Asupra prezentei contestaţii.
Prin cererea înregistrată contestatoarea SC … SRL Buzău a formulat, în contradictoriu cu intimata SC C…SRL, contestaţie la împotriva dosarului de executare şi a formelor de executare începute în dosarul de executare nr., prin Somaţia din, reprezentând titlul executoriu sentinţa civilă, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr
A solicitat contestatoarea anularea formelor de executare începute în dosarul de executare nr. al BEJ CC şi suspendarea executării până la judecarea prezentei contestaţii printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
În motivarea contestaţiei s-a învederat instanţei de către contestatoare, că la cererea intimatei a fost începută executarea silită prin comunicarea Somaţiei din, prin care a fost somată ca în termen de o zi să achite suma de 10021,50 lei, reprezentând 10021,50 lei debit datorat, conform sentinţei civile, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul şi 1779,50 reprezentând cheltuieli de executare.
Sentinţa a fost pusă în executare fără a fi investită cu formulă aşa cum prevede art. 269 c.p.c. Într-adevăr, art. 720 indice 9 c.p.c. prevede că : „Pentru hotărârile date în materie comercială, care se duc la îndeplinire prin executare silită, hotărârea purtând menţiunea irevocabilă, constituie titlu executoriu fără efectuarea altor formalităţi”.
Sentinţa pusă în executare nu poartă această menţiune, fapt ce afectează legalitatea titlului executoriu pus în executare de către judecătoresc. Pentru identitate de raţiune, dacă s-ar pune în executare o sentinţă judecătorească, alta decât în materie comercială, aceasta ar trebui să cuprindă toate menţiunile prevăzute de art. 269 c.p.c. Deci pera contrario sentinţa civilă nr., pentru a putea fi pusă în executare trebuia să poarte menţiunea că este „ definitivă„ sau „irevocabilă”.
A mai precizat contestatoarea că împotriva societăţii s-a emis şi o dispoziţie de poprire conform art. 454 c.p.c., fiind indisponibilizat contul societăţii deschis la Banca Transilvania, unde s-a poprit suma de 200 lei, ceea ce diminuaează din suma înscrisă în Somaţia din, caz în cate trebuia emisă o nouă Somaţie în care să fie scăzută suma deja executată.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate a formulat recurs, deoarece o consideră netemeinică şi nelegală.
Suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare este determinată de faptul că societatea trebuie să–şi continuie activitatea fiind absolut necesar ca activitatea acesteia să se desfăşoare normal.
În drept contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 401 – 403 c.p.c.
În dovedirea cererii contestatoarea a depus la dosar: sentinţa civilă nr. a Judecătoriei Buzău, Somaţia din, procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare.
La solicitarea instanţei, BEJ CLC a înaintat, în copie, dosarul de executare nr..
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată şi menţinerea formelor de executare din dosarul de executare nr. al BEJ CC, de asemenea, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite până la judecarea contestaţiei la executare, ca neântemeiată.
1. Motivul de contestaţie invocat de contestatoare nu este sustenabil, întrucât nu este necesară investirea cu formulă executorie a sentinţei pronunţate în materie comercială, deoarece este executorie „ ope legis”.
În practică, s-a arătat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din c.p.c., rezultă că investirea cu formulă executorie este necesară pentru a conferi hotărârii judecătoreşti forţa executorie. Prin derogare de la regula investirii cu formulă executorie, art. 720/8 c.p.c., atribuie caracter executoriu hotărârilor date în primă instanţă în materie comercială.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 374 alin. 1, 376 alin. 1, 278/8, art.720/8, c.p.c., fiind executorie de drept, hotărârea dată în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, nu trebuie investită cu formulă executorie pentru a putea fi pusă în executare.
2. În ce priveşte cererea de suspendare a executării, formulată de contestatoare şi aceasta este neîntemeiată, pentru că nu s-a plătit cauţiunea; executarea silită nu aduce nici un prejudiciu contestatoarei, aceasta putându-şi desfăşura activitatea nestingherită; activitatea contestatoarei se poate desfăşura normal, actele executorului judecătoresc nu au împietat asupra activităţii contestatoarei, sechestrul pus de asupra construcţiei în care îşi desfăşoară contestatoarea activitatea este fără deposedare, ceea ce nu afectează activitatea acesteia.
În drept intimata şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 374, 376, 403 c.p.c.
Terţul poprit, Banca Transilvania a formulat întâmpinare arătând că a indisponibilizat contul contestatoarei, în baza Dispoziţiei de poprire emisă de BEJ CL şi a comunicat executorului aceasta.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr., f-18, Judecătoria Buzău a obligat contestatoarea către intimată la plata sumei de 4239 lei cu titlu de debit restant, 2028 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, 1075 lei cu titlu de dobândă legală aferentă celorlalte facturi fiscale, precum şi la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentinţa mai sus menţionată a fost legalizată de către creditoare şi ataşată la cerere de începere a executării silite formulată de creditoare, în data de 25.02.2009 şi adresată BEJ CLC, f-16.
Primind cererea, executorul a emis Somaţia din, prin care a somat intimata să achite sumele la cere fusese obligată prin sentinţa mai sus menţionată şi suma de 1779,50 lei , cheltuieli de executare, f- 20.
Executorul judecătoresc a emis şi Adresa de poprire nr. din…, f-24, pe care a înaintat-o tuturor băncilor, terţul poprit Banca Transilvania confirmând poprirea şi indisponibilizând contul contestatoarei, f-71.
Prin prezenta contestaţie, se solicită de către contestatoare anularea formelor de executare, întrucât sentinţa a fost pusă în executare fără a fi investită cu formulă executorie şi fără a avea menţiunea că este definitivă sau irevocabilă, cerere pe care instanţa o apreciază ca fiind neântemeiată, pentru următoarele motive:
În adevăr, prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 459/2006, se prevede că “hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie”.
Corelativ, în art. 376 alin. 1 din acelaşi cod s-a reglementat că “se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Din coroborarea dispoziţiilor cuprinse în aceste texte de lege rezultă deci că o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, de regulă, numai dacă a rămas definitivă ori a devenit irevocabilă şi a fost respectată procedura învestirii cu formula executorie.
Aşa cum s-a prevăzut prin înseşi dispoziţiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, au fost stabilite anumite excepţii de la această regulă, care se referă la încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu, precum şi la alte hotărâri sau titluri determinate de lege.
Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, încheierile şi hotărârile respective se pun în executare fără a fi definitive sau irevocabile şi fără învestirea lor cu formulă executorie.
În acest sens este de observat că, în cadrul reglementării privind execuţia vremelnică, prin art. 278 din se precizează că hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect vreuna dintre situaţiile menţionate la pct. 1-6 din cuprinsul acelui articol, în cazul hotărârilor parţiale reglementare de art. 270 (pct. 7), precum şi “în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie” (pct. 8).
Or, un astfel de caz este şi cel stabilit prin art. 7208, introdus în Codul de procedură civilă prin art. I pct. 224 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 219/2005, potrivit căruia “hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii”, iar “exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”.
Cum, în raport cu această reglementare, hotărârile date în primă instanţă în procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii, fac parte din categoria celor executorii provizoriu, exceptate prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la obligativitatea de a fi învestite cu formulă executorie, se impune să se considere că prin prevederea cuprinsă în art. 7208 din acelaşi cod legiuitorul a voit ca hotărârile respective să se execute fără formulă executorie.
De altfel, în acelaşi sens s-a prevăzut, prin art. 7209 din Codul de procedură civilă, că şi în cazul hotărârii judecătoreşti date în materie comercială, dacă este dusă la îndeplinire prin executare silită “hotărârea, purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi ( Decizia XXXVIII / 2007 a ICCJ).
În consecinţă, cum sentinţa a fost legalizată , este o sentinţă comercială, având în vedere cele menţionate mai sus ea a putut fi pusă în executare fără a fi investită cu formulă executorie, astfel că susţinerile contestatoarei sunt neântemeiate.
Instanţa, constatând că cererea privind anularea formelor de executare formulată de contestatoare este neântemeiată, dar având în vedere şi faptul că nu s-a dovedit în niciun fel de către contestatoare cum această executare începută ar afecta desfăşurarea normală a activităţii societăţii, urmează a constata că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 403 alin.1 c.p.c. şi va respinge şi cererea de suspendare a executării silite solicitate de către contestatoare.
Faţă de cele reţinute mai sus, constatând ca în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 399 , 403 c.p.c., instanţa va respinge contestaţia şi cererea de suspendare a executării silite ca neântemeiate.
