Obligarea la luarea în considerare a veniturilor brute lunare la care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale, atestate prin adeverinţa ce evidenţiază doar suma globală şi nu defalchează categoriile de
drepturi salariale. Respingere
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1047 din 4 noiembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr.1232 din 05.05.2014, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr…./84/2014, a fost admisă acţiunea reclamantei R.V. formulata împotriva paratei Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, şi în consecinţă a fost anulată decizia de pensionare nr. 88680/3/19.06.2013 emisă de parata, şi obligată parata să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a veniturilor brute lunare la care s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale, conform adeverinţei nr. 361/02.04.2013 eliberată de SC C. SĂ Bucureşti.
A fost obligată parata la plata către reclamant a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 3063/2012 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. …/84/2012, pârâta SA C. SA Bucuresti a fost obligată să-i elibereze reclamantei adeverinţă cu veniturile brute lunare la care s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Executând hotărârea instanţei SC C. SA Bucuresti i-a eliberat reclamantei adeverinţa nr. 361/02.04.2013 care cuprindea veniturile brute lunare la care s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pârâta a refuzat să valorifice această adeverinţă la calculul pensiei reclamantei motivând că nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Adeverinţa refuzată a fi luată în considerare este un act care emană de la SC C. SA Bucuresti ca urmare a obligaţiei stabilite prin dispozitivul sentinţei civile nr. 3063/2012 a Tribunalului Sălaj, cuprinzând toate elementele doveditoare ale virării contribuţiilor către fondul de pensii aferente veniturilor realizate de reclamantă.
Această adeverinţă este un act oficial, SC C. SA Bucureşti răspunde pentru legalitatea şi temeinicia ei şi până la înscrierea în fals îşi păstrează valabilitatea producând efecte juridice.
Din menţiunile arătate în adeverinţa depusă la dosar rezultă unitatea la care a fost angajată reclamanta, perioada în care a fost angajată, veniturile brute lunare la care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale. Această adeverinţă are număr, data eliberării, ştampila unităţii, precum şi semnătura celui care angajează, SC C. SA Bucureşti.
Acest act trebuia luat în calcul la stabilirea drepturilor de a reclamantei pentru că în caz contrar ar fi lipsită de dreptul ei la asigurări sociale, drept care potrivit art. 1 din Legea nr. 263/2010, este garantat de stat.
De asemenea ar fi încălcat şi principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite (art. 2 lit. C din Legea nr. 263/2010).
Având în vedere aceste considerente instanţa a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâta, în baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, să plătească reclamantei suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj a declarat apel prin care a solicitat anularea sentinţei.
În motivarea apelului, pârâta a susţinut că pentru perioada anterioară datei de
01.04.2001 s-au valorificat salariile brute sau nete, conform modului de înregistrare a acestora în carnetul de muncă şi sporurile cu caracter permanent.
În drept s-au invocat prevederile art.165 alin.1 din Legea nr.263/2010 şi art.127 alin.1 din HG nr.257/2011.
Reclamanta R.V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că adeverinţa supusă valorificării a fost emisă de fostul angajator în baza unei hotărâri judecătoreşti, precum şi că principiul egalităţii, al mutualităţii şi al contributivităţii impun luarea în considerare a veniturilor brute realizate anterior datei de
01.04.2001 sens în care se invocă şi Decizia nr.19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Decizia nr.5 a aceleiaşi instanţe.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Adeverinţa nr.361/02.04.2013 emisă de S.C. C. S.A (fila 7 fond) reflectă situaţia veniturilor brute realizate în perioada februarie1975 – iulie 1998, aceasta fiind noţiunea utilizată în cuprinsul adeverinţei, care deşi menţionează nominal componenţa venitului brut, nu prezintă defalcat pe categorii de drepturi salariale sumele plătite cu acest titlu, ci doar suma globală, care însumează toate drepturile salariale.
În atare situaţie instanţa nu poate verifica natura drepturilor salariale menţionate în adeverinţă, ori temeiul legal de acordare, iar adeverinţa de care se prevalează reclamantul nu respectă exigenţele pct. VI din Anexa nr.15 la Legea nr.263/2011, necuprinzând „denumirea sporurilor”, ceea ce o lipseşte de forţă probantă, deoarece denumirea de „total venit” nu poate fi considerat decât venitul brut incluzând salariul de bază, sporuri şi adaosuri, din care unele categorii sunt înscrise în carnetul de muncă, fiind valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru evitarea unei suprapuneri a adeverinţei cu datele din carnetul de muncă, este absolut obligatorie depunerea unei adeverinţe care să ateste distinct de salariul de bază, sporurile sau veniturile neînscrise în carnetul de muncă, în speţă nefiind respectată o atare cerinţă legală.
Aşadar, pentru a se stabili dacă un intră în baza de calcul a pensiei conform art. 165 din Legea 263/2010, adeverinţa care îl atestă trebuie să indice care este natura acelui venit, nefiind suficient să se menţioneze veniturile cumulate, aşa cum greşit a reţinut prima instanţă, întrucât în acest mod există posibilitatea ca un venit să fie luat în considerare de două ori sau să fie unul dintre veniturile exceptate de la calculul punctajului mediu anual.
De asemenea, faptul că adeverinţa a cărei valorificare se solicită a fost emisă în temeiul unei hotărâri judecătoreşti nu este de natură a determina o altă concluzie, întrucât dispoziţiile legale imperative, menţionate anterior, nu pot fi eludate. În litigiul purtat între persoana juridică care a preluat arhiva fostului angajator şi intimata din prezenta cauză s-a solicitat emiterea unei adeverinţe cu veniturile brute obţinute de intimat, astfel încât, pe de o parte, instanţa nu se putea pronunţa decât în limitele investirii sale, iar pe de altă parte, persoana juridică care a preluat arhiva fostului angajator trebuia să execute hotărârea aşa cum a fost pronunţată. Aceasta nu înseamnă însă că o astfel de adeverinţă pe care fostul angajator, (respectiv persoana care a preluat arhiva fostului angajator), este obligat să o emită în temeiul art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, poate fi valorificată la stabilirea/recalcularea pensiei indiferent de conţinutul său, Legea 263/2010 stabilind expres care sunt elementele pe care trebuie să le aibă o astfel de adeverinţă.
Nu se poate reţine o încălcare a principiului egalităţii având în vedere modul diferit în care sunt valorificate veniturile anterioare şi ulterioare datei de 01.04.2001, întrucât prin intrarea în vigoare a Legii 19/2000 s-a modificat în mod substanţial sistemul de pensii, inclusiv în ceea ce priveşte baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale, care pentru asiguraţii încadraţi cu contract individual de muncă, o constituie salariile individuale brute (care cuprind şi sporurile) pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, aşa cum sunt evidenţiate acestea în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor sau, după caz, în declaraţia rectificativă emisă în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea 19/2000. O asemenea evidenţă nu exista conform reglementării anterioare (Legea 3/1977), întrucât nu era necesară la stabilirea pensiilor, astfel încât pentru a se putea valorifica la stabilirea/recalcularea pensiei veniturile obţinute anterior datei de 01.04.2001 trebuie să se respecte exigenţele prevăzute de noua reglementare.
În fine, aplicarea deciziilor în interesul legii invocate de reclamantă prin întâmpinare în sensul recunoaşterii depline a efectelor principiului contributivităţii este ab initio paralizată de lipsa menţiunii plăţii contribuţiilor sociale din adeverinţă şi de nedefalcarea drepturilor salariale, după cum nici principiul mutualităţii nu poate fi examinat în legătură cu normele Legii nr. 27/1996, abrogată la data cererii de recalculare.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 NCPC va admite apelul declarat de pârâtă şi va schimba în tot sentinţa, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Notă. În acelaşi sens, şi decizia civilă nr. 1049 din 4 noiembrie 2014.
