectul deciziei, ci să aplice decizia într-un mod conform considerentelor acesteia la cazul dedus judecății sale. Aceste efecte rezultă din interpretarea Constituției de către instanța constituțională, care are obligația de a-și explicita, în mod complet și coerent, raționamentul său juridic de interpretare și aplicare a normelor de rang constituțional. O atare operație implică, în mod evident, și precizarea efectelor deciziei Curții Constituționale din perspectiva conceptelor constituționale pe care instanța le utilizează și care fundamentează soluția pronunțată. Asemenea precizări se constituie într-o componentă firească a raționamentului pe care se întemeiază controlul de constituționalitate, instanța constituțională fiind cea mai în măsură să stabilească efectele actelor sale, în acord cu prevederile Legii fundamentale.

Caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale care privește nu doar dispozitivul acestora ci și considerentele a fost recunoscut și de Î.C.C.J prin decizia nr. 29 din 12.12.2012, pronunțată în urma formulării unui recurs în interesul legii, unde Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul celor de mai sus, arătând că ” având în vedere cele anterior stabilite cu privire la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, Înalta Curte reține că instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate”;.

Aceste precizări au fost efectuate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara pentru a răspunde criticilor formulate de D.N.A cu privire la interpretarea dispozitivului Deciziei nr. 51 a Curții Constituționale în sensul excluderii de la beneficiul efectelor acesteia a prezentei cauze printr-o interpretare eronată doar a dispozitivului cu ignorarea considerentelor deciziei care cuprinde precizări importante ale instanței de contencios constituțional și care nu pot fi ignorate.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara va înlătura din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale interceptările și înregistrările comunicațiilor efectuate de inculpații P și T, urmând a se constata că ceilalți inculpați nu au formulat o cerere în fața instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat încheierea atacată, solicitare care ar fiu trebuit formulată urmare Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale, iar pe de altă parte unii nici nu au fost supuși măsurilor de supraveghere tehnică.

Luni - Sambata: 7:00 - 17:00

[email protected]

Str. Plugarilor 5, București

074 322 6016

Penal

What we do and what can you expect from us

Constituire grup infracţional organizat. Jurisprudență Infracţiuni

Monitorizează persoane

Află informaţii suplimentare despre orice dosar GRATIS!

Baroul București

Jooble

Jobsora

Caută orice Dosar în timp real în toate instanţele din România.

Categories

Etichete

Media - Trafic de droguri