Legea nr. 302/2004, art. 100
Dacă nu sunt afectate dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nici nu este incident vreunul din motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 88 din Lege, nimic nu împiedică autoritatea judiciară română de să îşi exprime, la cererea autorităţii judiciare străine, consimţământul în vederea urmăririi, judecării şi lipsirii de libertate a persoanei predate pe baza unui mandat european de arestare, pentru fapte săvârşite anterior predării, chiar dacă acestea formează obiectul unui alt mandat european de arestare.
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 254/43/2010/13 decembrie 2010, Ministerul Administraţiei Publice şi Justiţiei din Republica Ungară – ca autoritate solicitantă centrală, prin Departamentul de Drept Internaţional, a sesizat Curtea de Apel Tg.-Mureş cu solicitarea de a ne exprima acordul pentru ca persoana solicitată S.L. să poată fi urmărită penal, condamnată sau lipsită de libertate în orice alt fel în Republica Ungară pentru comiterea faptei enunţate în Mandatul European de Arestare nr. 5.B.XX.650/2008 emis de Tribunalul districtelor XX, XXI şi XXIII din Budapesta.
În motivare se arată că această persoană a fost predată autorităţilor ungare prin Sentinţa penală nr. 13/ME/2010 a Curţii de Apel Tg-Mureş în baza Mandatului European de Arestare nr. Bk.428/2010/2 emis de Tribunalul municipal Gyor, însă pe numele acestei persoane era emis şi Mandatul European de Arestare nr. 5.B.XX.650/2008 emis de Tribunalul districtelor XX, XXI şi XXIII din Budapesta.
La solicitarea Curţii de Apel Tg-Mureş, autorităţile ungare au transmis abia la 10.03.2011 Mandatul European de Arestare nr. 5.B.XX.650/2008 emis de Tribunalul districtelor XX, XXI şi XXIII din Budapesta.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarea situaţie de fapt:
Prin Sentinţa penală nr. 13/ME/13.08.2010, Curtea de Apel Tg-Mureş dispus executarea mandatului european de arestare nr BK 428/2010/2 emis la data de 12 mai 2010 de către Judecătoria oraşului Gyor, Ungaria, a constatat că persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa către autorităţile ungare şi că nu a renunţat la regula specialităţii.
Prin acest mandat, s-a solicitat arestarea şi predarea numitului S.L. în vederea efectuării cercetării penale faţă de acesta sub acuza comiterii infracţiunii de delapidare, prev de art 317 alin 1 raportat la art 5 pct a din acelaşi articol al Codului penal ungar, reţinându-se că la data de 9 mai 2008, în jurul orelor 9,00, numitul S.L. a închiriat de la societatea de închirieri auto din Gyor, o autoutilitară în valoare de 6.000.000 forinţi, dar nu a mai restituit-o societăţii de închiriere până la data prevăzută în contract, 13 mai 2008, dispărând cu aceasta într-o locaţie necunoscută.
La data de 23.08.2010, persoana solicitată a fost predată unei escorte de la Interpol Budapesta (fila 63).
Din conţinutul Mandatul European de Arestare nr. 5.B.XX.650/2008 emis de Tribunalul districtelor XX, XXI şi XXIII din Budapesta, rezultă că persoana care a fost predată, are calitate de coautor la o faptă de furt, constând în aceea că în noaptea zilei de 19 noiembrie 2007, după un chef, inculpaţii se deplasau pe strada Baross, unde pe atunci inculpatul de rangul II locuia într-un chioşc improvizat. Pe drum au observat că de pe stâlpul situat la adresa Baross u.71 szam (str.Baross nr.71) cineva tăiase deja cablul aerian scos de sub tensiune, aflat în proprietatea companiei BKV Zrt. (Întreprinderea de Transporturi Budapesta, S.A, pe acţiuni de timp închis) şi din această pricină, la ideea inculpatului de rangul II, au hotărât să taie cablul cu ferăstrăul şi să îl valorifice ca deşeu metalic.
Din chioşcul improvizat în care locuia, numitul G.J. a adus acolo un bomfaier şi apoi au început cu schimbul să taie cu ferăstrăul cablul aerian interurban, în aşa fel că unul dintre parteneri s-a căţărat în vârful stâlpului, iar celălalt a prins de jos şi trăgea cablul ca să poată fi ferestruit mai uşor. Înainte de a fi tăiat cablul cu ferăstrăul au fost surprinşi în flagrant delict.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea până la 3 ani, iar data prescripţiei va fi la 15 decembrie 2011.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 3 din Legea nr. 302/2004, consimţământul autorităţii judiciare române de executare se dă fără a aduce atingere garanţiile la care se referă art. 87.
Observăm că fapta pentru care se solicită consimţământul ar fi fost săvârşită la 19 noiembrie 2007, adică anterior celei de delapidare din 9 mai 2008, pentru care s-a procedat la predarea persoanei solicitate.
De asemenea, faţă de datele de mai sus, constatăm că prin exprimarea acordului solicitat nu se aduce atingere garanţiilor prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nici nu este incident vreunul din cazurile de refuz al executării, prevăzute de art. 88 din aceeaşi Lege.
Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că este întemeiată solicitarea autorităţilor ungare şi pe cale de consecinţă:
În baza art. 4 alin. 1 rap. la art. 100 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a admis Sesizarea cu nr. IRM/NEFO/ID/35-35/2010 formulată de Ministerul Administraţiei Publice şi Justiţiei din Republica Ungară – Departamentul de drept penal internaţional, în calitate de autoritate solicitantă centrală.
Curtea de Apel Tg-Mureş, ca autoritate judiciară de executare, şi-a exprimat consimţământul pentru ca persoana predată S.L. să poată fi urmărită penal, condamnată sau lipsită de libertate în orice alt fel în Republica Ungară pentru comiterea faptei enunţate în Mandatul European de Arestare nr. 5.B.XX.650/2008 emis Tribunalul districtelor XX, XXI şi XXIII din Budapesta.
Notă: Principiul specialităţii, cunoscut în materia extrădării, după care o persoană extrădată nu poate fi nici urmărită, nici judecată şi nici nu poate fi privată de libertatea sa pentru fapte anterioare predării, este menţinut în cazul mandatului european prin art. 27 al deciziei-cadru nr. 285/JAI/2002 şi preluat de art. 100 din Legea nr. 302/2004. Astfel, o persoană predată autorităţilor judiciare emitente, în baza unui mandat european de arestare, nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru un fapt anterior predării.
Cu toate acestea, sunt prevăzute totuşi anumite excepţii, care atenuează rigorile regulii specialităţii, pe care le implică în materia extrădării:
a) când statul membru de executare a notificat Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene, în relaţiile cu celelalte state membre care au procedat la notificare, consimţământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă, afară de cazul în care autoritatea judiciară de executare dispune altfel prin hotărârea asupra predării;
b) când statul membru de executare consimte urmărirea, judecarea sau lipsirea de libertate pentru fapte anterioare predării.
Dacă România este statul de executare, statul membru emitent va trebui să solicite, printr-o cerere scrisă şi însoţită de informaţiile prevăzute de art. 79 alin. 1 din Lege, o autorizare. Autoritatea judiciară română de executare va dispune asupra cererii, într-o procedură simplă, lipsită de formalism, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea ei, printr-o încheiere definitivă, pronunţată în camera de consiliu. Consimţământul trebuie dat dacă infracţiunea pentru care este solicitat atrage obligaţia de predare, fără a aduce însă atingere garanţiilor la care se referă art. 87 al Legii.
Dacă România este statul emitent al mandatului european, cererea de autorizare însoţită de înscrisurile prevăzute de art. 79 alin. 1 din Lege va fi prezentată de autoritatea judiciară română emitentă autorităţii judiciare străine de executare, care va decide potrivit legislaţiei statului membru de executare.
c) când persoana urmărită a renunţat în mod expres în faţa autorităţii judiciare de executare la regula specialităţii, înaintea predării;
d) când persoana urmărită a renunţat, după predare, să recurgă la regula specialităţii în legătură cu anumite infracţiuni anterioare predării sale. Declaraţia de renunţare la regula specialităţii în acest caz trebuie dată în faţa autorităţii judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renunţarea la regula specialităţii trebuie să fie voluntară şi în deplină cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor acesteia;
e) când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;
f) când infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă privativă de libertate;
g) când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranţă.
