Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat Cereri


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 147

Şedinţa publică de la 20 Ianuarie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE Anda Pluteanu

Grefier Margarita Ristache

Pe rol solutionarea cauzei penale privind pe petentul D.R., având ca obiect contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instantei ca dezbaterile fondului cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 13.01.2009, cand sustinerile partilor si concluziile procurorului au fost consemnate in incheierea de amanare de la acea data, incheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

La data de 28.10.2008 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţei contestaţia formulată de petentul condamnat D.R. împotriva încheierii nr. 343/90/10.10.2008 emisă de judecătorul delegat cu executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Colibaşi.

În motivare, condamnatul a arătat că printr-un raport de pedepsire întocmit de penitenciar a fost sancţionat disciplinar, contestând sancţiunea aplicată şi urmând să indice motivele în faţa instanţei de judecată.

Fiind ascultat de către instanţă în şedinţa publică din 25.11.2008, condamnatul a precizat că a fost sancţionat cu ,, 10 zile izolare” şi că este nevinovat, nu a fost prezent la momentul incidentului şi nu l-a lovit pe P.L. în curtea din faţa a penitenciarului, aflându-se în alt loc, in spate.

La dosar s-a ataşat dosarul nr. 343/90/2008 cuprinzând actele care au stat la baza pronunţării încheierii contestate, precum şi relaţii înaintate de Penitenciarul Colibaşi cu adresa nr. L 315873/PCAG/06.01.2009.

Totodată au fost audiaţi martorii Z.L., C.I.L., P.F., C.M.R. şi A.D..

Din analiza ansamblului materialului probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine că prin Hotărârea nr.1918/29.09.2008 emisă de Comisia de Disciplină din Penitenciarul Colibaşi (fila 3 dos. 343/90/2008 ataşat), condamnatul D.R. a fost sancţionat disciplinar cu sancţiunea izolării pe timp de 10 zile pentru abaterea disciplinară prev. de art. 63 lit. a, b din HG nr. 1897 din 2006, constând în organizarea, sprijinirea sau participarea la acţiuni violente în grup, respectiv exercitarea de acte de violenţă asupra altor persoane private de libertate.

S-a reţinut prin hotărârea menţionată că, la data de 01.09.2008, grupul format din persoanele private de libertate D.R., S.L., S.V., în timp ce se aflau la curtea de plimbare, au exercitat acte de violenţă asupra persoanei private de libertate P.L., în grup, de natură să pericliteze ordinea şi disciplina, prin lovirea cu obiecte contondente, fapt ce a necesitat prezentarea acestuia la cabinetul medical şi la Spitalul Judeţean Argeş şi a necesitat folosirea unui număr mare de membri ai personalului, punând în pericol siguranţa locului de deţinere.

Prin încheierea judecătorului delegat contestată, s-a respins plângerea petentului împotriva hotărârii comisiei de disciplină, apreciindu-se că declaraţia condamnatului nu s-a coroborat cu nicio altă probă în dovedirea susţinerilor sale, în sensul că nu l-a lovit pe numitul P.L.. S-a mai reţinut că martorii audiaţi în cauză, de faţă la incident, l-au identificat pe petent în grupul persoanelor implicate, iar sancţiunea disciplinară a fost corect individualizată faţă de dispoziţiile art. 73 alin. 5 din Lg. 275/2006, art. 63 lit. a, e şi art. 149 alin. 1 şi 2 din HG nr. 1897/2007.

Instanţa reţine că încheierea pronunţată de judecătorul delegat cu executarea pedepselor este temeinică sub aspectul reţinerii situaţiei de fapt constând în săvârşirea de către petentul condamnat a abaterii disciplinare, deoarece declaraţiile martorilor audiaţi pe parcursul cercetării disciplinare şi în faţa instanţei dovedesc participarea acestuia la exercitarea în grup a acţiunilor de violenţă asupra persoanei private de libertate P.L..

Conform declaraţiilor martorilor P.F. (f. 19 dosar ataşat ), G.L. (f. 23 dosar ataşat), C.M.R. (fila 26 dosar ataşat ), şi petentul condamnat D.R. a participat la lovirea lui P.L. alături de alte persoane şi a făcut parte din grupul implicat în exercitarea acţiunilor de lovire, victima fiind văzută căzută jos de către martorii P.D. (f.21 dosar ataşat), S.G.A. (f. 22 dos ataşat ), B.A.M.(f. 24 dos. ataşat), V.F.A. (f. 25 dos.ataşat), A.D. (f. 27 dos.ataşat).

De altfel, petentul a negat implicarea sa în altercaţia menţionată, aratand pe parcursul procedurii disciplinare că la data respectivă se afla în curtea de plimbare împreună cu deţinutul Z. şi a auzit gălăgie într-un colţ al curţii, unde l-a văzut pe deţinutul P. căzut (f. 17 dos. ataşat ), respectiv ca l-a auzit pe un ofiţer strigând la deţinuţi şi l-a văzut pe P. jos (f. 18 dos.ataşat), aratand şi în faţa judecătorului delegat că nu l-a lovit pe acesta şi că nu ştie cine l-a lovit (f. 32 dos.ataşat).

În faţa instanţei petentul a arătat că la momentul incidentului nu a fost prezent în curtea din faţă unde se afla şi P.L., fiind în spate, la distanţă de 15 metri de victimă împreună cu Z.L. şi alte persoane (f. 7 dos instanţa ). Susţinerile sale nu se coroborează însă cu cele ale martorului Z.L., care a arătat în faţa instanţei că nu ştie ce s-a întâmplat deoarece a fost băgat la cameră de ofiţerul supraveghetor. Deşi martorul a arătat că era acolo şi P.L., pe care nu l-a văzut să fie lovit de petent sau de vreo altă persoană, a menţionat că nu ştie dacă Păun acuza faptul că ar fi fost lovit, deoarece el fusese deja luat de acolo, făcând susţineri contradictorii (f. 12 dos.inst ). Deşi în cursul cercetării disciplinare martorii P.F., C.M.R. şi A.D. au declarat că l-au văzut pe P-L. lovit (şi) de petentul D.R., în faţa instanţei au revenit asupra acestui aspect, declarând contrariul şi arătând că susţinerile lor din cursul cercetării disciplinare au fost date pentru a nu li se întocmi raport de incident (f. 14, 23, 24 dos. inst.), aspecte care nu au fost însă probate. Mai mult, lipsa lor de sinceritate în faţa instanţei rezultă din susţinerile lor în sensul că nu au văzut ca în curtea de plimbare să fie la momentul incidentului persoane care, în realitate, se aflau acolo, potrivit procesului-verbal depus la fila 15 dos. 343/90/2008 ataşat.

In concluzie, instanţa nu poate reţine susţinerile petentului în sensul că nu a participat în niciun fel la lovirea lui P.L., ansamblul materialului probatoriu analizat dovedind săvârşirea de către acesta a abaterii disciplinare reţinute în sarcina sa.

Verificând însă sancţiunea disciplinara aplicată petentului prin hotărârea Comisiei de disciplină, prin prisma criteriilor de individualizare prev. de art. 73 alin 5 din Lg. nr. 275/2006 , dar şi a dispoziţiilor art. 71 alin. 7 din aceeaşi lege, instanţa reţine că sancţiunea izolării timp de 10 zile aplicată condamnatului nu este legală.

Art. 71 alin. 7 menţionat prevede că sancţiunea disciplinară a izolării nu poate fi aplicată decât cu avizul medicului. Or, sancţiunea constând în „10 zile izolare” a fost aplicată petentului fără un asemenea aviz, astfel cum rezultă din însăşi hotărârea de sancţionare, ceea ce contravine dispoziţiilor textului legal citat (f. 3 dos.343/90/2008 ataşat).

Faţă de urmările grave ale acţiunilor violente exercitate împotriva lui P.L. (f. 10 dosar ataşat- politraumatism prin agresiune ), care au determinat prezentarea acestuia la spital, faţă de faptul că petentul nu a recunoscut săvârşirea abaterii disciplinare reţinute în sarcina sa, iar anterior acesteia a mai fost implicat în astfel de altercaţii (fiind sancţionat disciplinar la data de 09.06.2008 pentru lovirea persoanei private de libertate I.I. cu pumnul în faţă în cadrul unei altercaţii la data de 25.05.2008- fila 21 dos. inst.), dar având în vedere şi lipsa avizului medicului, fără de care nu poate fi aplicată sancţiunea izolării, instanţa constată că se impune înlocuirea sancţiunii aplicate petentului cu o sancţiune imediat inferioara ca grad de severitate, conform art.155 din HG nr. 1897/2006.

Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art. 75 alin. 5 şi urm. corob. cu art. 71 alin. 7 din Legea nr. 275/2006, art. 155 din H.G. nr. 1897/2006 şi art. 460 C.pr.pen., va admite contestaţia formulată de condamnatul D.R. împotriva încheierii nr. 343/90/10.10.2008 emisă de judecătorul delegat cu executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Colibaşi.

Va dispune modificarea sancţiunii aplicată prin hotărârea nr. 1918/29.09.2008 emisă de Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Colibaşi, din “10 zile izolare”, în “suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni”.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 75 alin. 5 şi urm. corob. cu art. 71 alin. 7 din Legea nr. 275/2006, art. 155 din H.G. nr. 1897/2006 şi art. 460 C.pr.pen., admite contestaţia formulată de condamnatul D.R., deţinut în Penitenciarul Colibaşi, împotriva încheierii emisă de judecătorul delegat cu executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Colibaşi.

Dispune modificarea sancţiunii aplicată prin hotărârea nr. 1918/29.09.2008 emisă de Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Colibaşi, din “10 zile izolare”, în “suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni”.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Ianuarie 2009.

Preşedinte,

Anda Pluteanu

Grefier,

Margarita Ristache