Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 370/R din data de 21.08.2014
Pârâta-angajatoare nu a procedat anterior concedierii reclamantului la evaluarea realizării obiectivelor de performanță profesională stabilite acestuia la încheierea contractului individual de muncă, după procedura și criteriile enumerate în anexa menționată.
Nici înainte și nici după notificarea de neperformanță nu a avut loc o evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului în raport de obiectivele și criteriile stabilite prin anexa la contractul individual de muncă, în care situație nu poate constitui temei legal al concedierii rezultatul obținut de acesta la testarea scrisă.
– Codul muncii: art.61 lit. d art. 10 alin. 1.
Prin Sentința civilă nr. 2051/8 octombrie 2013, îndreptată sub aspectul unei erori materiale prin Încheierea din 5 mai 2014, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. V. – C. , în contradictoriu cu pârâta L. I. B. S.A., în sensul că:
– a anulat decizia de concediere nr. 9367/03.12.2012, emisă de pârâtă;
– a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, aceea de Director la Sucursala Târgu Mureș;
– a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost emisă decizia de concediere atacată, calculate începând cu data concedierii și până la data reintegrării în funcția deținută anterior;
– a respins restul pretențiilor reclamantului, ca nefondate;
– a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, Tribunalul a reținut că pârâta-angajatoare nu a procedat la evaluarea realizării obiectivelor de performanță profesională stabilite reclamantului la încheierea contractului individual de muncă, deoarece, chiar dacă la data de 27.08.2012 au fost evaluate performanțele acestuia la sfârșitul perioadei de probă (16.03.2012-13.07.2012), respectiva evaluare nu s-a făcut după criteriile cuprinse în anexa la contractul de muncă dintre părți, astfel încât șeful direct al reclamantului nu putea legal sesiza neperformanța acestuia – cum s-a procedat prin notificarea din 25.10.2012, în baza art. 23 lit. d) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și nici să propună constituirea comisiei de evaluare în vederea stabilirii corespunderii profesionale a acestuia.
Pe fondul deciziei de concediere, Tribunalul a constatat că din probatoriul administrat în cauză reiese că sunt neîntemeiate aspectele reținute de către pârâtă prin decizia contestată, relativ la activitatea necorespunzătoare a reclamantului din perioada martie 2012 – octombrie 2012, atât cu privire la creditele “corporate”; (creditele pentru companii), cât și cu privire la creditele “professionals”; (creditele pentru liber profesioniști: medici, avocați, notari, executori judecătorești etc.).
Astfel, referitor la creditele “corporate”;, s-a reținut că obiectivul Sucursalei Târgu Mureș pentru întreg anul 2012 a fost realizat integral în luna noiembrie 2012, după ce s-a încheiat contractul de credit nr. TGM9/13.11.2012, prin care s-a acordat unei societăți comerciale un credit în sumă de 1.000.000 de lei, iar faptul că acest obiectiv nu fusese realizat până în 31.10.2012 nu poate fi apreciat drept o dovadă a necorespunderii profesionale a reclamantului, de vreme ce în octombrie 2012 negocierile pentru încheierea contractului de credit menționat erau în curs, iar persoana nou angajată în funcția de manager relații cu clienții “corporate”; în luna iulie 2012 nu avea experiență în acest domeniu.
Referitor la creditele “professionals”;, instanța a reținut că la data de 31.10.2012 Sucursala Târgu Mureș își realizase obiectivul fixat în procent de 11% cu privire la creditele “professionals”; acordate, respectiv în procent de 21% cu privire la soldul creditelor “professionals”; și că neîndeplinirea obiectivelor fixate de bancă pentru zona de profesii liberale nu s-a datorat lipsei de cunoștințe sau abilități profesionale a reclamantului pentru acest sector, ci împrejurărilor obiective invocate de acesta în apărarea sa, precum aceea că banca-pârâtă nu era cunoscută pe piața din Târgu Mureș, unde avea un concurent foarte puternic, prezent din anul 2008 și care avea credite și dobânzi mai bune, precum și faptul că obiectivele fixate erau prea mari, raportat la perioada de timp acordată.
De asemenea, în privința rezultatului slab obținut la testarea scrisă din data de 26.11.2012 (13 puncte din 34 maxim), Tribunalul a apreciat că acesta nu justifică concluzia necorespunderii profesionale a reclamantului, în condițiile în care nu s-a dovedit că acesta nu și-a îndeplinit obiectivele de performanță impuse din cauza lipsei unor cunoștințe profesionale.
În ceea ce privește pretențiile constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, s-a reținut că, deși desfacerea raporturilor de muncă pe motivul necorespunderii profesionale este de natură a cauza serioase prejudicii de imagine și impedimente în vederea unei angajări viitoare în domeniu, acestea sunt compensate suficient prin anularea deciziei de concediere și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, astfel încât respectiva solicitare a fost respinsă.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs pârâta, solicitând – prin invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamantului.
Prin intermediul memoriului de recurs s-a susținut că evaluarea profesională a reclamantului din data de 27.08.2012 a fost efectuată în concordanță cu prevederile art. V lit. b) din Procedura privind Managementul Performanțelor, criteriile de evaluare fiind cele stabilite în formularul care constituie anexa la procedura amintită, iar notificarea de neperformanță din 25.10.2012 a fost emisă după o perioadă de monitorizare a activității acestuia, la finalul căreia s-a constatat un rezultat profesional slab, urmată mai apoi de o veritabilă procedură de evaluare, care a precedat aplicarea măsurii concedierii.
Sub aspectul temeiniciei deciziei de concediere, pârâta a susținut că instanța de fond în mod eronat a luat în considerare aspectele subiective invocate de reclamant, precum reticența clienților față de apariția relativ nouă a băncii pe piața din Târgu Mureș ori angajați mai puțin competenți profesional, în condițiile în care acestea au fost avute în vedere de către angajator la momentul stabilirii obiectivelor de performanță și a target-urilor sucursalei în perioada respectivă, iar reclamantul era răspunzător de îndeplinirea acestora, conform art. I pct. 3 din fișa postului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în acest sens că instanța de fond a apreciat în mod corect cu privire la nelegalitatea procedurii de evaluare și concediere, precum și sub aspectul caracterului nefondat al prezumției de necorespundere profesională.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 și 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de Director la Sucursala Târgu Mureș începând cu data de 16.03.2012, cu o perioadă de probă de 120 de zile, iar prin decizia de concediere din litigiu s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale acestuia în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. d) din Codul muncii, respectiv pentru motivul necorespunderii profesionale.
În cuprinsul deciziei de concediere s-a reținut că în perioada martie – octombrie 2012 reclamantul a desfășurat o activitate profesională necorespunzătoare cerințelor postului său, astfel cum se poate observa din tabloul principalilor indicatori care definesc activitatea de creditare a Sucursalei Târgu Mureș, precum și faptul că la evaluarea scrisă din data de 26.11.2012 a obținut un număr de doar 13 puncte din cele 34 maxime, corespunzător calificativului “slab”;.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 1 lit. f) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să stabilească obiectivele de performanță individuală ale angajatului, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora, situație în care existența unor eventuale carențe profesionale rezultă din neîndeplinirea respectivelor obiective, însă în urma evaluării potrivit criteriilor anterior determinate.
Prin anexa la contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul, cuprinzând obiectivele profesionale și criteriile de apreciere a performanței profesionale a acestuia, s-au stabilit următoarele obiective și criterii: realizarea obiectivelor de business – pondere 50%; gestiunea riscului (formată din nota obținută în urma misiunilor de și indicatorul de risc, indicator al cărui rezultat se va norma în plaja 50%-120% medie PAR30 Corporate, Professionals, conform specificațiilor din sistemul de bonus 2011) – pondere 17,5%; calitatea serviciilor (rezultată din indicatorii Corporate Identity și Mistery Shopper) – pondere 12,5%; HR(componenta resurse umane, formată din indicatorii reprezentând numărul subalternilor plecați prin demisie și numărul subalternilor promovați, respectiv media notelor obținute la e-learning de membrii sucursalei) – pondere 15%; mărimea afacerii (indicator egal cu sold credite+sold depozite+10xprofit operațional, al cărui rezultat se va norma în plaja 70%-120% astfel: mărimea afacerii 20.000(mii RON)-70%, mărimea afacerii 120.000(mii RON)-120%)- pondere 5%.
În aceeași anexă au fost stabilite și etapele de parcurs, respectiv: stabilirea obiectivelor profesionale, care trebuie să fie specifice, măsurabile, asumate, relevante, temporale; stabilirea standardelor de performanță – indicatorii/criteriile pe baza cărora obiectivele stabilite vor fi măsurate; stabilirea a 2 întâlniri anuale și completarea rezultatelor obținute de salariat, rezultate exprimate în procente de la 0% la 125%.
Or, astfel cum în mod corect a observat prima instanță, pârâta-angajatoare nu a procedat anterior concedierii reclamantului la evaluarea realizării obiectivelor de performanță profesională stabilite acestuia la încheierea contractului individual de muncă, după procedura și criteriile enumerate în anexa menționată.
Este adevărat că a avut loc o evaluare a performanțelor profesionale la data de 27.08.2012, însă aceasta a avut în vedere sfârșitul perioadei de probă (16.03.2012-13.07.2012) și nu s-a făcut în raport de criteriile cuprinse în anexa la contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul, astfel încât este lipsită de relevanță susținerea de către pârâta-recurentă a conformității respectivei evaluări cu prevederile art. V lit. b) din Procedura privind Managementul Performanțelor.
De asemenea, S-a constatat că nici înainte și nici după notificarea de neperformanță din 25.10.2012 nu a avut loc o evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului în raport de obiectivele și criteriile stabilite prin anexa la contractul individual de muncă, în care situație nu poate constitui temei legal al concedierii rezultatul obținut de acesta la testarea scrisă din data de 26.11.2012.
În ceea ce privește aprecierile primei instanțe relativ la motivele de fapt care au determinat concedierea reclamantului, Curtea a reținut că și acestea sunt corecte, din probatoriul administrat în cauză reieșind că nu sunt întemeiate aspectele reținute în cuprinsul deciziei contestate cu privire la activitatea necorespunzătoare a reclamantului din perioada martie 2012 – octombrie 2012, atât cu privire la creditele “corporate”; (creditele pentru companii), cât și cu privire la creditele “professionals”; (creditele pentru liber profesioniști), în contextul în care Sucursala Târgu Mureș și-a început activitatea în luna aprilie 2012, astfel că într-o atare situație apare ca fiind pe deplin justificată acceptarea apărărilor invocate de reclamant sub aspectul imposibilității obiective de a realiza integral obiectivele de performanță impuse.
Astfel, fiind audiat în calitate de martor, angajatul care se ocupa de zona profesii liberale a arătat că reclamantul îl însoțea zilnic în vizitele pe care le făcea la clienți, însă după o lună și jumătate de la deschiderea sucursalei, angajatul care se ocupa de zona “corporate”; a plecat, reclamantul fiind nevoit să-i suplinească activitatea, iar după ce a fost angajată o nouă persoană, a trebuit să se ocupe mai mult de aceasta, întrucât nu avea experiență.
De asemenea, martorul a arătat că sucursala avea o problemă de identitate, fiind o bancă nouă pe piața din județul Mureș, iar îmbunătățirea activității acesteia după concedierea reclamantului s-a datorat în mare măsură și vizitelor pe teren efectuate de acesta, cât și faptului că banca începuse să fie mai bine cunoscută de către potențialii clienți.
Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constatat că Tribunalul a apreciat în mod corect că neîndeplinirea obiectivelor de performanță fixate de bancă nu s-a datorat lipsei de cunoștințe sau abilități profesionale ale reclamantului, sancționând în consecință, din perspectiva tuturor argumentelor invocate de către pârâta-angajatoare, concedierea nelegală a acestuia prin raportare la prevederile art. 61 lit. d) din Codul muncii.
Prin urmare, neidentificând incidența în cauză a motivului de nelegalitate invocat prin recursul declarat, Curtea a dispus respingerea acestuia ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
