Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei formulate în baza Legii nr. 188/1999, privind pe reclamantul V. P. în contradictoriu cu pârâtele AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, GARDA FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL şi GARDA FINANCIARĂ – SECŢIA JUDEŢEANĂ BRAŞOV.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cererii de faţă au avut loc în şedinţa publică din 16 ianuarie 2012, când părţile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă a amânat pronunţarea pentru data de 23 ianuarie 2012.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de faţă:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 10865/62/2011 la data de 25.08.2011, reclamantul V. P.L a chemat în judecată pe pârâţii ANAF, GARDA FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL şi GARDA FINANCIARĂ – SECŢIA JUDEŢEANĂ BRAŞOV solicitând: anularea Deciziei nr. 40/22.07.2011 prin care a fost eliberat din funcţia publică de teritorială de execuţie de comisar cls. I, grad profesional superior, ca urmare a reorganizării instituţiei; reintegrarea în funcţia publică din care a fost eliberat, cf. art. 106 al. 2 din Leg. 188/1999; obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 25.07.2011 şi până la reintegrarea în funcţie; cu cheltuieli de judecată.
Petitul 3, referitor la despăgubiri, a fost modificat verbal în şedinţa din data de 16 ian. 2012, când reclamantul a arătat că solicită doar acordarea salariilor de care ar fi beneficiat în perioada de la data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective.
În motivare, reclamantul arată că, în anul 2007, în urma concursului la care a participat, a ocupat funcţia publică de comisar în cadrul Secţiei Judeţene Braşov din cadrul Gărzii Financiare; de la data angajării sale şi până la data eliberării din funcţie, reclamantul mai arată că a promovat anual, ajungând la gradul de comisar cls. I, grad profesional superior.
La data de 23 iunie 2011 i s-a comunicat preavizul nr. 806035 prin care i s-a adus la cunoştinţă că, prin O. 2253/2011 şi prin HG 566/2011 s-a dispus reorganizarea Secţiei Judeţene Braşov şi disponibilizarea tuturor angajaţilor iar, apoi, organizarea unui concurs pentru ocuparea celor 17 posturi vacante.
Prin preavizul menţionat, i s-a pus în vedere reclamantului ca, până în data de 01.07.2011, să opteze pentru unul din posturile vacante cuprinse în lista funcţiilor publice vacante care urma să se publice pe site-ul Gărzii Financiare şi a ANAF. I s-a mai comunicat data organizării concursului, 11 iulie pentru proba scrisă şi 15 iulie pentru interviu. În urma acestui concurs, reclamantul a fost declarat ”respins”.
La finalul perioadei de 30 de zile de preaviz, i s-a comunicat reclamantului Decizia nr. 40/22.07.2011 pe care acesta o apreciază ca fiind nulă absolut deoarece nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege, fiind emisă cu nesocotirea prevederilor legale iar, pe fond, ca fiind netemeinică şi nelegală.
Sub aspectul condiţiilor de formă, se arată că decizia a fost emisă de o persoană care nu avea calitatea de a emite astfel de decizii, respectiv de Secţia Judeţeană Braşov instituţie fără capacitatea de a emite astfel de acte – şi nu de Comisariatul general, cf. art. 5 al. 1 şi art. 4 din HG 566/2011. Comisarul şef din cadrul Secţiei Judeţene Braşov nu avea împuternicirea de a semna astfel de acte. Or, sancţiunea aplicabilă unui act emis în astfel de condiţii este nulitatea absolută.
În sprijinul acestei idei reclamantul invocă şi dispoziţiile art. II al. 2 din HG 566/2011, cf. cărora, ”până la data expirării termenului prevăzut la alin. (1), activitatea Gărzii Financiare este supusă dispoziţiilor cuprinse în actele normative privind organizarea şi funcţionarea acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.
Reclamantul concluzionează pe chestiunea nulităţii că, dacă până la emiterea HG 566/2011 era în vigoare HG 1324/2009, care recunoştea Comisariatelor Judeţene personalitatea juridică şi dădea dreptul comisarilor şefi să dispună cu privire la organizarea personalului, odată cu emiterea HG 566/2011, singura persoană care are atribuţii legate de numirea, angajarea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a personalului de execuţie din Garda Financiară este Comisariatul General, şi nu comisariatul şef de secţie judeţeană.
Un al doilea motiv vizează faptul că actul contestat a fost emis în baza unui act administrativ inexistent – Ordinul 2253/2011, atâta vreme cât, contrar dispoziţiilor art. 10 al. 1 din Leg. 24/2000, ordinul menţionat nu a fost publicat în M.O. Nefiind publicat, nu poate produce efecte juridice întrucât nu a intrat niciodată în vigoare.
Un al treilea motiv vizează faptul că decizia a fost emisă în temeiul Ordinului menţionat, dar ale cărui efecte erau suspendate de instanţa de judecată, respectiv prin Sent. Civilă nr. 220/F/13.07.2011 a C.A. Galaţi. Prin suspendare, au încetat, temporar, efectele juridice ale actului administrativ iar actele emise în perioada de suspendare sunt lovite de nulitate.
Pe fondul cauzei, reclamantul arată că motivele avute în vedere la eliberarea sa din funcţie nu au avut o cauză reală şi serioasă atâta vreme cât, deşi în perioada anilor 2009, 2010 au fost luate măsuri de reducere a salariilor, a sporurilor şi indemnizaţiilor, în anul 2011 s-a revenit la salariile de dinaintea diminuării până în luna iulie 2011 când, fără a dispune în prealabil măsuri de reducere a cheltuielilor mai puţin drastice, dar care au avut rezultate în perioada anilor 2009 şi 2010, s-a luat măsura reducerii posturilor.
Prin cel de-al doilea motiv pe fond reclamantul arată că reorganizarea GF s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Leg. 188/1999 – art. 99 şi 100, situaţiile reglementate de aceste articole nefiind incidente.
În al treilea rând, reclamantul arată că, în mod nelegal, pârâtele au vacantat postul ocupat de el, prin concurs, după care i l-a pus la dispoziţie ca urmare a reorganizării, în temeiul art. 99 al. 5.
În jurisprudenţă s-a arătat că ”reorganizarea, eficientizarea nu presupune îndepărtarea din funcţii a funcţionarilor pentru ca pe posturile astfel vacantate să fie încadrate alte persoane, cu atât mai mult cu cât este dovedit că reclamantul a mai făcut obiectul unei evaluări profesionale, … Principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice este un principiu fundamental pe care este construit sistemul administraţiei de stat, independent de statutele după care se conduc instituţiile publice, parte în raporturile de serviciu şi, ca atare… practica administrativă de a se dispune eliberări din funcţie prin reducerea unor posturi cărora li se schimbă parţial denumirea şi sfera de atribuţiuni este abuzivă, în realitate fiind vorba de o formulă mascată de îndepărtare a aflaţi în funcţie pentru a permite reîncadrarea altor persoane agreate… pârâta nu era în drept să-l concedieze/elibereze din funcţie pentru a vacanta postul şi a-l scoate la concurs, principiul stabilităţii funcţiei publice împiedicând instituţiile publice să îndepărteze personalul, pe criterii mai mult sau mai puţin subiective, ori de câte ori se invocă chestiuni de management şi de reorganizare pentru eficientizarea activităţii” (Decizia nr. 236/27.11.2006 – CA Iaşi – SCAF).
Un al patrulea motiv vizează modalitatea în acre pârâtele au înţeles să pună în aplicare prevederile HG 566/2011 contravine dispoziţiilor care au fost avute în vedere la emiterea acestui act normativ.
Deşi în nota de fundamentare a HG 566/2011 se prevede că la ocuparea funcţiei publice specifice de comisar de Gardă Financiară este imperios necesară atestarea pe bază de examen medical de specialitate şi testare psigologică a îndeplinirii condiţiilor de ocupare a funcţiei specifice de comisar, totuşi, în momentul în care se pun în aplicare dispoziţiile acestui act normativ, se emite un Ordin prin care se dispune testarea profesională a reclamantului, în vederea ocupării postului vacant.
Mai mult, în momentul în care se emite Regulamentul pentru organizarea acestei testări, pârâtele consideră această testare un adevărat ”examen pentru numirea în funcţii a funcţionarilor publici”, după cum reiese din prevederile art. 1 din Anexa nr. 8 la O. 2253/2011.
Pârâtele organizează concursul pentru ocuparea funcţiilor publice specifice de comisar cu ignorarea art. 100 al. 5 din Leg. 188/1999, cf. cărora ” în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării”.
Or, prin punerea în aplicare a O. 2253/2011, pârâtele nu au făcut altceva decât să organizeze nişte concursuri pentru ocuparea unor posturi pe care le-a vacantat pe motiv de reorganizare.
În drept, reclamantul invocă dispoziţiile art. 106 din Leg. 188/1999.
În probaţiune, reclamantul a depus următoarele înscrisuri: Decizia contestată, preavizul, copia carnetului de muncă, copia rapoartelor de evaluare, fişa postului, copia ultimei decizii de salarizare (filele 9-51).
Prezenta acţiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, fiind un litigiu asimilat litigiilor de muncă, faţă de dispoziţiile art. 15 lit. a din Leg. 146/1997.
Prin întâmpinare (fila 59), pârâta ANAF a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie care a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din data de 16.01.2011 şi admisă, pentru motivele reţinute în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Prin întâmpinare (fila 62), pârâta GARDA FINANCIARĂ – COMISARIATUL CENTRAL a arătat că nu este emitentul actului contestat şi că stă în judecată numai în măsura subrogării în drepturile şi obligaţiile Secţiei Judeţene Braşov. Această pârâtă a solicitat respingerea acţiunii. Cu privire la nulitatea absolută a deciziei pe motiv că ar fi fost emisă de o persoană fără calitate şi fără capacitate, pârâta arată că susţinerile sunt nefondate faţă de dispoziţiile art. II al. 1 şi 2 din HG 566/2011 şi de dispoziţiile art. 5 şi 6 din HG 1324/2009 în forma anterioară apariţiei HG 566/11.
Cu privire la nepublicarea în MO a O. 2253/2011, pârâta arată că acest act nu este unul normativ, întrucât nu are o aplicabilitate generală, ci se adresează unui nr. restrâns şi bine definit de subiecţi care au luat la cunoştinţă de dispoziţiile acestuia. Ordinul menţionat se susţine că ar fi un act administrativ individual, emis în baza şi în aplicarea unui act normativ, respectiv HG 1324/09 şi OUG 229/2008. Se invocă, în acest sens, art. 11 al. 2 lit. b din Leg. 24/2000.
Cu privire la faptul că O. 2253/11 era suspendat, pârâta arată că Sentinţa invocată de reclamant nu îi este opozabilă, nefiind parte în acea cauză.
Aspectele invocate de reclamant cu privire la necesitatea reorganizării sunt aspecte care ţin de oportunitatea emiterii actului, nu de legalitatea sa.
Prin HG 566/2011, necontestată de reclamant, s-a redus numărul de posturi de la 1805 la 1092. Se arată că actul contestat a fost emis cu respectarea Leg. 188/1999 şi că testarea profesională la care au fost supuşi funcţionarii din cadrul GF nu a fost un concurs, în sensul recrutării sau promovării, ci o acţiune de a asigura celor ale căror funcţii se reduc, posturi de nivelul celei deţinute sau inferioare.
Pârâta mai invocă dispoziţiile art. 100 al. 1 şi 3 din Leg. 188/1999 şi ale art. 99 al. 5 şi susţine că reclamantul încearcă să inducă în eroare instanţa atâta timp cât nu s-a procedat la reducerea unui post ca urmare a modificărilor aduse atribuţiilor de serviciu, ci a avut lor o reorganizare a instituţiei, prin reducerea numărului de posturi, cu obligarea de încadrare la cheltuielile bugetare alocate. Reorganizarea, ca şi modalitate efectivă de punere în practică, nu a prevăzut o modificare a atribuţiilor de serviciu, ci a constat într-o reducere a numărului de posturi, sens în care s-a pronunţat CAB, într-o speţă asemănătoare, în ds. 10041/2/2009, soluţionată irevocabil.
Prin aprobarea noii structuri organizatorice a instituţiei, cu un număr de posturi redus faţă de structura organizatorică anterioară, nu sunt încălcate prevederile art. 100 al. 5 din Leg. 188/1999, deoarece nu ne aflăm în ipoteza reglementată de acest text de lege, respectiv de înfiinţare a unor posturi similare celor desfiinţate ulterior procesului de reorganizare a instituţiei, ci de stabilire a numărului de posturi corespunzător noii structuri organizatorice, operaţiune care constituie însăşi esenţa procesului de reorganizare.
Cu privire la petitul 3, se solicită respingerea sa având în vedere că nu este motivat şi ca o consecinţă a respingerii petitelor principale.
În probaţiune, pârâta GARDA FINANCIARĂ a depus următoarele înscrisuri (filele 82-95) : O.2253/2011, avizul ANFP, Structura organizatorică a GF – Secţia Jud. Braşov, stat de funcţii pentru aceeaşi secţie, Anexa nr. 8 la O. 2253/2011, raportul final al examenului de testare profesională organizat în perioada 11 – 18 iul. 2011.
Reclamantul a mai depus, în sprijinul acţiunii sale, practică judiciară (filele 96 – 113).
La termenul de judecată din data de 14.11.2011 (fila 74), reclamantul a depus o precizare şi completare a motivelor contestaţiei arătând că, în cf. cu art. 6 din HG 1324/2009, în vigoare până la data intrării în vigoare a modificărilor dispuse prin HG 566/2011 respectiv până la data de 25.07.2011 – emiterea unei decizii de eliberare din funcţie a personalului de execuţie din subordinea şefilor secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare (desemnaţi, la acea vreme, sub denumirea de directori coordonatori, denumire la care s-a renunţat ulterior revenindu-se la aceea de şef de secţie) se putea face, în mod legal, doar cu avizul prealabil şi conform al Comisariatului General. Or, după cum se poate observa, în speţă lipseşte un astfel de aviz obligatoriu. De altfel, acest aviz nu a fost cerut şi nici nu s-a emis.
Faţă de acest aspect învederat de reclamant, la termenul menţionat anterior s-a pus în vedere pârâtelor să depună un astfel de aviz, dacă există.
La ultimul termen de judecată, interpelat de instanţă pe această chestiune, reprezentantul legal al Gărzii Financiare a arătat că nu există avizul solicitat. De asemenea, întrebat fiind de instanţă, s-a arătat că O. 2253/11 nu a fost anulat, în mod irevocabil, existând doar soluţii definitive date în acest sens.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În anul 2007, în urma concursului la care a participat, reclamantul a ocupat funcţia publică de comisar în cadrul Secţiei Judeţene Braşov din cadrul Gărzii Financiare; de la data angajării sale şi până la data eliberării din funcţie, reclamantul a promovat anual, ajungând la gradul de comisar cls. I, grad profesional superior.
La data de 23 iunie 2011, reclamantului i s-a comunicat preavizul nr. 806035 prin care i s-a adus la cunoştinţă că, prin O. 2253/2011 şi prin HG 566/2011 s-a dispus reorganizarea funcţiei publice teritoriale de execuţie în care era numit. Totodată, prin preavizul menţionat, i s-a pus în vedere reclamantului ca, până în data de 01.07.2011, să opteze pentru unul din posturile vacante cuprinse în lista funcţiilor publice vacante care urma să se publice pe site-ul Gărzii Financiare şi a ANAF. I s-a mai comunicat data organizării concursului, 11 iulie pentru proba scrisă şi 15 iulie pentru interviu, în cazul în care, pentru aceeaşi funcţie, vor opta mai multe persoane. În urma acestui concurs, reclamantul a fost declarat ”respins”.
La finalul perioadei de 30 de zile de preaviz, s-a emis de către Secţia Judeţeană Braşov Decizia nr. 40/22.07.2011, care face obiectul prezentei acţiuni.
Cu privire la actul dedus judecăţii, reclamantul invocă atât motive de nulitate, cât şi motive de nelegalitate şi netemeinicie, care vor fi analizate pe rând.
Astfel, reclamantul invocă mai multe cauze de nulitate absolută.
În primul rând, acesta susţine că actul a fost emis de o persoană care nu avea calitatea să emită astfel de acte – Comisarul şef de secţie – şi, implicit, de o instituţie care nu avea personalitate juridică – Secţia Judeţeană Braşov. Reclamantul invocă, în susţinerea nulităţii, dispoziţiile art. 6 al. 1 şi 4 din HG 566/2011.
HG 566/2011 modifică şi completează HG 1324/2009. Pentru analizarea motivelor de nulitate arătate anterior, instanţa trebuie să stabilească actul normativ aplicabil la data emiterii Deciziei nr. 40/22.07.2011, respectiv dacă era aplicabil HG 566/11 sau HG 1324/09 în forma sa nemodificată prin HG 566/2011.
HG 566/2011 a fost publicată în M.O. nr. 405 din data de 09.06.2011 şi, faţă de împrejurarea că acest act normativ nu conţine o dată de intrare în vigoare, având în vedere dispoziţiile art. 12 al. 3 din Leg. 24/2000, rezultă că a intrat în vigoare la data publicării sale – 9 iunie 2011.
În acelaşi timp, instanţa constată că HG 566/2011, prin art. II, conţine anumite norme tranzitorii, potrivit cărora: ”(1) Încadrarea personalului în limita numărului de posturi şi în noua structură organizatorică se face în condiţiile legii, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. (2) Până la data expirării termenului prevăzut la alin. (1), activitatea Gărzii Financiare este supusă dispoziţiilor cuprinse în actele normative privind organizarea şi funcţionarea acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.” Termenul de 45 de zile a expirat la data de 23 iulie 2011.
Aşadar, faţă de dispoziţiile citate, coroborate cu dispoziţiile art. 5 şi 6 din HG 1324/2009 nemodificată şi faţă de data emiterii Deciziei contestate, instanţa constată că aceasta a fost emisă de o persoană şi de o instituţie care aveau calitatea conferită de lege să o facă, aceste motive de nulitate fiind nefondate.
Reclamantul invocă, de asemenea, ca motiv de nulitate, faptul că Decizia nr. 40/2011 a fost emisă în baza unui O. 2253/2011, act inexistent, întrucât nu a fost publicat în M.O. De asemenea, s-a mai solicitat să se aibă în vedere că ordinul menţionat a fost anulat de instanţele de judecată.
Cu privire la necesitatea publicării O. 2253/2011, aceasta este evidentă, având în vedere dispoziţiile art. 10 al. 1 din Leg. 24/2000. Însă, la emiterea Deciziei de eliberare din funcţia publică, nu s-a avut în vedere doar O. 2253/2011, ci şi faptul că s-a dispus reorganizarea Gărzii Financiare şi că reclamantul a participat la concursul organizat însă nu l-a promovat. Nepublicarea O. 2253/2011 în M.O. face ca acest act să nu fie luat în considerare de instanţă însă, în măsura în care există şi alte acte normative, se impune ca analiza actului contestat să continue.
Un penultim motiv de nulitate vizează faptul că executarea O. 2253/2011 era suspendată prin Sentinţa Civilă nr. 220/F/13.07.2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi. Însă, instanţa reţine că în litigiul soluţionat prin hotărârea menţionată, reclamantul nu a fost parte, efectele suspendării privind doar părţile din acea cauză. Dovadă în acest sens este şi faptul că, faţă de dispoziţiile art. 14 din LCA, suspendarea durează doar până la soluţionarea pe fond a cauzei, or, fondul litigiului nu îl viza pe reclamantul din prezenta cauză, ci pe reclamantul din acea cauză.
Ultimul motiv de nulitate absolută priveşte lipsa avizului prevăzut de art. 6 din HG 1324/09. Astfel, cf. art. 6 al. 1 în forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin HG 566/2011, ”secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt conduse fiecare de un director coordonator, care numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul de execuţie din subordinea sa, cu avizul conform al comisarului general”. Faţă de dispoziţiile art. II al. 2 din HG 566/2011, citate mai sus, instanţa constată că acest aviz era necesar, atâta vreme cât am admis ideea că decizia de eliberare de funcţie putea fi emisă de comisarul şef al Secţiei Judeţene Braşov.
Pârâta Garda Financiară nu a depus la dosar acest aviz şi, în şedinţa din data de 16.01.2011, a arătat în mod expres că un astfel de aviz nu există.
Instanţa apreciază că, în lipsa avizului, actul contestat este lovit de nulitate.
În privinţa motivelor invocate pe fond, instanţa constată că primul motiv, referitor la faptul că motivele eliberării din funcţie nu au avut o bază şi o cauză reală şi serioasă, vizează, de fapt, oportunitatea măsurii reorganizării activităţii Gărzii Financiare, chestiune care nu poate face obiectul prezentei analize, instanţa de judecată fiind chemată să examineze actul administrativ sub aspectul legalităţii, nu şi al oportunităţii.
Al doilea motiv invocat pe fondul cauzei priveşte încălcarea dispoziţiilor Leg. 188/1999. Instanţa apreciază că acest motiv este fondat, pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare:
Prin art. I pct.3 din HG 566/2011 a fost redus numărul posturilor din cadrul Gărzii Financiare la 1.092 posturi şi, din aceste motive, Garda Financiară s-a reorganizat, aspect reţinut şi în Decizia nr. 40/2011.
Potrivit art. 99 din Leg. 188/1999, ”(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
a) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar nu este de acord să o urmeze;
b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public;
c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de către funcţionarul public a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea;
d) pentru incompetenţa profesională, în cazul obţinerii calificativului “nesatisfăcător” la evaluarea performanţelor profesionale individuale;
e) funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 54 lit. g);
f) starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute;
g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcţionar public de acceptare a numirii în condiţiile art. 93.
(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) – c) şi e) – g) reprezintă motive neimputabile funcţionarilor publici.
(3) În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.
(4) În perioada de preaviz, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţie funcţionarilor publici.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) – c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.
(7) Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante la nivel inferior.”
Faţă de situaţiile limitative în care se poate dispune eliberarea din funcţia publică (literele a-g) şi faţă de aspectele reţinute de pârâta Garda Financiară în Decizia nr. 40/2011, rezultă că, în cazul reclamantului, s-a avut în vedere ipoteza reglementată de art. 99 al. 1 lit. b, motivat de faptul că ”autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public”.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 100 din Leg. 188/1999 cuprind norme referitoare la reorganizare, astfel: ”(1) În caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:
a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%;
b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment;
c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice;
d) este schimbată structura compartimentului.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:
a) categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public;
b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică;
c) pregătirea profesională;
d) să fi desfăşurat activităţi similare.
(3) În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică.
(4) Reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
(5) În cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.”
Pârâta nu a făcut în nici un fel dovada că reducerea postului a fost determinată de modificarea atribuţiilor specifice în proporţie de peste 50% sau de modificarea condiţiilor referitoare la studii fiind absolut evident că această reducere a posturilor nu s-a făcut în condiţiile prevăzute de art. 100 al. 4. În condiţiile în care HG 566/2011 este un act normativ cu o forţă inferioară dispoziţiilor Leg. 188/1999, pârâta nu se poate pune la adăpost doar invocând faptul că reclamantul nu a solicitat şi obţinut anularea HG 566/2011.
Faţă de argumentele expuse cu ocazia analizei motivului de nulitate constând în lipsa avizului prevăzut de art. 6 al. 1 din HG 1324/2009 în forma în vigoare anterior modificării prin HG 566/2011 şi faţă de considerentele prezentate cu ocazia analizei actului contestat prin prisma dispoziţiilor Leg. 188/1999, instanţa constată că este fondat petitul principal, referitor la anularea Deciziei nr. 40/2011, urmând a dispune anularea acestui act.
Având în vedere soluţia ce urmează a se pronunţa cu privire la anularea actului de eliberare din funcţia publică, instanţa, în temeiul art. 106 din Leg. 188/1999, rap. la art. 18 din LCA va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică din care a fost eliberat, respectiv cea de comisar clasa I, grad profesional superior în cadrul Secţiei Judeţene Braşov a Gărzii Financiare.
Pe cale de consecinţă, va fi obligată pârâta Garda Financiară – Comisariatul General – instituţia care, în prezent, are personalitate juridică – să achite reclamantului salariul de care ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între data eliberării din funcţie, 25.07.11 şi data reintegrării efective.
Ca urmare a admiterii, la termenul din data de 16.01.2011, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANAF, va fi respinsă acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, va fi obligată aceeaşi pârâtă să achite reclamantului cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat.
PENRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată şi precizată de reclamantul V. P., cu domiciliul în Braşov, Str. A., nr. x, Bl. B39, Sc. B, Ap. 15, în contradictoriu cu pârâtele GARDA FINANCIARĂ – COMISARIATUL JUDEŢEAN, cu sediul în Bucureşti, Str. P. A. I., nr. x, Bl. I.5, Sect. 3 şi GARDA FINANCIARĂ – SECŢIA JUDEŢEANĂ BRAŞOV, cu sediul în Braşov, Str. M. K., nr. x şi, în consecinţă:
Anulează Decizia nr. 40/22.07.2011 emisă de pârâta GARDA FINANCIARĂ – SECŢIA JUDEŢEANĂ BRAŞOV.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică din care a fost eliberat, respectiv cea de comisar clasa I, grad profesional superior în cadrul Secţiei Judeţene Braşov a Gărzii Financiare.
Obligă pe pârâta GARDA FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL să achite reclamantului salariul de care ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între data eliberării din funcţie, 25.07.11 şi data reintegrării efective şi suma de 248 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta ANAF, cu sediul în Bucureşti, Str. Apolodor nr. 17, Sect. 5, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23/01/12.
6
