NULITATE ACT
Pe rol judecarea procesului civil privind pe reclamantul D. I.şi pe pârâţii O. G. şi PRIMARUL FILIAŞI, având ca obiect “nulitate act”. Prin acţiunea civilă promovată pe rolul instanţei , reclamantul D. I. i-a chemat în judecată pe pârâţii O.G. şi Primarul oraşului Filiaşi pentru ca prin sentinţa ce va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr.564/20.02.2004, emisă de Primarul localităţii în favoarea pârâtei O. G. , cât şi a procesului-verbal de punere în posesie din data de 25.10.2004.In motivare, reclamantul a arătat că prin dispoziţia mai sus menţionată s-a dispus în mod abuziv atribuirea suprafeţei de 374 m.p. din terenul de 560,4 m.p. ,situat în oraşul F., B-dul R., nr…. al cărui proprietar este, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.323/07.12.1962.A mai arătat că pentru terenul în litigiu există un titlu de proprietate emis pe numele său astfel încât, apreciază că în mod nelegal Primarul oraşului Filiaşi a dispus atribuirea lui pârâtei, la dosar au fost depuse: un proces-verbal de punere în posesie încheiat la 25.10.2004, Dispoziţia nr.564/20.02.2004, actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1962, Decizia Civilă nr.2095/2006 pronunţată de Tribunalul Dolj, S.C. nr.678/2005 pronunţată de Judecătoria Filiaşi, Decizia nr.25/30.11.2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca fiind formulată cu rea-credinţă de către reclamant în condiţiile în care terenul la care se referă acest că i-ar aparţine în proprietate nu se suprapune nici măcar în parte cu terenul ce a făcut obiectul dispoziţiei de retrocedare, reclamantul aflându-se sub imperiul captaţiei procuratorului său T. G. împotriva căruia s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 678/2005 a Judecătoriei Filiaşi referitoare la acelaşi teren.A invocat lipsa de interes a reclamantului în promovarea acţiunii, iar la dosar a depus sentinţa civilă nr. 678/2005.Prin s.c. nr. 332/26.04.2007, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Filiaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, reţinând că potrivit art.1 alin.1 şi 2 din legea nr. 554/2004, „ Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ…se poate adresa instanţei de administrativ competente, pentru anularea actului.Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.S-a apreciat că dispoziţia nr. 564/2004, contestată de reclamant reprezintă un act administrativ în înţelesul prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004 şi instanţa, constatând că nu este competentă a soluţiona prezenta cauză, s-a pronunţat în consecinţă.Prin sentinţa civilă nr. 3009 pronunţată de Tribunalul Dolj la data de 03 iulie 2007 în dosarul nr. 11022/63/2007 s-a constatat că prin dispoziţia atacată s-a dispus restituirea în natură prin compensare pârâtei O. G., ca măsură reparatorie,în echivalent a două terenuri disponibile iar respectiva dispoziţie face dovada proprietăţii asupra imobilului şi constituie titlu de proprietate după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.Având în vedere dispoziţiile art. 24 alin.8 din Legea nr.10/2001 s-a apreciat că din acest punct de vedere competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – Secţia Civilă dar observând că această instanţă nu a fost sesizată prin contestaţia persoanei care a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, s-a apreciat că în cauză sunt incidente normele de procedură de drept comun privind soluţionarea unui litigiu funciar de către judecătoria în circumscripţia căreia se află imobilul, astfel încât s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi şi a fost înaintată cauza pentru regulator de competenţă la Curtea de Apel Craiova.Fiind investită cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Judecătoria Filiaşi şi Tribunalul Dolj , Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 15 CNC pronunţată la data de 13 septembrie 2007 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi,apreciind că normele de competenţă sunt de strictă interpretare iar în situaţia în care sau legile speciale nu prevăd în mod expres competenţa materială a altei instanţe,pentru soluţionarea în fond a unei cereri, competenţa revine judecătoriei.În ceea ce priveşte calificarea raportului juridic dedus judecăţii, s-a apreciat că litigiile având ca obiect procedura de restituire în natură a imobilelor au caracter civil, indiferent de calitatea unităţii deţinătoare, autoritate publică sau societate comercială.De asemenea, s-a menţionat că dispoziţia primarului are un caracter civil, caracter subliniat şi de dispoziţiile art. 25 alin.4 din Lg. 10/2001, republicată iar în conformitate cu dispoziţiile art.21 alin.2 din Cap. VI, Titulul VII din lg. 247/2005, decizia de restituire în natură urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin.4 din Lg. 10/2001, fiind supusă jurisdicţiei civile.Stabilindu-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi, cauza a fost înregistrată. În vederea soluţionării excepţiei lipsei calităţii de interes, invocată de pârâta O. G., a fost emisă adresă către Primăria oraşului Filiaşi pentru a comunica dacă reclamantul a uzat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001,formulând notificare şi dacă acesta a primit în compensare pentru suprafaţa de teren situată pe raza loc.F., b-dul R., nr… în baza legilor fondului funciar, vreun alt teren, cu aceeaşi suprafaţă de 374 m.p., în intravilanul localităţii.Instituţia menţionată a răspuns solicitărilor instanţei prin adresa nr. 2972/05.02.2008, comunicând că reclamantul nu a uzat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 , în sensul că nu a formulat notificare şi că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia s-a făcut în temeiul legilor fondului funciar, fiind îndreptăţit doar la terenul menţionat în cuprinsul T.P. nr.3540/12.11.2003,teren situat în intravilanul oraşului Filiaşi.Având în vedere contradicţia dintre menţiunea din cuprinsul răspunsului înaintat de Primăria oraşului Filiaşi şi cea din cuprinsul titlului de proprietate nr.3540/12.11.2003 depus la dosar ,în ceea ce priveşte amplasamentul terenului în suprafaţă de 600 m.p., s-a revenit cu adresă către Primăria oraşului Filiaşi pentru a înainta la dosar actele ce au stat la baza emiterii acestui titlu,precum şi actele care au stat la baza emiterii Dispoziţiei Primarului oraşului Filiaşi nr. 564/20.02.2004, cu privire la terenul extravilan.Cu adresa nr. 2972/15.02.2008, Primăria Filiaşi a înaintat la dosar în xerocopie: cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantul D. I.în temeiul Lg. 18/1991, certificatul de căsătorie seria C nr. 4798722, actul de vânzare – cumpărare nr. 121 încheiat la data de 07 decembrie 1962, certificatul de împroprietărire nr. 25303 din 10.08.1921, testamentul autentificat sub nr. 6222/1991, contractul de vânzare încheiat la data de 14 august 1939 , tabel nominal cu cetăţenii cărora li s-au aprobat locuri de casă în intravilan, dispoziţia nr. 564/20.02.2004 , referatul nr. 9475/2004 , plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate întocmit cu privire la terenul în suprafaţă de 374 m.p., procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 25.10.2004 , Decretul de nr. 177/18.06.1985, tabel cuprinzând proprietarii ale căror imobile se expropiază şi trec în proprietatea statului, adresa emisă la data de 28.02.2003 către pârâta O. G.,înscrisul sub semnătură privată intitulat “chitanţă” , încheiat între numiţii F.M.I. şi O.I.Şt.N.e , testamentul încheiat la 03.05.1963 de numita F.A., certificatul de moştenitor nr. 519/1981, extras din registrul agricol din perioada anilor 1959-1963, contractul de întreţinere încheiat la data de 04.08.1991 , adresa nr. 21/N/2001 emisă de BEJ C. F.a către Primarul oraşului Filiaşi pentru comunicarea notificării formulată de numiţii O. G. şi O. C., actele de stare civilă ale pârâtei O. G. şi procesul verbal încheiat la data de 20.05.1986 de reprezentanţii I.J.G.C.L Dolj.Reclamantul invocă în susţinerea acţiunii ca temei juridic al acesteia, faptul că este proprietarul terenul în suprafaţă de 324 m.p. situat în oraşul F., b-dul R. nr.-…, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 323/07.12.1962.Se constată însă că la apariţia Legii nr. 18/1991, reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 565 m.p. teren intravilan şi a fost validat cu această suprafaţă, eliberându-se T.P. nr. 3540/12.11.2003. La baza emiterii acestui titlu de proprietate au stat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant şi contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 323/07.12.1962, pe care îl invocă şi în susţinerea prezentei cauze, iar terenul menţionat în cuprinsul acestui act nu se suprapune nici măcar în parte cu terenul ce a făcut obiectul dispoziţiei de retrocedare nr. 564/20.02.2004, emisă în favoarea pârâtei O.G.În conformitate cu dispoziţiile art. 111 C.pr.civ. “Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept . Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. “În raport de aceste considerente, instanţa apreciază că reclamantul nu şi-a justificat interesul în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii dispoziţiei Primarului, invocând mai degrabă necesitatea stabilirii dreptului său de proprietare pe vechiul amplasament pentru terenul intravilan. Faptul că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament nu îl îndreptăţeşte pe acesta a mai solicita încă o dată suprafaţa validată, de vreme ce prin titlul de proprietate emis a obţinut realizarea dreptului său.Pe de altă parte ,aşa cum se menţionează şi în răspunsul înaintat de Primăria oraşului Filiaşi, în cuprinsul adresei nr. 2972/05.02.2008, aceasta era singura suprafaţă de teren la care reclamantul era îndreptăţit .Aşadar, folosul practic urmărit de către reclamant nu este actual , personal şi direct, motiv pentru care va fi admisă excepţia invocată de pârâtă prin întâmpinare.Pe cale de consecinţă , va fi respinsă acţiunea principală.
