Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1169 din 25 noiembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr.811 din 30.09.2014, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr.5485/100/2013, a fost respinsă excepţia prescrierii dreptului material la acţiune invocată de pârâtul Primarul municipiului Baia Mare.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Primarul municipiului Baia Mare, Consiliul Local Baia Mare, Primarul oraşului Tg. Lăpuş şi Consiliul Local Târgu Lăpuş.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Primarul municipiului Baia Mare, Consiliul Local Baia Mare, Primarul oraşului Tg. Lăpuş şi Consiliul Local Târgu Lăpuş.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj – Administraţia Finanţelor Publice Maramureş.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj – Administraţia Finanţelor Publice Maramureş.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Tehnic „C.” Baia Mare, Colegiul Tehnic „A.” Baia Mare, Şcoala Gimnazială „V.” Baia Mare, Şcoala Gimnazială „V.” Şişeşti, Liceul Teoretic „P.” Târgu Lăpuş, Liceul Tehnologic „G.” Târgu Lăpuş, Şcoala Gimnazială Sălsig, Liceul Teoretic „I.” Şomcuta Mare, Consiliul Local Baia Mare şi Primarul municipiului Baia Mare, Consiliul Local Şişeşti şi Primarul comunei Şişeşti, Consiliul Local Târgu Lăpuş şi Primarul oraşului Târgu Lăpuş, Consiliul Local Sălsig şi Primarul comunei Sălsig, Consiliul Local Şomcuta Mare şi Primarul oraşului Şomcuta Mare.
Au fost respinse cererile de chemare în garanţie a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj prin Administraţia Finanţelor Publice Maramureş, formulate de pârâţii Primarul municipiului Baia Mare şi Consiliul Local Baia Mare.
A fost respins excepţia prescrierii dreptului material la acţiune invocată de pârâtul Primarul municipiului Baia Mare.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Tehnic „C.D. Neniţescu” Baia Mare, Colegiul Tehnic „A.” Baia Mare, Şcoala Gimnazială „V.” Baia Mare, Şcoala Gimnazială „V.” Şişeşti, Liceul Teoretic „P.” Târgu Lăpuş, Liceul Tehnologic „G.” Târgu Lăpuş, Şcoala Gimnazială Sălsig, Liceul Teoretic „I.,” Şomcuta Mare, Consiliul Local Baia
Mare şi Primarul municipiului Baia Mare, Consiliul Local Şişeşti şi Primarul comunei Şişeşti, Consiliul Local Târgu Lăpuş şi Primarul oraşului Târgu Lăpuş, Consiliul Local Sălsig şi Primarul comunei Sălsig, Consiliul Local Şomcuta Mare şi Primarul oraşului Şomcuta Mare.
Au fost respinse cererile de chemare în garanţie a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj prin Administraţia Finanţelor Publice Maramureş cu sediul în Baia Mare, Aleea Serelor, nr. 2A, jud. Maramureş, formulate de pârâţii Primarul municipiului Baia Mare şi Consiliul Local Baia Mare.
Pentru a hotărî astfel cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Primarul municipiului Baia Mare, Consiliul Local Baia Mare, Consiliul Local Tg. Lăpuş şi Primarul oraşului Tg. Lăpuş prin întâmpinările formulate tribunalul a reţinut că, potrivit art. 1 din HG nr. 538/2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia cheltuielilor suportate de la bugetul de stat”.
Art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 menţiona că finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, care cuprinde şi cheltuielile de personal – incluzând drepturile băneşti pretinse de reclamanţi, se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ.
Potrivit art. 104 alin. 1 şi 2 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (lege în vigoare la data promovării acţiunii) „finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale şi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă şi evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale şi pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreţinerea curentă”.
Apoi, conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 1274 din 21.12.2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preşcolar/an şi finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, finanţate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preşcolar pentru anul 2012 finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unităţi de învăţământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Art. 4 din HG nr. 1274/2011 stabileşte că unităţile de învăţământ cu personalitate juridică transmit la începutul anului bugetar ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale de care aparţin şi inspectoratelor şcolare numărul de elevi/preşcolari pe nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică, iar potrivit art. 5 alin. 1 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unităţi de învăţământ şi le supun aprobării autorităţilor deliberative.
De asemenea, conform art. 6 din HG nr. 1274 din 21.12.2011 pentru finanţarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi a contribuţiilor aferente acestora pentru unităţile de învăţământ, autorităţile administraţiei publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi sume din bugetele proprii ale acestora.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 273/2006 „bugetele locale şi celelalte bugete prevăzute la art. 1 alin. (2) se aprobă astfel:
a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe şi interne şi bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor, judeţelor şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz;
b) bugetele instituţiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a), în funcţie de subordonarea acestora.
(2) Pe parcursul exerciţiului bugetar, autorităţile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum şi ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite. Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleaşi proceduri ca şi aprobării iniţiale a acestora, cu excepţia termenelor din calendarul bugetar”, iar conform art. 21 alin. 2 şi 3 din acelaşi act normativ, primarii unităţilor administrativ teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică cărora li se alocă fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz.
Apoi, art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii stabileşte că ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare putându-se efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Baia Mare, Primarul Municipiului Baia Mare, Consiliul Local Tg. Lăpuş şi Primarul oraşului Tg. Lăpuş în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul – unitatea de învăţământ pârâtă – de aceşti pârâţi, în condiţiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat şi angajator, şi o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracţie de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca şi a altor categorii de angajaţi din sistemul bugetar, este stabilită prin lege şi asigurată inclusiv de la bugetul de stat.
Conform art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 alin. 6 lit. a asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia.
În baza art. 63 alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001 primarul, în exercitarea atribuţiilor privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) – d.
Legitimarea procesuală a acestor pârâţi nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată şi la prevederile legale evocate ce constituie temeiul pretenţiei formulate împotriva lor.
Fiind chemaţi în judecată raportat la calitatea lor de autorităţi publice locale, devin incidente dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, atât consiliile locale cât şi primarii având atât capacitate, cât şi calitate procesuală.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor invocată de pârâtul Primarul municipiului Baia Mare tribunalul a considerat că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează:
Drepturile băneşti solicitate de către reclamant se încadrează în drepturile salariale aferente contractului individual, respectiv contractului colectiv de muncă încheiat între părţi. Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii cererea privind drepturile băneşti poate fi formulată în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune. Prima de vacanţă solicitată în prezenta cauză, vizează anul şcolar 2009-2010, ca atare plata acesteia trebuia făcută în perioada iulie-august 2010, cererea fiind introdusă la data de 11.06.2013, este în termenul de prescripţie de 3 ani, respectiv excepţia invocată este nefondată şi în consecinţă va fi respinsă.
În ce priveşte cererile de chemare în garanţie instanţa reţine că acestea se impune a fi respinse în principiu raportat la dezlegările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 10/2011 din perspectiva cărora trebuie privite şi prevederile art. XI alin. 5 din OUG nr. 92/2012 coroborat cu art. 5 alin. 3 lit. b şi art. 52 din Legea nr. 5/2013, cu art. 2 alin. 2 din HG nr. 1274/2011 invocate în fundamentarea cererii.
Ca o consecinţă a respingerii cererilor de chemare în garanţie instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj – Administraţia Finanţelor Publice Maramureş.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:
Pretenţiile reclamantului formulate prin prezenta cerere de chemare în judecată sunt fundamentate pe prevederile art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Şcolar al judeţului Maramureş pentru anii 2008-2009 potrivit cărora „toţi salariaţii din învăţământ primesc o primă de vacanţă, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizaţia de concediu”.
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Maramureş sub nr. 127 din 11.11.2008 şi a fost prelungit, prin nedenunţare, până la data de 11.11.2010.
Posibilitatea negocierii prin contracte colective de muncă a unor prime în favoarea cadrelor didactice a fost prevăzută de art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prin excepţie de la dispoziţiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii (în forma în vigoare pentru perioada în litigiu) care au instituit principiul potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
Însă, norma cuprinsă în alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997 care stipulează că „personalul didactic beneficiază de premii şi de alte drepturi băneşti prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă”, a fost abrogată în mod expres începând cu data de 1 ianuarie 2010, prin dispoziţiile art. 48 pct. 40 alin. 1 din Legea – Cadru nr. 330/2009.
Prin urmare, de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 48 pct. 40 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, respectiv 01.01.2010, nu mai subzistă baza legală pe care să se întemeieze acordarea prin contracte colective de muncă de drepturi salariale suplimentare faţă de cele legale, căci nu se poate admite ca printr-un contract colectiv de muncă, expresie a voinţei părţilor, să se eludeze norme legale de salarizare, chiar dacă o asemenea convenţie este anterioară modificării legii.
Dispoziţiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 potrivit cărora „Prevederile din actele normative referitoare la detaşare, delegare şi mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanţă, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea şi locuinţa rămân în vigoare” se referă doar la normele legale care nu au fost abrogate expres prin art. 48 alin. 1, nicidecum la normele contractelor colective de muncă, iar în cazul cadrelor didactice nici nu a existat vreun act normativ care să reglementeze acordarea primei de vacanţă, dispoziţiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 reglementând doar posibilitatea negocierii, iar nu a acordării unor asemenea beneficii.
Faţă de aceste considerente, tribunalul a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Sindicatul Liber din învăţământ Maramureş, în numele membrilor de sindicat, a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.
În motivare, reclamantul precizează că, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009 ce constituie temeiul pretenţiilor, a fost negociat şi a intrat în vigoare anterior adoptării Legii nr. 329/2009, astfel că acestuia nu i se aplică actul normativ arătat.
Apreciază că legislaţia în vigoare în anul 2010 permite acordarea primei de vacanţă prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009, sens în care invocă art. 43 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care dispune că „prevederile din actele normative referitoare la detaşare, delegare şi mutare, acordarea concediilor, a primei de vacantă, la cheltuielile de transport, cheltuielile cu cazarea şi locuinţa rămân în vigoare”. Conform art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi”.
De asemenea, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar „în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care exced prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009″.
Precizează reclamantul că, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009 a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data înregistrării lui, respectiv 11.11.2008 astfel că prevederile lui trebuie luate în calcul la stabilirea drepturilor angajaţilor din învăţământ.
Chematul în garanţie intimat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, invocând Decizia nr. 19/2011 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Baia Mare a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Baia Mare a formulat totodată apel provocat în eventualitatea admiterii apelului declarat de reclamantul Sindicatul Liber din învăţământ Maramureş, solicitând obligarea chematului în garanţie la alocarea fondurilor necesare plăţii fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale, prezentând motivele pe care se întemeiază.
Reclamantul apelant Sindicatul Liber din învăţământ Maramureş a depus note scrise ca răspuns la întâmpinările formulate de Consiliul Local Baia Mare şi Ministerul Finanţelor Publice.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. c din Legea nr. 330/2009, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă şi prin acte specifice autorităţilor locale”.
Prin urmare, principiile menţionate îşi găsesc eficienţa numai în măsura în care actele de negociere colective au fost legal încheiate.
Este adevărat că legiuitorul prin dispoziţiile Legii nr. 330/2009 nu a prevăzut în mod expres această menţiune, însă Curtea de Apel apreciază că această condiţie este una implicită, legiuitorul neavând intenţia de a recunoaşte decât convenţiile încheiate cu respectarea normelor legale.
Acest aspect rezultă şi din dispoziţiile art. 7 al. 2 din Legea nr. 130/1996 care guvernează contractul colectiv de muncă, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor ”.
Însă dispoziţiile art. 10 din OUG nr. 1/2010, citate de reclamant, prin care se dispune în mod expres că „în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009”, nu sunt incidente în speţă deoarece se referă la stabilirea salariului de bază prin includerea unor sporuri, aspect care este străin de obiectul dedus judecăţii.
Ceea ce interesează în cauză este momentul până la care Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009, a produs efecte, respectiv în ce măsură acesta poate constitui fundamentul legal al admiterii prezentei acţiunii ce vizează acordarea primei de vacanţă aferente anului 2010.
Referitor la acest aspect, Curtea reţine că dispoziţiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii (în forma în vigoare pentru perioada în litigiu) au instituit principiul potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
Una dintre excepţiile de la acest principiu era prevăzută de dispoziţiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora personalul didactic beneficiază de premii şi de alte drepturi băneşti prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă.
Astfel, prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Şcolar al judeţului Maramureş pentru anii 2008-2009 înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a Judeţului Maramureş la data de 11.11.2008 s-a stipulat că „toţi salariaţii din învăţământ primesc o primă de vacanţă, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizaţia de concediu”.
Însă, norma cuprinsă în alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, care a prevăzut posibilitatea negocierii prin contracte colective de muncă a unor prime în favoarea cadrelor didactice, a fost abrogată în mod expres începând cu data de 1 ianuarie 2010, prin dispoziţiile pct. 40 al alin. 1 al art. 48 din Legea – Cadru nr. 330/2009.
Prin urmare, de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 48 pct. 40 al. 1 din Legea nr. 330/2009, respectiv 01.01.2010 nu mai subzistă baza legală pe care să se întemeieze acordarea prin contracte colective de muncă de drepturi salariale suplimentare faţă de cele legale.
Aşadar convenţiilor părţilor, să se eludeze norme legale de salarizare, chiar dacă o asemenea convenţie este anterioară modificării legii.
În fine, dispoziţiile art. 48 al. 2 din Legea nr. 330/2009 potrivit cărora „Prevederile din actele normative referitoare la detaşare, delegare şi mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanţă, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea şi locuinţa rămân în vigoare” se referă doar la normele legale care nu au fost abrogate expres prin art. 48 al. 1, nicidecum la normele contractelor colective de muncă
Mai mult, în cazul cadrelor didactice nici nu a existat vreun act normativ care să reglementeze acordarea primei de vacanţă, aşa cum s-a arătat anterior, dispoziţiile alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997 reglementând doar posibilitatea negocierii, iar nu a acordării unor asemenea beneficii.
Pentru toate considerente arătate, Curtea apreciază că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, astfel că în baza art. 480 al. 1 N.C.P.C. Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş ca nefondat.
Consecinţa acestei soluţii este că apelul provocat, declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Baia Mare va fi respins ca nefondat, având în vedere atât caracterul accesoriu al cererii de alocare de fonduri faţă de cererea de plată a drepturilor salariale, situaţia în care respingerea cererii principale atrage în bloc şi respingerea cererilor subsecvente, cât şi faţă de dezlegările date asupra acestei probleme de drept prin Decizia nr. 19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, respectiv că :
„În aplicarea dispoziţiilor art. 60 din raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1 -4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulată de către instituţiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de textul de lege.”
Prin urmare, Curtea de Apel, în baza art. 480 alin. 1 N.C.P.C., va respinge şi apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Baia Mare.
Notă. În acelaşi sens, decizia civilă nr. 1168 din 25 noiembrie 2014.
