În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul in vederea executării de operaţiuni petrolifere, doua contracte de închiriere; respectiv contractul de închiriere nr…. pentru suprafaţa de 5170 mp si contractul de închiriere nr. … pentru suprafaţa de 1000 mp. Aceste contracte au fost încheiate pe o perioada 5 ani, astfel ca au încetat primul la data de 01.02.2011 si cel de-al doilea la data de 25.07.201 1. In perioada când aceste contracte si-au produs efectele … a săpat doua sonde de extracţie titei respectiv sondele … si … Ţintea. Dupa ce aceste contracte au expirat paratul … a notificat-o in sensul ca pentru prelungirea acestor contracte va trebui sa-i plătească cu titlu de chirie o suma cu mult mai mare decât cea stabilita in contractele iniţiale.
Reclamanta a mai menţionat că, dacă in contractele la care au făcut referire au negociat si plătit suma de 1,8 ron/mp/an, prin notificarea primita paratul l-a cerut o suma de 50 ron/mp/an. Aceasta suma nu a fost acceptata pentru doua motive: primul motiv este acela ca pârâtul nu a prezentat nici un document care sa ateste dreptul sau de proprietate cu privire la terenul in cauza, iar cel de-al doilea motiv a fost acela ca suma ceruta este una netemeinica si nelegala in raport cu dispoziţiile art. 7-10 din Legea nr.238/2004-legea petrolului.
Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 7 din Legea nr.238/2004 care prevede faptul ca, asupra terenurilor necesare accesului in perimetre de exploatare sau explorare petroliera, se instituie in favoarea titularului de acord petrolier, un drept de servitute legala a cărui exercitare se face contra plaţii unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenţiilor încheiate intre părţi cu respectarea prevederilor legale. S-a avut in vedere de către legiuitor atât faptul ca activitatea de exploatare a zăcămintelor de titei constituie domeniul public al statului cat si faptul ca o exploatare petroliera nesupravegheata prezintă un mare pericol pentru întreaga zona in care se desfăşoară.
Potrivit art. 10 alin 2 din aceeaşi lege „Despăgubirile se vor stabili avându-se in vedere contravaloarea producţiei estimate a culturilor si plantaţiilor afectate, precum si valoarea de circulaţie a bunurilor imobile afectate, stabilite in condiţiile legii, la momentul afectării.”
Având in vedere ca terenul pentru care a fost promovata acţiunea dedusa judecaţii este un teren accidentat extravilan si necultivabil considera reclamantul, ca si in cazul in care pârâtul ar face dovada ca este proprietarul acestuia, preţul oferit de către … 1 Euro/mp/an ca si renta anuala a fost unul just si corect.
De asemenea, reclamanta a mai menţionat că după ce … a formulat cerere reconvenţionala in dosarul mai sus rubrica reclamantul/ parat a trecut la acţiuni total ilegale in sensul ca nu a mai permis echipei de intervenţie sa ajungă la sondele menţionate. Echipa de intervenţie care urma sa intervină in mod programat la sonda, nu a fost lăsată sa acţioneze existând riscul creşterii presiunilor la sonda, pierderea controlului si deversarea libera de produse petroliere sub presiune, cu consecinţe grave asupra întregii zone.
În drept, au fost invocate prevederile art.581 C. Proc. Civ.
Cererea a fost legal timbrată.
La dosar, au fost depuse următoarele înscrisuri: cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr…. (file 7 din dosar); întâmpinarea formulată în acelaşi dosar (filele 9-15 din dosar); declaraţii ale salariaţilor reclamantei (filele 16-17 dosar ).
La data de 26.01.2012 reclamanta a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată, cerere care a fost soluţionată în camera de consiliu, instanţa dispunând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 22.08.2011 pârâtul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, având în vedere caracterul vremelnic al ordonanţei preşedinţiale.
În motivare, pârâtul a arătat că între părţi au fost încheiate contracte de închiriere cu privire la terenul proprietatea acestuia, având ca obiect închirierea suprafeţelor de teren de 5170 mp, respectiv de 1000 mp, contracte ce au încetat, reclamanta ocupând suprafaţa de teren fără titlu. A mai arătat că nu este reală susţinerea reclamantei în sensul că i-ar fi interzis accesul la punctele de lucru aflate pe teren, în realitate fiind interzisă parcarea tuturor utilajelor din dotarea reclamantei, pe întreaga suprafaţă de teren, lucru total diferit de accesul la sondă.
Referitor la categoria de folosinţă a terenului în litigiu, şi la cuantumul chiriei/mp, pârâta a arătat că nu reclamanta este cea care are cădere să dispună în acest sens, ci instanţa de judecată.
În drept pârâtul a invocat dispoziţiile art.115-18 C.proc.civ..
În dovedire pârâtul a depus la dosar următoarele înscrisuri: titlu de proprietate nr…. (fila 40 din dosar), proces verbal de punere în posesie (fila 41 dosar), copie contracte de închieriere (filele 43-47 din dosar), adresa pârâtului către reclamantă (filele 48 din dosar).
Sub aspect probatoriu, s-a administrat proba cu înscrisuri (depuse la dosar) şi proba cu interogatoriul reciproc.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor de la dosar rezultă că pârâtul este proprietarul terenurilor în cauză, astfel cum rezultă din titlul de proprietate de la fila 40 din dosar.
La data de 01.02.2006 şi 25.07.2006 părţile au încheiat două contracte de închiriere (filele 43-47 din dosar), având ca obiect închirierea de către pârât, în calitate de locator, reclamantei, în calitate de locatar, a două suprafeţe de teren, de 5.170 mp şi 1.000 mp, în vederea exploatării şi forării sondelor … şi … Ţintea. Cele două contracte au fost încheiate pe o perioadă de 5 ani şi nu au fost prelungite sau reînnoite până în prezent, expirând aşadar la data de 01.02.2011 (pentru sonda … Ţintea) şi 25.07.2011 (pentru sonda … Ţintea).
Astfel cum rezultă din adresa de la fila 42 din dosar, la data de 19.01.2011 pârâtul a reamintit reclamantei data expirării termenului contractelor de închiriere şi a adus la cunoştinţa acesteia împrejurarea că, pentru prelungirea acestora, doreşte o modificare a chiriei, propunând în acest sens 50 lei/mp/an.
Din verificarea înscrisurilor dosarului nu rezultă ca reclamanta să fi dat în vreun fel curs adresei pârâtului şi să fi negociat în vreun fel cu acesta, din declaraţiile de la filele 16-17 din dosar reieşind că reclamanta a aşteptat un an, până la data de 16.01.2012, şi a formulat împotriva pârâtului plângere penală pentru că nu i-ar mai fi permis accesul la cele două sonde.
Din adresa menţionată mai rezultă că cei 5.170 mp ce au făcut obiectul primului contract de închiriere fac parte dintr-o suprafaţă mai mare de teren, iar cu ocazia lucrărilor de amenajare în vederea exploatării reclamanta a îngrădit accesul pârâtului la altă suprafaţă de 5.500 mp, aspect necontestat în cauză de către reclamantă.
Asupra situaţiei de fapt reţine instanţa, în prealabil, că în cauză nu există dovezi clare în sensul că pârâtul ar fi interzis reprezentanţilor reclamantei accesul la sonde, câtă vreme în sprijinul acestei afirmaţii reclamanta nu a depus decât nişte declaraţii olografe ale unor angajaţi ai săi, înscrisuri a căror valoare probatorie este minimă, iar pârâtul a arătat în faţa instanţei că nu doreşte să îngreuneze un astfel de acces ci doreşte doar ca aceasta să nu-şi mai depoziteze toate utilajele pe terenul său, pe o suprafaţă mult mai mare decât cea închiriată iniţial.
Pe de altă parte însă, din declaraţiile pârâtului coroborate cu celelalte înscrisuri de la dosar rezultă că totuşi cel dintâi restricţionează accesul acestora pe terenul în cauză, chiar dacă nu şi pentru accesul propriu-zis la sonde.
Procedura reglementată de art. 581 C. proc. civ. conferă instanţei competenţa de a de a ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Această procedură impune aşadar constatarea în cauză a existenţei condiţiilor urgenţei, vremelniciei şi neprejudecării fondului pretenţiilor părţilor, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ.
În consecinţă, instanţa urmează să analizeze întrunirea în cauză a condiţiilor de admisibilitate instituite de art. 581 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte caracterul vremelnic al măsurii, acesta rezultă din faptul că permiterea accesului este solicitată numai până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. …, aflat în prezent pe rolul Judecătoriei Ploieşti, având ca obiect acţiune în evacuare formulată de către pârâtul din prezenta cauză împotriva reclamantei.
Neprejudecarea fondului decurge din însuşi caracterul vremelnic al măsurii solicitate, nefiind puse în discuţie aspecte legate de existenţa sau inexistenţa şi întinderea drepturilor părţilor asupra terenurilor în cauză.
Astfel, pârâtul a achiesat la susţinerile reclamantei în sensul că aceasta ar avea un drept de servitute legală asupra terenului, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 238/2004, dorinţa sa fiind pe de-o parte aceea a stabilirii în favoarea-i a unei redevenţe echitabile şi pe de altă parte ca reclamanta să exercite dreptul de servitute doar pe porţiunea de teren în discuţie, iar nu să se extindă şi pe restul suprafeţei de teren. Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 238/2004 arată că „asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare şi asupra terenurilor necesare oricăror activităţi pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală”.
În ceea ce priveşte urgenţa, instanţa subliniază în prealabil că nu va avea în vedere, pentru analizarea întrunirii acestei din urmă condiţii, susţinerile reclamantei referitoare la paguba patrimonială pe care o suportă prin neexploatarea celor două sonde. Aceasta deoarece această pagubă nu reprezintă o pierdere propriu-zisă a ţiţeiului sau o eventuală deversare a acestuia, ci un simplu calcul matematic ce a avut în vedere cantitatea medie de ţiţei ce se extrage zilnic cu cele două sonde şi preţul mediu al unui m3 de ţiţei.
Or, astfel cum rezultă din prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 238/2004, exercitarea dreptului de servitute legală invocat de către reclamantă se face cu plata „unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenţiei încheiate între părţi cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularilor de acorduri şi/sau permise”. Cu alte cuvinte, este în sarcina reclamantei obligaţia de a contacta proprietarii de terenuri în vederea stabilirii prin negociere a unei astfel de redevenţe, iar în caz de neînţelegere, de a apela la instanţă, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 3 din acelaşi act normativ. Faptul că în prezent reclamanta pare a suporta pierderi este culpa sa exclusivă, câtă vreme, astfel cum s-a reţinut şi în considerentele de mai sus, aceasta a stat în pasivitate un an şi nu a încercat rezolvarea litigiului cu pârâtul nici măcar pe calea unei acţiuni în instanţă. Prejudiciul invocat de către reclamantă constând în contravaloarea producţiei medii zilnice de ţiţei de la cele două sonde putea şi poate în continuare fi evitat altfel decât prin asigurarea accesului gratuit şi necondiţionat al acesteia pe terenurile pârâtului.
Pe de altă parte însă, este nu mai puţin adevărat că activitatea nesupravegheată a două sonde comportă riscuri majore pentru mediul înconjurător, şi tocmai acest risc este cel ce justifică întrunirea în cauză a condiţiei urgenţei, câtă vreme este într-adevăr posibilă acumularea de parafină în interiorul ţevilor de extracţie şi la creşterea presiunii la sondă, ceea ce poate duce la producerea unei explozii şi la poluarea zonei.
De altfel, în acelaşi sens sunt şi prevederile art. 8 alin. 2 şi art. 9 din Legea nr. 238/2004, ce arată că numai în caz de forţă majoră sau avarie accesul la terenurile pe care se desfăşoară operaţiunile petroliere “este neîngrădit, urmând ca evaluarea efectelor accesului se va face ulterior, cu respectarea dreptului la despăgubire a proprietarului terenului.”. Din această reglementare rezultă că în cazul în care nu există o avarie sau un alt motiv de intervenţie urgentă la sondă, pentru a avea acces la aceasta titularul dreptului de a efectua operaţiuni petroliere trebuie să aştepte fie încheierea unui acord cu proprietarul terenului asupra cuantumului rentei fie decizia definitivă şi irevocabilă în acest sens a instanţei de judecată.
Având în vedere prevederile legale analizate mai sus, precum şi situaţia de fapt reţinută în cauză, rezultă că pe calea ordonanţei preşedinţiale reclamanta poate obţine doar un acces limitat la cele două sonde, iar nu necondiţionat, astfel cum a solicitat aceasta, urmând ca raporturile juridice dintre părţi să fie lămurite pe calea dreptului comun. Altfel spus, în prezenta cauză în favoarea reclamantei există într-adevăr aparenţa unui drept de servitute legală, însă nu şi aparenţa unei libere exercitări a acestuia, câtă vreme art. 7 alin. 2 din Legea nr. 238/2004 arată că servitutea se poate exercita doar cu plata unei rente anuale, rentă ce se stabileşte prin negociere, conform art. 8 alin. 1 din acelaşi act normativ, iar art. 8 alin. 2 arată că accesul la terenurile afectate servituţii este neîngrădit doar în caz de forţă majoră sau avarie (în prezenta cauză pârâtul fiind proprietar şi al terenului necesar exploatării zăcămintelor, afectate de dreptul de servitute legală, şi al terenului necesar asigurării accesului la sonde).
În ceea ce priveşte sentinţele civile depuse la dosar, instanţa reaminteşte reclamantei că în sistemul român jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, observând totodată că sentinţele nu sunt legalizate, astfel încât este posibil ca acestea să fi fost modificate în căile de atac, precum şi că acestea nu au avut în vedere o interpretare extinsă a prevederilor Legii nr. 238/2004, fiind în plus posibil ca situaţia din speţele respective să difere de cea din prezenta cauză.
Date fiind considerentele expuse mai sus, instanţa constată că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 581 C. Proc. Civ., acţiunea fiind admisibilă, urmând ca pe fond să admită în parte cererea ce face obiectul prezentei cauze şi în consecinţă să oblige pârâtul să lase liber accesul reprezentanţilor reclamantei şi al tuturor mijloacelor de intervenţie necesare la sondele de ţiţei … şi … Ţintea, pentru lucrări de intervenţii în caz de avarii, reparaţii programate şi verificarea perimetrului de operare a sondelor, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. …, aflat în prezent pe rolul Judecătoriei Ploieşti.
Totodată, în baza art. 581 alin. 4 C. Proc. Civ., date fiind condiţiile excepţionale din speţă, va dispune ca executarea prezentei să se facă fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată
