Competenţa secţiei a II a civile de admninistrativ şi fiscal a tribunalului.
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sentinţa civilă nr. 109 din 28 octombrie 2014
Prin acţiunea înregistrată sub nr…/112/2014, reclamantul I.C. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, solicitând obligarea pârâtei la plata ajutorului în cuantum de 20 de salarii, cuvenit cu ocazia pensionării, în baza art.20 alin.1 din Anexa VII a Legii nr.284/2010.
Prin sentinţa civilă nr.676/19.06.2014 pronunţată de secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a declinat competenţa de soluţionarea în favoarea Secţiei I civilă a aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că sumele solicitate de reclamant au natura juridică a unui ajutor social ce se acordă în baza unui raport juridic de asigurări sociale, născut ca urmare a aplicării nemijlocite a art. 20 alin 1 cap. II, anexa 7 din legea 284/2010, competenţa aparţinând jurisdicţiei conflictelor de muncă şi asigurări sociale.
Prin sentinţa civilă nr.1290 din 13.10.2014, pronunţată de secţia a I-a civilă a Tribunalului Bistriţa Năsăud s-a declinat competenţa în favoarea secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării acestui conflict.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul, ce a avut anterior sesizării instanţei calitatea de funcţionar special în cadrul pârâtei, a solicitat obligarea pârâtei la plata ajutorului în raport de salariul funcţiei de bază îndeplinite la data pensionării, respectiv 20 de salarii actualizate cu dobânda legală calculată până la momentul plăţii efective
Potrivit art.20 din Legea nr. 284/2010, anexa VII, art.20 alin. 1, “La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate”.
Faţă de aceste prevederi legale, s-a apreciat că acest ajutor bănesc prevăzut în legea anterior indicată în favoarea cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare nu are natura juridică a unor drepturi băneşti derivate din raporturi de asigurări sociale, aşa cum a indicat instanţa care şi-a declinat prima competenţa de soluţionare a cauzei, ci raporturile juridice se stabilesc între reclamant în calitate de fost funcţionar statutar şi pârâtă, situaţie în care acestea trebuie să fie soluţionate de instanţa de contencios administrativ ce soluţionează litigiile privind această categorie de funcţionari statutari, fiind vorba de un drept bănesc ce derivă din raporturile de serviciu dintre părţile litigante în virtutea calităţii funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare pe care a deţinut-o reclamantul, neputându-se reţine că ar fi un ajutor bănesc acordat acestuia în temeiul calităţii de pensionar.
Tribunalul a reliefat că jurisdicţia de asigurări sociale se realizează în cauzele anume indicate de art. 153 lit. a-j din legea nr.263/2010, iar litigiul dedus judecăţii nu se încadrează în nici unul dintre aceste cazuri indicate limitativ de legiuitor şi nici legea nr. 284/2010 nu a indicat că litigiile generate de neplata acestui ajutor bănesc se soluţionează de tribunalele ce judecă asigură sociale sau litigii de muncă.
Mai trebuie remarcat că şi din jurisprudenţa Curţii de Apel B.eşti, depusă de reclamant odată cu cererea de chemare în judecată f.4-6, reiese că litigii similare au fost soluţionate de instanţele de contencios administrativ, iar nu de către instanţele ce soluţionează litigii de muncă ori de asigurări sociale.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, având în vedere prevederile art.136 şi 130 din Noul Cod de procedură civilă, a considerat că nu este competentă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii Secţia I civilă din cadrul acestui tribunal, motiv pentru care va admite excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, şi-n consecinţă, va declina în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamant împotriva pârâtei, fiind aplicabile prevederile art.109 din Legea nr.188/1999 ce arată expres că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel constată următoarele:
Elementul esenţial în determinarea jurisdicţiei aplicabile acţiunii deduse judecăţii este stabilirea naturii ajutorului acordat în baza art.20 din anexa VII a Legii nr.284/2010.
Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal susţine natura de ajutor social a sumelor acordate în baza normei juridice menţionată, spre deosebire de Secţia I-a civilă care priveşte ajutorul ca un beneficiu decurgând din executarea raporturilor de serviciu dintre părţi.
Curtea de Apel apreciază că această ultimă opinie este cea judicioasă, având în vedere că dispoziţia legală care constituie temeiul juridic al acţiunii, are ca ipoteză situaţia premisă a desfăşurării raporturilor de serviciu dintre cu statut special şi administraţia penitenciarelor, în raport de care se naşte dreptul funcţionarului de a beneficia de ajutorul bănesc.
Aşadar, acordarea acestui drept bănesc cu ocazia trecerii în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de nu are decât semnificaţia momentului exigibilităţii dreptului, fără a influenţa natura sa care este indisolubil legată de executarea raporturilor de serviciu dintre părţi, fiind în cele din urmă în beneficiu pentru activitatea cu caracter de continuitate desfăşurată în cadrul unei funcţii ce implică o responsabilitate considerabilă.
De altfel, Curtea de Apel reţine că primele două situaţii ale normei în discuţie, respectiv „la trecerea în rezervă sau direct în retragere” nu sunt puse în legătură cu naşterea corespunzătoare a dreptului la pensie, cum este ipoteza încetării raporturilor de serviciu; or, fără îndoială că legiuitorul nu a intenţionat să trateze diferit acordarea ajutorului în funcţie de situaţia care a generat naşterea dreptului, deoarece în absenţa unei prevederi exprese nu poate fi acceptată o derogare de la unicitatea soluţiei legislative preconizate.
Prin urmare, toate cele trei situaţii în care funcţionarul public cu statut special beneficiază de ajutorul în discuţie trebuie tratate unitar sub aspectul calificării jurisdicţiei aplicabile, care este atrasă tocmai de executarea raporturilor de serviciu.
În fine, semnificaţia semantică a termenului de ajutor nu îl plasează exclusiv în jurisdicţia asigurărilor sociale, nefiind deloc străin de raporturile de muncă/serviciu în condiţiile în care pe de o parte ajutorul este acordat de fostul angajator, nicidecum de instituţia care administrează şi gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat, iar pe de altă parte demersul reclamntului nu poate fi plasat în jurisdicţia de asigurări sociale care se realizează în cauzele anume indicate de art. 153 lit. a-j din Legea nr.263/2010.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel în baza art.136 NCPC, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
