Prin sentinta comerciala nr. 791/4 noiembrie 2008, judecatorul sindic a admis cererea, cu consecinta deschiderii procedurii de insolventa fata de debitoare si a desemnarii, în calitate de lichidator judiciar, a practicianului în insolventa Cabinet Individual de Insolventa „C.O.”.
Prin cererea formulata la data de 2 martie 2009, lichidatorul judiciar a solicitat atragerea raspunderii materiale a pârâtei L.S., în temeiul dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul ca aceasta nu a tinut o conforma cu legea si nu a pus la dispozitie documentele societatii, împiedicând astfel identificarea elementelor de activ si pasiv.
Prin sentinta nr.496 din 05 mai 2009 pronuntata de Tribunalul Suceava – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, judecatorul sindic a respins, ca nefondata, cererea de atragere a raspunderii materiale a pârâtei L. S., a aprobat raportul lichidatorului judiciar Cabinet individual de Insolventa „ C. O.” si în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolventei a dispus închiderea procedurii insolventei debitoarei SC „X” S.R.L. Suceava si radierea debitoarei din registrul comertului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolventei, a fost descarcat administratorul judiciar de orice îndatoriri si responsabilitati si în temeiul art.135 din Legea privind procedura insolventei, s-a dispus notificarea prezentei sentinte debitorului, creditorilor, administratorului special, Directiei Teritoriale a Finantelor Publice, Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Suceava, pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea în Buletinul procedurilor de insolventa.
În temeiul art. 4 alin. 4 si 5 din Legea nr. 85/2006, s-a aprobat onorariul si cheltuielile de procedura cuvenite lichidatorului judiciar, în cuantum de 600 lei (onorariu – 300 lei si cheltuieli de procedura – 300 lei), din fondul de lichidare, prevazut la art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a se pronunta astfel, judecatorul sindic a retinut în esenta, faptul ca lichidatorul judiciar nu a precizat si nici nu a dovedit, cu nici un mijloc de proba, ce elemente de activ a deturnat sau ascuns pârâtul, limitându-se sa arate doar ca prin nepredarea documentelor e posibil ca pârâtul sa fi savârsit fapta prevazuta de art. 138 lit. „e” din Legea 85/2006.
Totodata, judecatorul sindic a retinut inexistenta bunurilor în patrimoniul debitoarei si faptul ca nu s-au formulat obiectiuni la raportul lichidatorului judiciar, asa încât a dispus, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, închiderea procedurii si radierea debitoarei din registrul comertului.
Împotriva sentintei a declarat recurs creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Suceava, care a invocat drept motiv de casare dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, criticând sentinta pentru nelegalitate, aratând ca eronat judecatorul sindic a respins cererea de atragere a raspunderii personale formulata de catre lichidatorul judiciar, întemeiata pe art. 138 lit. „d” si „e” din Legea 85/2006.
A mai aratat recurenta ca dispozitiile art. 28 alin. 1 din impun ce acte urmeaza sa fie depuse de administratorul societatii sau organul de conducere al societatii si ca nu au fost depuse aceste acte, astfel ca potrivit art. 138 alin. 1 lit. „d” din lege, în mod eronat a fost respinsa cererea de atragere a raspunderii personale formulata de lichidatorul judiciar.
A precizat recurenta ca nedepunerea documentelor de evidenta contabila pentru a se verifica modul în care s-a desfasurat activitatea economica si s-au efectuat înregistrarile contabile conduce la prezumtia ca operatiunile contabile nu au fost corect întocmite ori nu s-au întocmit pentru a evita verificarea lor, culpa pentru aceasta situatie de fapt revenind în mod exclusiv fostului reprezentant legal al debitoarei.
A mai aratat recurenta ca judecatorul sindic nu a retinut în mod corect nici situatia de fapt cu privire la incidenta dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. „e” din Legea nr.85/2006.
Examinând recursul, Curtea a constatat ca este inadmisibil pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea 85/2006, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 173 din 19 noiembrie 2008 „ În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:”.
Al. 3 al aceluiasi articol prevede: „Comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, în raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie”.
În speta, cum cererea de atragere a raspunderii personale a fost formulata de catre lichidatorul judiciar, conform alin. 1 al art. 138 din Legea 85/2006 cu modificarile ulterioare, creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Suceava nu are calitate procesuala de a formula recurs, întrucât în caz contrar, s-ar putea ajunge la situatia atragerii raspunderii materiale fara îndeplinirea conditiei imperative prealabile, stipulate expres prin alin. 3 al aceluiasi articol.
Fata de aceasta situatie, cum cererea de atragere a raspunderii personale a fost formulata de catre lichidatorul judiciar, creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Suceava neavând autorizarea judecatorului sindic în acest sens, recursul de fata apare ca fiind inadmisibil, fiind declarat de catre o persoana juridica fara calitate procesuala activa, asa încât urmeaza a fi respins ca atare, conform art. 312 Cod procedura civila, facând astfel de prisos cercetarea celorlalte motive invocate în recurs.
