Sentinţa civilă nr.531/22.11.2011, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr.786/181/2011.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.09.2011 sub nr. 786/181/2011, reclamantul V. G., în contradictoriu cu pârâtul V. G., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să-i lase în paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 1600 mp situat în comuna Balta, sat Prejna, judeţul Mehedinţi, în punctul „ Sălcuţa” , cu vecinii: N- C. I., S – M. I., E- S. M., V- V. G. şi să fie obligat pârâtul să îi plătească suma de 300 lei, reprezentând daune pentru repararea prejudiciului cauzat.
În motivarea cererii, susţine reclamantul că posedă terenul de peste 15 ani, deţinându-l paşnic, continuu, public şi sub nume de proprietar până la data de 15.08.2011, când pârâtul i-a tulburat liniştita posesie asupra terenului.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 82 coroborat cu art.112 C.pr.civ şi urm. art. 674 Cod procedură civilă şi art. 274 cpc.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu P. P.T. şi I. S.
A fost ascultat martorul I.S., declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar şi s-a luat act de renunţarea la audiere a martorului P. P. T.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:
Prin acţiunea promovată reclamantul V.G. a solicitat obligarea pârâtului V. G., să-i lase în paşnică şi liniştită folosinţă terenul în suprafaţă de 1600 mp situat în comuna B., sat P., judeţul Mehedinţi, în punctul „ Sălcuţa” cu vecinii: N- C. I., S- M. I., E- S. M., V- V. G. şi să fie obligat pârâtul să îi plătească suma de 300 lei, reprezentând daune pentru repararea prejudiciului cauzat.
Din probele administrate, instanţa reţine netemeinicia pretenţiilor invocate de către reclamant, motiv pentru care va dispune respingerea acţiunii formulată, ca nefondată.
Astfel, dispoziţiile art. 674 c. pr. civ. stabilesc condiţiile pentru promovarea acţiunii posesorii şi anume să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, înainte de deposedare sau tulburare reclamantul să fi posedat cel puţin un an şi posesia să îndeplinească condiţiile stipulate de art. 1846 şi 1847 c. civil, adică să fie utilă sau neviciată.
Potrivit regulii de drept înscrisă în disp.art. 1169 C.civ. conform căreia cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească (actori incubit probatio) reclamantul în cadrul acţiunii posesorii, trebuie să facă dovada că a deţinut în posesie bunul cel puţin un an şi că a fost deposedat în mod nelegitim de pârât.
Din probatoriul administrat instanţa reţine că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul exercită acte de folosinţă fără drept asupra terenului în litigiu.
Din declaraţia martorului I. S. fila 11 dosar, rezultă că reclamantul are un teren în pct. Sălcuţa unde este şi o uliţă şi deşi uliţa iniţial a fost închisă de către pârât în prezent pârâtul şi-a tras gardul astfel că se poate circula pe uliţă.
La dosarul cauzei a fost depus un înscris sub semnătură privată numit chitanţă prin care reclamantul a dat o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea unui teren situat în pct. Sălcuţa în suprafaţă de 1600 mp.
Dar la în interogatoriul luat reclamantului acesta precizează că ar fi vândut terenul pentru care a formulat acţiune posesorie, în suprafaţă de 1600 mp. pârâtului astfel că, rezultă că pârâtul nu exercită acte de folosinţă fără drept asupra terenului în litigiu.
În ceea ce priveşte cererea privind repararea prejudiciului instanţa reţine că potrivit art. 998 din Codul civil” orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acesta din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cere a fi îndeplinite cumulativ câteva condiţii, şi anume : existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Din probele administrate rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale în sensul că pârâtul nu a adus vreun prejudiciu reclamantului în ceea ce priveşte terenul de 1600 mp.
Mai mult din declaraţia martorului I. S. rezultă că la data audierii acestuia se poate circula pe uliţă.
Faţă de cele reţinute, constând că reclamantul nu a făcut dovada pretenţiilor sale, deşi potrivit art. 1169 c. civil acestuia îi revenea această obligaţie, instanţa va dispune respingerea acţiunii, ca nefondată.
Potrivit art. 274 din „ partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
În raport de soluţia adoptata, instanţa va respinge cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant.
Cu privire la cererea formulată de pârât privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată instanţa urmează să o respingă acesta nefăcând dovada cheltuielilor făcute efectiv în prezenta cauză.
