Textul nu preconstituie anumite drepturi în favoarea persoanelor care se considera vatamate prin emiterea certificatului, cum pretinde reclamanta în motivele de recurs, adica nu le confera în mod implicit vocatia succesorala prin însasi exercitarea demersului în justitie, ci doar instituie dreptul de acces la instanta, pentru verificarea legalitatii actului notarial.
Textul nu preconstituie anumite drepturi în favoarea persoanelor care se considera vatamate prin emiterea certificatului, cum pretinde reclamanta în motivele de recurs, adica nu le confera în mod implicit vocatia succesorala prin însasi exercitarea demersului în justitie, ci doar instituie dreptul de acces la instanta, pentru verificarea legalitatii actului notarial.
Prevalându-se de aceasta norma, partii lezate îi revine obligatia de a face dovada exercitarii optiunii sale succesorale, în termenele si conditiile prevazute de lege.
Pentru terenurile agricole, care la data decesului autoarei erau scoase din circuitul civil, reclamanta nu a uzat de procedura reconstituirii dreptului, prevazuta de Legea nr.18/1991, pentru a fi repusa în termenul de acceptare, conform art.13 din lege.
Pentru terenurile agricole, care la data decesului autoarei erau scoase din circuitul civil, reclamanta nu a uzat de procedura reconstituirii dreptului, prevazuta de Legea nr.18/1991, pentru a fi repusa în termenul de acceptare, conform art.13 din lege.
Prin actiunea civila înregistrata sub nr. 2074/313/2009, pe rolul Judecatoriei Strehaia, reclamanta C. A. a chemat in judecata pe pârâtii A. V., A. M. si P. V.l, pentru revendicare imobiliara si evacuare.
In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca prin sentinta civila nr.1122/01.10.2009 pronuntata de Judecatoria Strehaia în dosarul nr…, având ca obiect partaj succesoral, instanta a luat act de tranzactia încheiata între aceasta si pârâtii N. G., N. M. si T. C. În temeiul acestei sentinte, reclamanta a devenit proprietara exclusiva a imobilului în litigiu. Dupa pronuntarea sentintei civile nr.1122/01.10.2009, reclamanta s-a deplasat în comuna Tîmna pentru a solicita pârâtilor evacuarea din imobilul situat in comuna Tîmna, sat Barzuica, nr.76, judetul Mehedinti, proprietatea sa. A solicitat obligarea pârâtilor sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in comuna Timna, sat Barzuica, nr. 76, judetul Mehedinti, situat pe o suprafata de 725 mp, cu vecinii: N-P. I, E-D3, S-M. I, V-T 36, A 29, V-429.
Actiunea a fost legal timbrata. La termenul din data de 24.02.2010, instanta a dispus largirea cadrului procesual si introducerea în cauza în calitate de pârât a numitului P.V., dispunându-se citarea acestuia. Prin încheierea de sedinta din data de 14.04.2010, pârâtul P. V. prin aparator si A. V. prin curator, P. M., au recunoscut ca locuiesc în casa si folosesc terenurile situate în comuna Tîmna, sat Barzuica, nr. 76, judetul Mehedinti în privinta carora reclamanta a formulat cerere de revendicare imobiliara si evacuare.
În cauza, pârâtii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii. Au aratat ca locuiesc în prezent în comuna Tîmna, într-un imobil compus din doua camere de locuit, tinda, hol, bucatarie si beci, identic cu cel în privinta caruia se solicita revendicarea. Pârâtii au învederat instantei ca proprietarii acestui imobil sunt P. V., în calitate de ginere si P. M., în calitate de fiica. Au mai relatat ca imobilul în litigiu, anexele si terenul pe care se afla edificat, au fost dobândite prin contractul de vânzare-cumparare încheiat la data de 26.05.2006 si autentificat sub nr.193 de BNP C. C.. În temeiul acestui contract au înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor cumparate în Cartea Funciara, înscriere ale carei efecte sunt de opozabilitate fata de terti, de la data înregistrarii cererii, potrivit dispoz.art. 23 din Legea nr. 7/1996.
Reclamanta a depus precizari la dosarul cauzei, prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.385/26.08.1982 emis dupa T. P., întrucât bunurile trecute în certificat, printre care si imobilul în litigiu, nu au apartinut numitului T. P., ci mamei sale, numita T. A. Totodata a cerut sa se constate nulitatea absoluta a actelor de adjudecare a imobilului în litigiu si a contractului de vânzare-cumparare prin care acesta a fost dobândit de pârâti, cu motivarea ca nulitatea certificatului de mostenitor atrage si nulitatea acestor acte, în virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. A solicitat atasarea dosarelor nr. … si nr. … ale Judecatoriei Strehaia.
Prin sentinta civila nr.1068/0707.2010 a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamanta C. A., împotriva pârâtilor A. V., A. M. si P. V., pentru revendicare si evacuare. Cererea precizatoare formulata de reclamanta C. A., având ca obiect – anulare act a fost disjunsa.
Cererea disjunsa a fost înregistrata pe rolul instantei, la data de 07.07.2010, sub nr. ….
La cererea reclamantei s-a dispus introducerea în cauza în calitate de pârâti a numitilor T. C., T. V. si T. V. A.-mostenitorii defunctului T. P..
Prin sentinta civila nr. 640/18.04.2011 Judecatoria Strehaia a respins cererea disjunsa si precizata, retinând ca reclamanta trebuia sa probeze ca este mostenitor acceptant al mosteniri mamei sale pentru a se considera persoana vatamata, în acceptiunea textului de lege invocat, iar principiul de drept invocat de aceasta pentru a se anula actul de adjudecare nr. 2 /2003 întocmit de BEJ D. F. prin care imobilele în cauza trec în patrimoniul pârâtei T. V. si ulterior prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 393/2006 sunt cumparate de catre P. V. nu este aplicabil, întrucât actul initial, certificatul de mostenitor nu este desfiintat.
La baza încheierii acestui contract s-a aflat actul de adjudecare prin care s-a executat sentinta civila 896/2001 având ca obiect partaj succesoral dupa autorul T. P., cumparatorul fiind de buna-credinta si dobândind cu titlu oneros imobilul, încrezându-se la data cumpararii ca bunul i-a apartinut autorului, fiind adjudecat de mostenitoarea acestuia, vânzatoarea T.V., care si-a intabulat dreptul.
În termen legal, reclamanta a declarat apel criticând sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
A sustinut ca în mod gresit în dispozitivul hotarârii calea de atac a fost mentionata ca fiind recursul si nu apelul cum prevede legea, ca sentinta a fost data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii întrucât a solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 385 si a tuturor actelor subsecvente încheiate în baza acestui certificat nul, ca prin frauda la lege, fara a avea cunostinta ceilalti mostenitori despre manoperele dolosive ale pârâtilor au fost înscrise bunuri ce au apartinut lui Tutunaru Ana.
A mai sustinut ca în acest sens exista probe la dosar, ca proba esentiala este raportul de expertiza pe care cu rea credinta instanta nu-l analizeaza, ca dintr-o grava eroare s-a retinut ca nu a acceptat succesiunea autoarei desi sentinta civila nr.1122/2009 confirma ca este singura mostenitoare acceptanta a succesiunii autoarei Tutunaru Ana, iar instanta nu a pus în discutia partilor si nu a solicitat efectuarea de probe suplimentare în acest sens.
Intimata-pârâta T. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului întrucât instanta de fond a retinut în mod corect ca reclamanta nu este o persoana vatamata în acceptiunea articolului 88 alin.1 din Legea nr.36/1995, ca nu are vocatie succesorala la mostenirea lui T. P. si nu a facut dovada acceptarii succesiunii defunctei T. A., ca în complicitate cu pârâtul Tutunaru Constantin a încheiat o tranzactie cu privire la un imobil ce a facut parte din masa succesorala a defunctului, pronuntându-se sentinta nr.896/2001 cu privire la bunuri ce ulterior au facut obiectul tranzactiei, ca la data încheierii tranzactiei imobilul se afla în patrimoniul pârâtei T. V. conform actului de adjudecare nr.2 /2003, iar în 2006 în patrimoniul pârâtului P. V..
Prin decizia nr.239/A din 4 noiembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Mehedinti, s-a respins apelul formulat de reclamanta.
A fost obligata apelanta la 500 lei cheltuieli de judecata catre intimata T. V.
S-a retinut ca pentru terenurile care au apartinut în proprietate autoarei T. A.au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991, mostenitori N. M. (fiica autoarei) si T. O. – sotia supravietuitoare a defunctului T.P. (fiul autoarei), conditii în care titlul de proprietate a fost emis pe numele acestora.
Reclamanta nu a valorificat dreptul de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, conferit de art.13 din Legea nr.18/1991, astfel ca sustinerile sale referitoare la cota parte cuvenita defunctului T. P. nu sunt întemeiate.
S-a apreciat ca emiterea certificatului de mostenitor este conforma prevederilor legale, dat fiind ca reclamanta nu a facut dovada acceptarii succesiunii autoarei T. A., ale carei bunuri succesorale au ramas în posesia fiului ei T. P., pâna la decesul acestuia.
Sentinta civila nr.1122/2009 a Judecatoriei Slatina nu poate fi opusa în prezenta cauza, fiind o hotarâre de expedient, pronuntata în baza tranzactiei partilor, fara o verificare prealabila a vocatiei succesorale a partilor, de catre instanta.
În baza art.299 Cod pr.civila împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct. 1,7 si 9 Cod pr.civila.
În sustinerea primului motiv de recurs s-a aratat ca instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legii, deoarece în dispozitivul sentintei s-a mentionat calea de atac a recursului, iar tribunalul a trecut la solutionare fara sa califice calea de atac.
Instanta nu a examinat cererea în raport de obiectul dedus judecatii cauzei dispuse – anulare certificat mostenitor – referindu-se la cererea initiala introdusa de reclamanta.
S-a mai sustinut de reclamanta ca dispozitiile art.88 alin.(1) din Legea nr.36/1995 privind vocatia succesorala au fost gresit interpretate, atâta timp cât s-a facut dovada calitatii reclamantei de unica mostenitoare acceptanta a succesiunii autoarei T. A., conform sentintei nr.1122/2009 a Judecatoriei Slatina, însa instanta nu a tinut seama de probele cu înscrisuri, martori si expertiza administrate.
Pârâtii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului .
Analizând criticile formulate, se constata nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:
Caile de atac sunt supuse principiului legalitatii, conform caruia posibilitatea exercitarii unei cai de atac si conditiile de promovarea a acesteia sunt date de lege si nu de judecatori.
Ca o consecinta a acestui principiu, mentionarea din eroare, în dispozitivul hotarârii, a unei alte cai de atac decât cea legala, nu da dreptul partii la calea de atac respectiva.
În speta, în functie de obiectul cauzei, calea de atac legala împotriva sentintei Judecatoriei Strehaia era apelul, cale de atac pe care de altfel a si exercitat-o reclamanta.
Faptul ca în dispozitivul sentintei s-a mentionat calea de atac a recursului este irelevant, cu atât mai mult cu cât Tribunalul a înregistrat cererea reclamantului conform calificarii data de parte si a solutionat-o în complet legal constituit, de 2 judecatori.
În acest context, nefiind în discutie recalificarea caii de atac, nu era necesara o analiza a caracterului acesteia, de catre instanta, astfel încât critica recurentei, întemeiata pe art.304 pct.1 Cod pr.civila nu este fondata.
Cererea reclamantei a fost examinata de instanta în raport de obiectul cu care aceasta a fost învestita ca urmare a disjungerii, respectiv anulare act, avându-se în vedere normele legale incidente în materie, respectiv dispozitiile Legii nr.36/1995 si Legii nr.18/1991, fara a se face referire la actiunea initiala , având ca obiect revendicare si evacuare, actiune solutionata de altfel prin sentinta civila nr.1068/2010.
Dispozitiile legale aplicabile în speta au fost corect aplicate si interpretate, tinând seama de circumstantele spetei, care nu confirma sustinerile reclamantei privitoare la vocatia sa succesorala fata de mostenirea autoarei T. A.
Conform prevederilor art.85 alin.(1) din Legea nr.36/1995 republicata, cei care se considera vatamati în drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Prevalându-se de aceasta norma, partii lezate îi revine obligatia de a face dovada exercitarii optiunii sale succesorale, în termenele si conditiile prevazute de lege, dovezi care nu s-au administrat în litigiul de fata.
Dupa decesul autoarei T. A., bunurile imobile ale acesteia (cele aflate în circuitul civil) au ramas în posesia fiului sau T. P., pe toata durata vietii acestuia, reclamanta nefacând acte de acceptare expresa sau tacita a mostenirii, în conditiile prevazute de art.685-691 Cod civil, si în termenul instituit de art.700 Cod civil.
În consecinta, în acest context, reclamanta nu poate invoca vocatia succesorala la mostenirea autoarei, constatându-se ca emiterea certificatului de mostenitor nr.385/1992 privind pe defunctul T. P. s-a facut în conditiile prevazute de lege.
Pe de alta parte, nu pot fi opuse drepturile pretins dobândite prin hotarârea de expedient (sentinta civila nr.1122/1999 a Judecatoriei Slatina) , pronuntata în contradictoriu numai cu unul din pârâtii în cauza , si prin care s-a luat act de tranzactia partilor fara ca instanta sa verifice conditiile de acceptare sau neacceptare a mostenirii.
Critica privind neanalizarea probelor administrate, constituie motiv de netemeinicie a hotarârii, si nu poate face obiectul analizei instantei de recurs, având în vedere ca recursul nu poate fi exercitat decât pentru motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct.1 – 9 Cod pr. Civ.
În consecinta, criticile sunt nefondate, urmând sa se respinga recursul, conform art.312 alin.(1) Cod pr.civila.
