Materie : REORGANIZARE JUDICIARA SI FALIMENT.
Depunerea unei noi declaratii de creanta prin care s-a majorat cuantumul creantei initiale cu obligatiile bugetare nascute între data deschiderii procedurii si data intrarii în faliment nu este permisa de prevederile art.45 din Legea nr.64/1995 republicata care se aplica si creantelor bugetare, acestea nefiind garantate cu garantii reale.
Dispozitiile art.117 pct.4 din Codul procedura fiscala nu sunt norme speciale în raport cu dispozitiile prev.de Legea nr.64/1995 republicata, care reprezinta legea speciala în materie de reorganizare judiciara si faliment iar pe de alta parte, declaratia de creanta modificatoare a creantei initiale nu-si gaseste suport nici în disp.art.106 pct.5 din Legea nr.64/1995, întrucât aceste prevederi fac referire doar la creantele nascute între data deschiderii procedurii si data intrarii în faliment, or creditorul recurent si-a modificat cuantumul creantei cu dobânzi si cu penalitati la sumele stabilite prin actul de control si nascute anterior deschiderii procedurii.
Prin Sentinta nr. 369/F/2005 Tribunalul Bihor a admis în parte contestatia creditoarei S.C.E.C.SRL la tabelul preliminar al creantelor debitoarei S.C.P.SRL întocmit de lichidatorul judiciar si a dispus înscrierea creantelor pentru suma de 989.718.280 lei.
Capatul de cerere privind constatarea garantarii creantei cu drept de gaj asupra unui numar de 8 utilaje si înscrierea în tabelul creantelor cu drept de gaj asupra acestor utilaje, a fost respins.
S-a admis contestatia debitoarei falite S.C.P.SRL reprezentata de lichidator judiciar la tabelul preliminar al creantelor în contradictoriu cu creditoarea D.G.F.P.B. si a dispus înscrierea creantei creditoarei la tabelul preliminar al creantelor pentru suma de 8.064.217.950 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca prin Ordonanta 2383/2004 a fost respinsa cererea creditoarei împotriva debitoarei pentru plata sumei de 989.718.280 lei ca inadmisibila, pe co0nsiderentul neacceptarii facturilor de catre creditoare în conditiile art.46 cod comercial.
În baza prevederilor art. 80 alin.4 din Legea nr.64/1995, întrucât nu s-a opus debitoarea si nici lichidatorul judiciar, creanta prezentata si înregistrata la grefa tribunalului de catre creditoare pentru suma de 989.718.280 lei, instanta a dispus înscrierea acesteia în tabelul preliminar, având în vedere si prevederile art.11 din Legea 64/1995.
Având în vedere ca actul de gaj nu a îmbracat forma scrisa în care sa fie individualizate bunurile mobile, instanta de fond a respins ca neîntemeiat capatul de cerere pentru înscrierea creantei ca si creanta garantata cu drept de gaj.
Referitor la capatul de cerere privind declaratia de creanta a creditoarei D.G.F.P.B. s-a retinut ca deschiderea procedurii fata de debitoare a avut loc la 5 octombrie 2004, iar la data de 23 martie 2005 s-a dispus intrarea în faliment si dizolvarea debitoarei, fapt necontestat de catre parti, conform prevederilor art.45 din Legea 64/1995 nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii de la data deschiderii procedurii cu exceptia situatiei planului de reorganizare.
Astfel s-a apreciat ca sustinerile creditoarei potr5ivit carora în cauza ar fi incidente disp.art.117 pct.4 Cod procedura fiscala, sunt nefondate.
Fata de aceste considerente, instanta de fond în baza art.11 din Legea 64/1995 a admis cererea debitoarei si a dispus înscrierea creantei creditoarei pentru suma de 8.064.217.950 lei.
Împotriva hotarârii primei instante a declarat recurs creditoarea D.G.F.P.B., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentintei si respingerea contestatiei debitoarei la tabelul preliminar al creantelor, respectiv mentinerea creantei recurentului în suma de 9.960.334.247 lei.
În motivare s-a aratat ca hotarârea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii, întrucât în cauza erau aplicabile disp.art.117 pct.4 Cod procedura fiscala, dispozitii speciale fata de Legea 64/1995, lege cadru în desfasurarea procedurilor de reorganizare judiciara si faliment si care prevad ca pentru obligatiile fiscale neplatite la termen, atât înainte cât si dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara se datoreaza dobânzi si penalitati de întârziere pâna la data deschiderii procedurii de faliment.
Examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat si din oficiu, în temeiul disp.art.3041 Cod procedura civila , instanta a constatat ca recursul este fondat.
În cauza s-a dispus deschiderea procedurii în temeiul Legii nr.64/1995 fata de debitoare la data de 5.10.2004 prin sentinta 397/F/2004 iar prin încheierea nr.155/F/2005 s-a dispus în temeiul art.106 din Legea 64/1995 republicata, intrarea în faliment si dizolvarea debitoarei.
Recurentul creditor a depus o noua declaratie de creanta la data de 18.04.2005 majorând cuantumul creantei initiale cu obligatiile bugetare nascute între data deschiderii procedurii si data intrarii în faliment.
Disp.art.45 din Legea 64/1995 republicata, prevad ca :” nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate cu ipoteca, gaj sau alte garantii reale imobiliare ori drept de retentie de orice fel sau partilor negarantate din creantele garantate cu astfel de garantii de la data deschiderii procedurii, în afara de cazul în care prin programul de plata al creantelor cuprins în planul de reorganizare se deroda de la prevederile de mai sus”.
Disp.art.117 pct.4 din Cod procedura fiscala nu sunt aplicabile în speta, acestea nefiind speciale în raport de dispozitiile prevazute de Legea 64/1995 care reprezinta legea speciala în materie de reorganizare judiciara si faliment.
De asemenea declaratia de creanta formulata de creditor la data de 18.04.2005 nu-si poate gasi suport juridic nici în disp.art.106 pct.5 din legea privind procedura judiciara de reorganizare si a falimentului, întrucât aceste prevederi fac referire doar la creantele nascute între data deschiderii procedurii si data intrarii în faliment, ori creditorul recurent si-a majorat cuantumul creantei cu dobânzi si cu penalitati la sumele stabilite prin actul de control si nascute anterior deschiderii procedurii.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 al.1 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul si pastrata în totalitate sentinta atacata ca legala si temeinica.
Sursa primara
Sentinta nr.369/F/8.06.2005 a Tribunalului Bihor;
Dosar nr.247/C/2004;
Decizia nr.334/C/20.10.2005 a Curtii de Apel Oradea – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si fiscal;
Dosar nr.4354/C/2005.
Temei de drept
– art. 45 din Legea 64/1995 republicata;
-art.117 pct.4 Cod procedura fiscala;
– art.106 pct.5 din Legea 64/1995 republicata.
