Potrivit art.385/1 lit.f Cod pr.penală, pot fi
atacate
cu recurs sentinţele pronunţate în materia
hotărârilor
penale, afară de cazul când legea prevede altfel,
precum
şi cele privind reabilitarea.
In raport de aceste dispoziţii procesual-penale,
tribunalul care a soluţionat calea de atac în
complet de
apel, a pronunţat o soluţie nelegală.
(decizia penală nr.637/R/12.12. 2006)
Prin sentinţa penală nr.2551/2006, pronunţată de Judecătoria
Piteşti, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de petiţionarul-
condamnat, fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de fond a constatat că motivul invocat de
petiţionarul-condamnat, respectiv faptul că sporul aplicat în urma
contopirii pedepselor este prea mare, nu se încadrează în nici unul din
cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.461 Cod procedură penală.
Impotriva sentinţei a declarat apel petiţionarul-condamnat,
care a solicitat acelaşi lucru, respectiv, reducerea sporului aplicat.
Prin decizia penală nr.338 din 7 noiembrie 2006, pronunţată
de Tribunalul Argeş, s-a respins ca nefondat apelul pentru aceleaşi
considerente ca şi instanţa de fond.
Prin decizia penală nr.637/R din 12 decembrie 2006,
pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul formulat de
petiţionarul-condamnat, s-a casat decizia şi s-a trimis cauza spre
rejudecare la Tribunalul Argeş.
In mod corect, curtea a constatat că, potrivit art.385/1 lit.f
Cod procedură penală, pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate în
materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede
altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
In raport de acest text legal, tribunalul trebuia să califice calea de atac
exercitată de contestator ca fiind recurs, iar nu ca apel, cum greşit a făcut.
Neprocedând în acest sens, tribunalul a pronunţat o hotărâre cu
încălcarea dispoziţiilor relative la compunerea instanţei.
