Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16 aprilie 2008, reclamanta UC a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii OE, Comisia locală de fond funciar Ungheni şi Comisia judeţeană de fond funciar, să dispună:
-anularea parţială a titlului de proprietate nr. 121104/2003, emis de pârâta de rând trei, în baza documentaţiei propusă de pârâta de rând doi în favoarea lui OI în privinţa parcelei cu nr. top. 485/2/2 înscrisă în C.F. nr. 2963/N/Ungheni în suprafaţă de 626 mp, înscrisă anterior în C.F. nr. 145/II Ungheni;
-anularea parţială a certificatului de moştenitor 205/2006 emis de BNP Ciocea Delia în favoarea lui OE pentru parcela cu nr. top. 485/2/2 înscrisă în C.F. nr. 2963/N/Ungheni în suprafaţă de 626 mp;
-restabilirea situaţiei anterioare din C.F. nr. 145/II Ungheni cu privire la nr. top 485/2 prin reînscrierea parcelei menţionate;
-obligarea pârâtului de rând 1 la predarea în deplină proprietate a parcelei cu nr. top. 485/2/2
-obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr. 119716/2005 a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză către antecesoarea sa NM, împreună cu ceilalţi moştenitori ai defunctului BD. Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1883/1997 de BNPA Gurghian-Ispas NM a devenit unic proprietar, iar în baza certificatului de moştenitor nr. 91/2000, emis de acelaşi birou notarial reclamanta a devenit unic proprietar prin succesiune, imobilul fiind intabulat în cartea funciară. Reclamanta a învederat că în urma litigiului purtat cu pârâtul de rând unu şi cu Oprişor Elisabeta s-a obţinut anularea parţială a titlului de proprietate nr.119716/2005 în ceea ce priveşte suprafaţa de teren în discuţie prin decizia nr. 861/R/25.10.2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş. În baza acestei hotărâri pârâtul a intabulat dreptul său de proprietate asupra terenului în C.F nr. 2963/N/Ungheni având la bază titlul de proprietate nr. 121/104/2003 emis de pârâta de rând trei şi certificatul de moştenitor nr. 205/2006 emis de BNP Ciocea Delia. Reclamanta a subliniat că prin emiterea titlului de proprietate emis în favoarea antecesorului pârâtului de rând unu au fost încălcate în mod flagrant prevederile legii nr. 18/1991 deoarece antecesorul pârâtului nu a avut niciodată vocaţie la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în condiţiile în care nu a fost proprietar al terenului în cauză. Reclamanta a subliniat că acest teren a fost în proprietatea familiei sale, bunicul său B D fiind proprietar asupra terenului din anul 1927 fără a exista o altă menţiune cu privire la dreptul de proprietate al altei persoane asupra terenului. Reclamanta a subliniat că nu se poate reţine în cauză nici incidenţa prevederilor art. 23 din Legea 18/1991 invocat constant de pârâtul de rând unu în sprijinul susţinerilor sale, deoarece acest text impune condiţia ca terenul asupra căruia se reconstituie dreptul de proprietate să fi fost în proprietatea fostului membru cooperator. Reclamanta a menţionat că faţă de prevederile art. 25 din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 alin 21 din Legea nr. 1/2000, întâietate la reconstituirea dreptului de proprietate are persoana care dovedeşte prin acte de proprietate că a deţinut terenul în proprietate în baza unui titlu anterior anului 1990. În acelaşi sens reclamanta a subliniat că prin prevederile Legii nr. 247/2005 se consacră principiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra vechiului amplasament, condiţie în care se impune anularea titlului emis pe numele antecesorului său.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. III alin. 1 lit. a, lit. c, alin. 2 şi urm. din Legea nr. 169/1997 ale art. 23-25 din legea nr. 18/1991, ale art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 1/2000 şi ale art. 109 alin. 1 art. 112 şi urm. Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată.
În susţinerea cererii, au fost depuse la dosar în fotocopie şi încuviinţate de instanţă în probaţiune următoarele înscrisuri: titlu de proprietate nr. 121104/31.7.2003 (f. 4), C.F. nr. 2009163/Ungheni (f. 5-8), C.F. nr. 145/II Ungheni (f. 9-16), titlu de proprietate nr. 119716/26.7.1995 (f. 17), decizia nr. 867/R pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 25.10.2002 (f. 18-26), plan de situaţie (f. 27-28), certificat de moştenitor nr. 205/2006 (f. 69), cererea nr. 322/25.11.2005 depusă de reclamantă la Comisia de fond funciar Ungheni, cererile nr. 15543/20.2.2007, 15544/20.2.2007 şi 15570/20.2.2008.
Prin întâmpinare depusă la dosar în data de 10.6.2008, pârâtul de rând unu OE a solicitat respingerea acţiunii introductive ca nefondată cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că îndreptăţirea legală a pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei ce face obiectul cauzei a fost stabilită în mod definitiv şi irevocabil prin decizia civilă nr. 861/R/25.10.2002 pronunţată de Curtea de apel Târgu Mureş în dosarul nr. 556/2002/C, prin aceeaşi hotărâre dispunându-se ca reclamantei să i se atribuie teren în aceeaşi suprafaţă pe un alt amplasament. Pârâtul a subliniat că titlul său de proprietate pentru parcela de 626 mp a fost emis în baza acestei hotărâri judecătoreşti, iar terenul în cauză a intrat în circuitul civil, este ocupat de construcţii edificate ulterior emiterii titlului, în baza unei autorizaţii de construire legal emise.
Pârâţii de rând doi şi trei nu au formulat întâmpinare în cauză, înaintând la dosar actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 121104/31.7.2003 (f. 53-58).
Prin notele de şedinţă depuse la dosar în data de 27.3.2009, răspunzând la solicitarea instanţei de a preciza în scris interesul capătului de cerere privind anularea parţială a titlului de proprietate nr. 121104/2003, reclamanta a precizat că cererea sa îndeplineşte toate condiţiile unui interes legitim, întrucât se urmăreşte recunoaşterea dreptului de proprietate, drept recunoscut şi garantat de lege, este personal, adică aparţine direct reclamantei, care a depus cererile de reconstituire a dreptului de proprietate şi este născut şi actual, existând la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 1.4.2009, respectiv 2.4.2009, reclamanta şi pârâtul de rând unu au reiterat argumentele formulate prin cerere şi întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin titlul de proprietatea nr. 119716 din 26 iulie 1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moştenitorilor defunctului B D asupra unei suprafeţe totale de 2 ha 9400 mp pe teritoriul localităţii Ungheni, printre aceste terenuri figurând şi suprafaţa situată în intravilan, în tarla 72, parcela 334/1, de 626 mp. Imobilul astfel reconstituit, în urma partajului voluntar autentificat sub nr. 1883/1997 de BNPA Gurghian-Ispas NM, intervenit între moştenitorii defunctului B D, a fost înscris pe numele antecesoarei reclamantei, NM în cartea funciară nr. 145/II Ungheni. În calitatea de unic moştenitoare a defunctei NM, în baza certificatului de moştenitor nr. 91/2000 eliberat de BNPA Gurghian-Ispas NM, reclamanta şi-a înscris dreptul de proprietate asupra suprafeţei în discuţie în cartea funciară menţionată.
La data de 5 mai 1998, reclamanţii OE şi Oprişor Elisabeta, antecesorii pârâtului de rând 1, au chemat în judecată pe moştenitorii defunctului B D, respectiv pe NM, Szatmari Anna, Blaj Susana, B Gheorghe, Lazar Viţa şi Comisia judeţeană Mureş de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând să se dispună modificarea parţială a titlului de proprietate nr. 119716 din 26 iulie 1995, în sensul eliminării suprafeţei de 626 mp teren, situat în comunei Ungheni nr. administrativ 451, urmând ca titularilor să le fie atribuită acea suprafaţă pe un alt amplasament şi să se dispună radierea intabulării acelei suprafeţe de la nr. topografic 485/2 din careta funciară nr. 145/II Ungheni.
Litigiul dintre părţi a parcurs toate cele trei grade de jurisdicţie, finalizându-se în mod definitiv şi irevocabil prin decizia nr. 861/R/25.10.2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. 556/2002/C. Instanţa de recurs a dispus modificarea parţială a titlului de proprietate nr. 119716 din 26 iulie 1995 în sensul solicitat reclamanţii OE şi Oprişor Elisabeta, adică cu eliminarea din cuprinsul lui a suprafeţei de 626 mp din tarlaua 72, parcela 334/1, situat în intravilanul comunei Ungheni, urmând ca titularilor acelui titlu sau moştenitorilor lor să li se atribuie teren în aceeaşi suprafaţă pe un alt amplasament. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, că în baza probelor administrate (expertiza topografică şi fişa de punere în posesie din 16 martie 1994) a reieşit că terenul litigios este aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti ale reclamanţilor OE şi Oprişor Elisabeta. În drept, s-a constatat că în baza dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau moştenitorilor acestora (…) terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum curtea şi grădina din jurul acestora, prin urmare situaţia juridică a terenului se stabileşte în funcţie de modul de amplasare şi nu în raport de titularii dreptului de proprietate asupra lui anterior cooperativizării sau anului 1990. Pornind de la aceste două premise instanţe a concluzionat că dreptul de proprietate asupra terenului disputat în condiţiile în care acesta este aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti ale reclamanţilor OE şi Oprişor revine acestora în temeiul dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991.
În baza acestei decizii, la data de 31.7.2003, s-a emis în favoarea moştenitorului defuncţilor OE şi Oprişor Elisabeta, respectiv pârâtului de rând din cadrul acestui dosar, OI titlu de proprietate nr. 121104 în care a fost cuprins terenul situat în intravilan, în tarla 72, parcela 334/1, în suprafaţă de 626 mp, imobil care ulterior a fost intabulat pe numele pârâtului de rând 1 în cartea funciară nr. 2963/N/Ungheni.
Instanţa reţine că prin acţiunea formulată în cadrul acestui dosar, reclamanta UC solicită cu titlu principal anularea parţială a titlului de proprietate nr. 121104/2003 emis în favoarea pârâtului de rând, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. III alin. 1 lit. a (iv) din Legea nr. 169/1997, art. 23-25 din Legea nr. 18/1991 şi art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 1/2000. În motivarea cererii sale reclamanta pune în discuţie vocaţia la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului disputat, argumentând, pe de o parte, că s-a făcut o greşită apreciere a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 1/2000, iar pe de altă parte că potrivit prevederilor art. 6 alin 21 din Legea nr. 1/2000 şi ale Legii nr. 247/2005 întâietatea la reconstituirea dreptului de proprietate o are persoana proprietară a terenului înaintea cooperativizării sau a anului 1990. Astfel cum este formulată şi argumentată, instanţa apreciază că acţiunea reclamantei este inadmisibilă pentru motivele ce urmează.
Mai întâi, trebuie observat că reclamanta repune în discuţie, din perspectiva art. 23 din Legea nr. 18/1991, îndreptăţirea la reconstituirea parcelei disputate, chestiune care a fost irevocabil tranşată prin decizia nr. 861/R/25.10.2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţa reţinând în sensul celor de mai sus. Or, hotărârea menţionată fiind pronunţată între aceleaşi părţi se bucură de puterea lucrului judecat, ceea ce s-a tranşat jurisdicţional reprezentând un „lucru judecat” între părţi, neputând fi contrazisă de noi constatări într-o judecată ulterioară. Astfel, chestiunile juridice hotărâte de o instanţă judecătorească într-un litigiu dintre părţi se impun cu titlu de prezumţie, ca mijloc de probă într-un proces ulterior care nu prezintă identitate de obiect şi cauză cu cel purtat anterior decât o identitate de probleme juridice. Pentru că, în situaţia în care există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii, excepţia de lucru judecat opreşte o nouă judecată pe fondul problemelor litigioase. Ambele situaţii enunţate, prezumţia puterii lucrului judecat şi excepţia autorităţii de lucru judecat sunt mijloace procedurale de invocare ale aceleaşi funcţii a hotărârilor judecătoreşti: autoritatea sau puterea de lucru judecat şi urmăresc asigurarea stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice, valori de temelie ale ordinii de drept.
Instanţa apreciază că în cauză nu există triplă identitate între judecata care s-a finalizat prin decizia nr. 861/R/25.10.2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, deoarece, cel puţin formal cererea reclamantei are un alt obiect decât cel finalizat anterior în faţa instanţei de recurs (anularea titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtului de rând 1) şi se întemeiază pe o cauză diferită, reclamanta invocând în sprijinul susţinerilor sale motivul de anulare prevăzut de dispoziţiile art. III alin. 1 lit. a (iv) din Legea nr. 169/1997.
Însă, de vreme ce analiza jurisdicţională a îndreptăţirii la reconstituirea dreptului de proprietate din perspectiva dispoziţiilor art. 23-25 din Legea nr. 18/1991 a fost efectuată prin decizia nr. 861/R/25.10.2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţa nu poate proceda la o nouă analiză a acestor prevederi legale pentru a ajunge eventual la o altă soluţie. Dreptul de acces la justiţie al părţii care se consideră neîndreptăţită printr-o hotărâre judecătorească se manifestă în anumite limite, aceasta putând uza de căile de atac ordinare sau extraordinare, după epuizarea cărora nemaifiind posibilă repunerea în discuţie a chestiunilor tranşate cu titlu definitiv şi irevocabil.
În al doilea rând, instanţa apreciază că cererea reclamantei nu poate fi primită nici din perspectiva temeiului juridic invocat de aceasta, respectiv art. III alin. 1 lit. a (iv) din Legea nr. 169/1997. Potrivit acestui text normativ nulitatea absolută poate interveni în privinţa actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, dup caz intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor. Nulitatea absolută a actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate este operantă în această situaţie ca urmare a faptului că la data reconstituirii sau constituirii terenul nu se mai afla la dispoziţia comisiei locale de fond funciar, fiind deja urmată şi finalizată procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prin emiterea unui titlu de proprietate în favoarea fostului proprietar. Aşadar în ipoteza normei analizate, există două titluri de proprietate aparent valabile, cu neobservarea, la emiterea celui de-al doilea titlu, a faptului că terenul pe care s-a constituit/reconstituit dreptul de proprietate a format deja obiectul procedurii de constituire/reconstituire, situaţie în care legea acordă preferinţă persoanei care a obţinut prima titlul, în situaţia în care aceasta este fostului proprietar al amplasamentului pe care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Starea de fapt din prezenta cauză nu se încadrează însă în ipoteza normei analizate: deşi este vorba de două titluri de proprietate – titlul de proprietatea nr. 119716 din 26 iulie 1995, emis în favoarea antecesorilor reclamantei şi cel cu nr. 121104/31.7.2003, al pârâtului – acestea nu au coexistat însă în timp, fiind emise în mod succesiv: mai întâi s-a anulat titlul de proprietatea nr. 119716 din 26 iulie 1995, iar în baza hotărârii judecătoreşti de anulare a acestui titlu s-a emis titlul de proprietatea nr. 121104/31.7.2003. Dacă în cazul prevăzut de textul legal analizat, din greşeala comisiei locale de fond funciar s-a constituit/reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren pe care s-a reconstituit deja dreptul de proprietate chiar în favoarea fostului proprietar, fiind emis un al doilea titlu de proprietate cu privire la acelaşi amplasament, reglementându-se o regulă de tranşare a conflictului astfel creat, în cauză nu există două reconstituiri făcute în mod paralel, cel de-al doilea titlu fiind emis în urma soluţionării litigiului dintre titularul primului titlu de proprietate şi persoane care pretindea un drept asupra aceluiaşi amplasament. Şi cum această soluţionare a litigiului s-a făcut într-o procedură jurisdicţională finalizată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cele statuate de instanţă se impun cu puterea lucrului judecat în orice litigiu ulterior dintre părţi.
Instanţa nu poate reţine nici argumentul că prin Legea nr. 247/2005 s-a reglementat principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, astfel singura îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra amplasamentului discutat ar fi reclamanta, deoarece dispoziţiile Legii nr. 247/2005 se referă doar la situaţii juridice care nu au fost definitiv soluţionate, la cazurile în care reconstituire pe vechiul amplasament mai este posibilă, terenul nefiind ocupat de alte persoane, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în acord cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991 în forma în vigoare la data reconstituirii. Or, în condiţiile în care pârâtului de rând 1 i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza unei hotărâri judecătoreşti prin care, în funcţie de prevederile în vigoare la acea dată din Legea nr. 18/1991, s-a stabilit îndreptăţirea pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate o soluţie legislativă contrară ar aduce atingere principiului neretroactivităţii legii civile şi stabilităţii circuitului civil.
Faţă de considerentele de mai sus, apreciind că prin capătul de cerere vizând anularea titlului de proprietate nr. 121104/2003 reclamanta repune în discuţie o chestiune litigioasă care a fost deja tranşată prin decizia nr. 861/R/25.10.2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi cum argumentele suplimentare, care nu au fost analizate în procesul menţionat, invocate de reclamantă în sprijinul îndreptăţirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului litigios nu sunt fondate, instanţa va respinge cererea reclamantei ca inadmisibilă, deoarece reanalizării problemei juridice dedusă judecăţii se opune puterea de lucru judecat al deciziei nr. 861/R/25.10.2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, sau la un nivel mai general, cerinţa securităţii raporturilor juridice.
Având în vedere că capetele 2, 3 şi 4 din cererea reclamantei au caracter subsidiar faţă de primul petit privind anularea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului de rând 1, instanţa urmează să pronunţe aceeaşi soluţie şi cu privire aceste capete cu cea pe care o va da capătului principal de cerere.
Ţinând cont de soluţia care urmează a fi pronunţată pe cererea de chemare în judecată, reclamanta, ca parte căzută în pretenţii, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâtul de rând 1 în timpul şi în legătură cu procesul, respectiv la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei nr. 190/27.3.2009.
