Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei reclamantul X a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate şi Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 8 ha.
În motivarea cererii reclamantul arată că bunica sa, a deţinut înainte de colectivizare, suprafaţa de 8 ha. actualmente teritoriu aflat în administrarea comunei Giurgeni, judeţul Ialomiţa. Pentru a nu fi strămutată şi a i se stabili domiciliul forţat în altă parte, bunica sa a fost nevoită să doneze statului terenul, autorităţile statale deposedând-o abuziv în acest mod, de teren. Comisia Locală de Fond Funciar i-a aprobat reclamantului cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, însă Comisia Judeţeană i-a invalidat această cerere. .
Prin Hotărârea, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a aprobat cererea numitului A în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 8 ha.
Prin Hotărârea Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a a invalidat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar.
Din copia de pe tabelul nominal al locuitorilor care au avut culturi pe raza comunei emisă de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale rezultă că numita în perioada 1949-1950 a avut culturi de cereale pe suprafaţa de teren de 8 ha.
Potrivit art. 8 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.
Conform art. 11 alin. 1, 2, 21 şi 3 din Legea nr. 18/1991 suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori. Dispoziţiile alin.1 din Legea nr. 18/1991 se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperativele agricole de producţie în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori. Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativa agricolă de producţie la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
Potrivit art. 13 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991 calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii. Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Se poate observa că la dosar nu s-a depus un titlu de proprietate autentificat de o autoritate competentă ca atare, din care să rezulte că numita bunica reclamantului, a fost proprietara unui teren în suprafaţă de 8 ha., amplasat pe raza comunei. Faptul că s-au depus nişte copii emise de Arhivele Statului, din care rezultă că aceasta a însămânţat un astfel de teren în suprafaţă de 8 ha., obţinând astfel culturi pe el, nu poate dovedi că în perioada 1948-1949 deţinea terenul în proprietate. Se poate ca acel teren să fi aparţinut altor persoane (rude, prieteni, vecini) care i l-au dat spre folosinţă în vederea cultivării de cereale.
Având în vedere că reclamantul nu a reuşit să dovedească faptul că bunica sa a adus în cooperativa agricolă de producţie un teren în suprafaţă de 8 ha. situat pe raza comunei sau că i-a fost preluat de către stat în alt mod, teren asupra căruia aceasta să fi avut un drept de proprietate, instanţa consideră că cererea nu este întemeiată, urmând a o respinge.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la 10.05.2011.
