Faptul că în contract s-a prevăzut rezoluţiunea de drept pentru neachitarea preţului nu-l îndrituieşte pe debitorul obligaţiei de plată a preţului să ceară suspendarea plăţii pe calea ordonanţei preşedinţiale, invocând dispoziţiile art. 1364 Cod civil, pentru că nu i se produce o pagubă care nu s-ar putea repara prin executarea obligaţiilor sale contractuale ci dimpotrivă plătind preţul evită rezoluţiunea contractului.
Cum s-a încercat obţinerea, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a suspendării îndeplinirii unei obligaţii asumate în contract şi nu ocrotirea unui drept, adică intervenţia justiţiei în convenţia părţilor în legătura cu data executării contractului, respectiv plata preţului la termenul stipulat, cererea este inadmisibilă căci s-ar încălca principiul libertăţii contractuale şi s-ar stopa posibilitatea rezilierii contractului de către cealaltă parte pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate.
În condiţiile în care împotriva societăţii privatizate s-a pornit executarea silită de către creditorii bugetari, presupusa culpă a vânzătorului acţiunilor că n-ar fi obţinut scutirile şi eşalonările la care s-a obligat şi faptul că, contractul încheiat între cele două părţi se reziliază de drept nu poate conduce la suspendarea plăţii preţului contractului, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod pr. civilă pentru a se lua o asemenea măsură.
Reclamantul CM a chemat în judecată pe pârâta AVAS Bucureşti pentru ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suspendarea plăţii preţului prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. SO/04/04.07.2002 intervenit între cele două părţi, până la soluţionarea cererii de suspendare a plăţii preţului formulată în dosarul nr. 927/2005 al Tribunalului Dolj.
În motivare s-a arătat că la 4 iulie 2002 a cumpărat, cu plata în rate, de la fostul APAPS, pachetul majoritar de acţiuni deţinut de pârâtă la SC G SA Craiova, urmând ca societatea privatizată să beneficieze, conform clauzelor contractului, de anumite înlesniri fiscale, aceleaşi înlesniri fiind acordate şi de drept conform art. 18 alin. 10 din Legea 138/2002. A mai susţinut că aceste înlesniri fiscale îmbrăcau forma unui ordin comun întocmit de APAPS împreună cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, şi CNAS şi că după încheierea contractului de privatizare, societatea nu a beneficiat decât de un singur ordin comun acordat de MMSS rămânând să fie emise alte ordine de către celelalte două ministere faţă de care societatea avea datorii. Cum ordinele comune nu au fost emise, s-a pornit executarea silită împotriva societăţii, întreg patrimoniul societăţii aflându-se sub sechestru pus de DGFP, iar la data de 22 aug. 2005 s-a organizat a doua licitaţie pentru vânzarea patrimoniului societăţii şi această situaţie a dus la blocarea activităţii societăţii, reclamantul fiind în imposibilitatea să mai achite cele două rate restante la contractul de vânzare-cumpărare acţiuni întrucât riscă să cumpere o societate fără patrimoniu la preţul de 2,2 miliarde lei.
S-a mai susţinut că, deşi s-a adus la cunoştinţa pârâtei această situaţie, s-a forţat semnarea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni pentru a nu-l rezilia, achitându-se deja un avans de 775.051.200 lei ROL şi o rată de 479.793.600 lei ROL, sume care riscă să se piardă. Având în vedere convenţia de menţinere în vigoare a contractului prin care este stipulată rezoluţiunea contractului la data de 28.08.2005 precum şi organizarea celei de-a doua runde de licitaţie la data de 22.08.2005 reclamanta invocă că este îndeplinită condiţia cu privire la urgenţa cererii de ordonanţă preşedinţială, existând riscuri iminente de rezoluţiune a contractului ce presupune pierderea sumelor achitate cu titlu de avans şi o rată către vânzătoare şi de pierdere a patrimoniului societăţii.
Prin sentinţa 491/17 august 2005 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr. 928/COM/2005, s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială şi s-a dispus suspendarea plăţii preţului ce face obiectul contractului nr. SO/04/04.07.2002, până la soluţionarea cererii de suspendare din dosarul 927/COM/2005 al Tribunalului Dolj.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.V.A.S. Bucureşti, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Pe fond, recursul va fi admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 581 Cod pr. civilă, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În cazul în speţă, nu sunt întrunite condiţiile unei asemenea cereri pentru că nu există nici o dovadă că recurenta cocontractantă este aceea care i-a produs o tulburare intimatei reclamante ce o duce în situaţia să-şi piardă patrimoniul dobândit ca urmare a actului de vânzare-cumpărare. Executarea silită asupra societăţii ce s-a privatizat a fost pornită de creditorii bugetari, iar faptul că în contractul încheiat în 2002 s-a prevăzut semnarea unor ordine comune cu creditorii bugetari în vederea eşalonării plăţilor sau anulării parţiale a plăţilor restante până în anul 2001 şi nu s-a obţinut acest rezultat nu este din culpa recurentei părâte.
De la data încheierii contractului, intimatei reclamante îi incumba obligaţia de a stărui, prin mijloacele prevăzute de lege, pentru îndeplinirea clauzelor 7.1.3 şi 7.1.4 din contract însă nu rezultă că a depus asemenea diligenţe ci doar a obţinut o amânare a plăţii preţului încheind în acest sens convenţia din 20 iunie 2005 prin care s-a obligat ca în maxim 60 de zile de la data semnării convenţiei să achite sumele restante datorate vânzătorului reprezentând rate restante, dobânda restantă şi penalităţi, calculate până la data efectuării plăţii şi care la 12 aprilie 2005 se ridicau la 1.153.867.087 lei.
Faptul că în contract s-a prevăzut rezoluţiunea de drept pentru neachitarea preţului nu-l îndrituieşte pe intimatul reclamant să ceară suspendarea plăţii pe calea ordonanţei preşedinţiale, invocând dispoziţiile art. 1364 Cod civil, pentru că nu i se produce o pagubă care nu s-ar putea repara prin executarea obligaţiilor sale contractuale ci dimpotrivă plătind preţul evită rezoluţiunea contractului. De altfel intimatul reclamant a încercat obţinerea, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea îndeplinirii unei obligaţii asumate în contract, de plată a preţului la termenul stipulat şi nu ocrotirea unui drept. Aşa cum este formulată cererea, se solicită intervenţia justiţiei în convenţia părţilor în legătura cu data executării contractului, respectiv plata preţului la termenul stipulat, ceea ce este inadmisibil căci s-ar încălca principiul libertăţii contractuale, s-ar stopa posibilitatea rezilierii contractului de către cealaltă parte pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de intimatul reclamant, ceea ce de fapt a şi urmărit prin promovarea acţiunii.
În art. 1364 se arată că ” Dacă cumpărătorul este tulburat, sau are cuvânt a se teme că ar fi tulburat prin vreo acţiune, sau ipotecară sau de revendicare, el poate suspenda plata preţului până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau va da cauţiune, afară numai dacă se va fi stipulat că plata să se facă chiar dacă ar urma tulburarea”. Deci nimic nu-l împiedică pe intimatul reclamant să nu plătească preţul dacă se află în condiţiile enunţate şi să-şi evite eventuale pagube.
Faptul că împotriva societăţii s-a pornit executarea silită de către creditorii bugetari, pe presupusa culpă a recurentei pârâte că n-ar fi obţinut scutirile şi eşalonările la care s-a obligat şi faptul că, contractul încheiat între cele două părţi se reziliază de drept nu poate conduce la suspendarea plăţii preţului contractului, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod pr. civilă, pentru a se lua o asemenea măsură.
Astfel fiind, în baza art. 312 Cod pr., civilă, recursul va fi admis ca fondat, va fi modificată sentinţa şi respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială.
