Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 353/A din data de 17.07.2014
Dreptul ce formează obiectul prezentei acțiuni este prevăzut expres de lege și este intrinsec legat de executarea contractului de muncă.
Dreptul ce formează obiectul prezentei acțiuni este prevăzut expres de lege și este intrinsec legat de executarea contractului de muncă.
Potrivit art. 38 Codul muncii salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și orice limitare a exercițiului acestor drepturi este lovită de nulitate.
Potrivit art. 38 Codul muncii salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și orice limitare a exercițiului acestor drepturi este lovită de nulitate.
Cu alte cuvinte, dreptul la salariu sau dreptul la cheltuieli sociale recunoscut de lege obligă angajatorul, iar în cauza de față ordonatorul de credite, la plată. Dat fiind modul de finanțare a unităților de învățământ, angajatorul (unitatea școlară pârâtă) nu poate onora aceste obligații decât în măsura în care ordonatorul secundar de credite (apelantul – primar) își îndeplinește obligația legală de a prevedea în buget și de a vira sumele cu destinațiile enumerate de legiuitor.
Cu alte cuvinte, dreptul la salariu sau dreptul la cheltuieli sociale recunoscut de lege obligă angajatorul, iar în cauza de față ordonatorul de credite, la plată. Dat fiind modul de finanțare a unităților de învățământ, angajatorul (unitatea școlară pârâtă) nu poate onora aceste obligații decât în măsura în care ordonatorul secundar de credite (apelantul – primar) își îndeplinește obligația legală de a prevedea în buget și de a vira sumele cu destinațiile enumerate de legiuitor.
Susținerile apelanților potrivit cărora norma legală ce instituie acest drept este una supletivă nu pot fi primite. Legiuitorul a reglementat dreptul la decontarea cheltuielilor de transport fără a lăsa la latitudinea ordonatorului de credite să dispună în sensul acordării sau nu a acestor drepturi și de asemenea nu a vizat prin nici o dispoziție legală posibilitatea efectuării acestor plăți într-un cuantum plafonat în funcție de cuantumul sumelor defalcate din TVA .
Susținerile apelanților potrivit cărora norma legală ce instituie acest drept este una supletivă nu pot fi primite. Legiuitorul a reglementat dreptul la decontarea cheltuielilor de transport fără a lăsa la latitudinea ordonatorului de credite să dispună în sensul acordării sau nu a acestor drepturi și de asemenea nu a vizat prin nici o dispoziție legală posibilitatea efectuării acestor plăți într-un cuantum plafonat în funcție de cuantumul sumelor defalcate din TVA .
Construirea bugetului cu respectarea rigorilor legale include și obligația legală de a constitui surse de finanțare pentru aceste categorii de cheltuieli în sarcina ordonatorului de credite.
Construirea bugetului cu respectarea rigorilor legale include și obligația legală de a constitui surse de finanțare pentru aceste categorii de cheltuieli în sarcina ordonatorului de credite.
– Codul muncii: art. 38;
– Legea nr. 1/2011: art. 105 al. 2 lit. f;
– Instrucțiunile nr. 2/2011 ale M.E.C.T.S. : art. 1.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr .3373/96/2013 reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Zona Odorheiu Secuiesc, în reprezentarea intereselor membrului de sindicat E. E., în contradictoriu cu pârâții Comuna Șimonești – prin primar, Consiliul Local Șimonești și Școala Gimnazială “M. G.”;, a solicitat obligarea instituțiilor pârâte la decontarea sumei de 1298,51 lei, reprezentând cheltuieli de transport aferente perioadei 1 septembrie 2012 – 30 iunie 2013, sume actualizate cu indicele de inflație, calculate până la data plății efective.
În susținerea acțiunii formulate, reclamantul a invocat prevederile art. 105, alin. 2 lit. f și art. 276 din Legea nr. 1/2011, precum și dispozițiile art. 1 din Instrucțiunile nr. 2 din 17 febr. 2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice.
Prin sentința civilă nr. 366 din 06.02.2014 Tribunalul Harghita a admis acțiunea civilă și a obligat pârâții să procedeze la decontarea sumei reprezentând cheltuieli de transport, precum și să actualizeze aceste drepturi salariale cu indicele de inflație, calculate până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile pretinse de către reclamantă se regăsesc atât la art. 105 alin. 2 lit. f din Legea nr. 1/2011, cât și în cuprinsul art. 1 din Instrucțiunile nr. 2 din 17 februarie 2011 ale M. E. C. T. S., privind decontarea navetei cadrelor didactice,
În raport de condițiile impuse de textele legale aplicabile, prin adeverințele anexate cererii de chemare în judecată, reclamantul a făcut dovada înaintării documentelor justificative privind decontarea cheltuielilor de transport către unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea membrul de sindicat, arătându-se totodată și motivele care au făcut practic imposibilă decontarea acestor cheltuieli.
Solicitarea privind actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, instanța a găsit-o admisibilă, ținând cont de prevederile art. 1350, pct. 1. CCIV.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Consiliul Local al com. Șimonești prin Primar și Primăria com. Șimonești, prin Primar, solicitând anularea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În subsidiar, apelanții au solicitat schimbarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, rejudecarea cauzei și respingerea ca nefondată a acțiunii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al com. Șimonești, apelanții au arătat că potrivit art. 36 alin. 1 din Legea 215/2001, consiliul local are ca atribuții principale emiterea de hotărâri în privința problemelor de interes local și nicidecum nu are atribuții de execuție a hotărârilor adoptate.
Prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, consiliul local, în calitate de organ deliberativ, a fost obligat la plata sumei de 1298,51 lei, deși acesta nu are patrimoniu sau buget propriu, ca atare nu are surse din care să achite ceastă sumă. Titularul bugetului local este Comuna Șimonești, în calitate de unitate administrativ-teritorială.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei com. Șimonești, apelanții au arătat că această entitate nu are personalitate juridică și nu poate să stea în judecată.
Potrivit art. 77 din Legea 215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primărie, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului.
Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, întrucât doar reclamantul este cel care determină obiectul și părțile din proces. În prezenta cauză, Tribunalul în mod greșit și nelegal a reținut calitatea de pârâtă a Comunei Șimonești, unitate administrativ-teritorială care niciodată nu a fost parte în proces.
Pe fondul cauzei, apelanții au arătat că instanța de fond și-a întemeiat acțiunea în mod exclusiv pe dispozițiile art. 105 alin. 2 lit. f din Legea 1/2011 și pe dispozițiile art. 1 din Instrucțiunile nr. 2/2011 ale M.E.C.T.S., fără să țină cont de prevederile altor acte normative.
Chiar și în aceste condiții, în opinia apelantei, potrivit art. 103 alin. 2 din Legea 1/2011, unitățile administrativ-teritoriale pot contribui la finanțarea complementară.
Unitățile administrativ-teritoriale suportă din bugetul local cheltuieli complementare numai în funcție de sumele aprobate prin buget pentru respectiva cheltuială. Defalcarea sumelor rezultate din TVA se realizează în mod exclusiv pe destinații specificate, prin deciziile organelor subordonate Ministerului Finanțelor.
În situația în care nu au fost defalcate din TVA sume pentru aceste categorii de cheltuieli, Comuna Șimonești nu poate fi obligată la plata sumelor ce constituie obiectul prezentei cauze.
În condițiile în care în bugetele anilor 2013-2014 nu au fost aprobate astfel de cheltuieli nu se poate accepta ideea că instanța de fond ar putea dispune cu privire la modul de a bugetului local.
Reclamanta, prin reprezentant Sindicatul Liber din Învățământ – Zona Odorheiu Secuiesc a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a apelului formulat.
În esență, intimata a arătat că potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea Educației Naționale și în Instrucțiunile emise de M.E.C.T.S., decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport se asigură din bugetele locale și se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ.
Potrivit Legii 215/2001, prin autorități ale administrației publice locale se înțeleg consiliul local, ca autoritate deliberativă și primarul, ca autoritate executivă, autorități care trebuie să intervină, conform atribuțiilor specifice, pentru a asigura sumele necesare decontării cheltuielilor de transport.
Obligația de plată a cheltuielilor de transport este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți.
În ceea ce privește lipsa calității procesual pasive a Primăriei com. Șimonești, instanța de fond a obligat Comuna Șimonești prin Primar și Consiliul Local Șimonești, ținând seama de intenția neechivocă a reclamantului de a purta acest proces în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială.
Cu privire la fondul cauzei, intimatul a arătat că dispozițiile art. 105 din Legea educației naționale instituie caracterul obligatoriu al acestei categorii de cheltuieli sub aspectul finanțării ei. În măsura în care legiuitorul dorea să lase la aprecierea consiliilor locale acordarea finanțării pentru categoriile de cheltuieli enumerate expres la art. 105, acest fapt trebuia prevăzut expres de lege, prin utilizarea unor sintagme consacrate privind caracterul dispozitiv al normei, în sensul în care în loc de sintagma “asigură”; legiuitorul trebuia să folosească sintagma “pot asigura”;.
În ceea ce privește limitele pentru care pot fi decontate astfel de cheltuieli, intimatul a arătat că argumentele aduse de apelanți sunt neîntemeiate.
În situația în care cheltuielile de navetă ar urma să fie plătite în limita creditelor bugetare aprobate, indiferent dacă aceste credite sunt insuficiente sau inexistente, ar conduce la situația în care voința legiuitorului s-ar concretiza într-un drept cu un conținut iluzoriu.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele expuse prin memoriul de apel cu privire la excepții și fondul cauzei.
Examinând apelul dedus judecății Curtea a reținut următoarele:
Asupra excepțiilor invocate:
Potrivit dispozițiilor art. 246 coroborat cu art. 247 alin 2 NCPC excepțiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Instanța de apel a constatat, în acest sens, decăderea pârâților din dreptul de a formula această excepție.
Calificarea acestei excepții ca fiind una relativă se impune prin prisma definiției dată de legiuitor prin dispozițiile art. 246 NCPC.
Pe de altă parte, critica adusă de apelanți privitoare la încălcarea principiului disponibilității nu poate fi primită întrucât legea 1/2011 folosește noțiunea generică de “unități administrativ teritoriale”; iar Ordinul MECTS folosește noțiunea de “autorități ale administrației publice locale din unitatea administrativ teritorială”; .
Unitățile administrativ teritoriale sunt, potrivit art. 1 lit. I din Legea 215/2001 : “comune, orașe și județe; “
Potrivit art. 2 din Legea 215/2001 (1) Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, desconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.
Potrivit art. 3 din aceeași lege “(1) Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.
(2) Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene și președinții acestora, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.”;
Dreptul solicitat de reclamant prin prezenta acțiune este reglementat de dispozițiile art. 105 din Legea 1/2011 și art. 1 din Instrucțiunile MECTS nr. 2/2011. Aceste din urmă prevederi legale dispun în mod expres obligația “autorităților administrației publice locale din unitatea administrativ teritorială”; de a efectua plata sumelor privind cheltuielile de transport.
Sintetizând cele de mai sus, Curtea a apreciat că, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța putea și trebuia să dea eficiență principiului disponibilității în sensul în care acțiunea reclamantului a vizat atât autoritățile administrației publice locale cât și unitatea administrativ teritorială, aspecte ce rezultă implicit, dar neechivoc din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei Curtea a apreciat ca fiind nefondate criticile aduse de apelanți.
Prin dispozițiile art. 105 lit. f și art. 1 din Instrucțiunile nr. 2/17.02.2011 s-au stabilit atât dreptul solicitat prin acțiune, cât și procedurile de urmat în realizarea acestuia.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat.
