Prin contestaţia la formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş la data de 20.12.2006, sub numărul 5504/320/2006, contestatoarea S.C. FLOREMI COM S.R.L. a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea executării silite pornite în baza somaţiei nr. 26/30/1/2006/35847 emisă de intimată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că formulează contestaţie atât împotriva titlului executoriu care constată dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiei de plată a TVA-ului, cât şi executarea silită înseşi, începută odată cu emiterea somaţiei. În continuare, contestatoarea a mai arătat că nu i-a fost comunicat nici unul dintre titlurile executorii, obligaţie ce trebuia îndeplinită, conform pct. 136.3 din Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală, şi că adresa trimisă contestatoarei nu cuprinde date corecte privitoare la sediul social al acesteia, fiind indicată o altă adresă.
În apărare, intimata a depus la dosar întâmpinare pentru termenul de judecată din data de 24.01.2007, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă şi, pe fondul cauzei, respingerea contestaţiei la executare ca nefondată, menţinerea actelor de executare silită ca temeinice şi legale, respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondată şi respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, potrivit art. 170 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestaţia se poate face în termen de 15 zile sub sancţiunea decăderii de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de executare, ori de actul de executare pe care îl contestă, din comunicarea somaţiei, sau din alta înştiinţare primită ori în lipsa acestora cu ocazia efectuării executării silite. Se mai arată că, cum societatea contestatoare a luat cunoştinţă despre începerea executării silite cu ocazia comunicării la data de 30.11.2006 (data expedierii prin poştă) a somaţiei din data de 29.11.2006, rezultă că cererea formulată este tardiv introdusă. Se mai arată că argumentele aduse de către societatea contestatoare în susţinerea cererii sale nu pot fi reţinute de către instanţa investită cu soluţionarea prezentei cauze, întrucât acestea nu au niciun fundament de natură juridică.
În continuare, intimata a mai arătat că prin contestaţia la executare contestatoarea a atacat şi titlul executoriu în temeiul căreia a fost pornită executarea, ignorând prevederile imperative ale art. 169 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora contestaţia se poate formula şi împotriva titlului executoriu doar dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. În consecinţă, contestaţia împotriva titlului executoriu însuşi nu este admisibilă. În ce priveşte executarea silită, intimata a apreciat că este lipsită de vicii, fiind desfăşurată conform dispoziţiilor legale.
În ce priveşte suspendarea executării silite, arată că nu este întemeiată şi că nu poate fi admisă decât după depunerea cauţiunii prevăzute de lege şi al cărei cuantum îl va fixa instanţa.
În drept, intimata a invocat dispoziţiile O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală şi ale Codului civil.
Instanţa a încuviinţat, atât pentru creditoare cât şi pentru intimaţi, administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei somaţia din 14.01.2010 (f. 7), proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 8), cerere de executare silită (f. 9), Sentinţa civilă nr. 6508/21.12.2007a Judecătoriei Tîrgu-Mureş (f. 10-11), Decizia civilă nr. 287/21.10.2008 a Tribunalului Mureş (f. 12-13), decizia civilă nr. 901/R/07.05.2009 a Curţii de Apel Tîrgu-Mureş (f. 14-16), proces verbal din 03.03.201 (f. 35), împuternicire avocaţială (f. 36).
Prin sentinţa civilă nr. 5123/13.10.2008 pronunţată de Judecătoria Tîrgu-Mureş în dosarul nr. 5504/320/2006 a fost respinsă contestaţia la executare formulată de către contestatoarea S.C. Floremi Com. S.R.L în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei nr. 5123/13.10.2008 pronunţată în dosarul nr. 5504/320/2006 de către Judecătoria Tîrgu-Mureş contestatoarea S.C Floremi Com S.R.L a declarat recurs formând obiectul dosarului nr. 5504/320/2006 (Număr în format vechi 129/2009) al Tribunalului Mureş.
Prin decizia civilă nr. 444/25.06.2009 pronunţată de Tribunalul Mureş în a fost admis recursul declarat de S.C Floremi Com S.R.L, împotriva Sentinţei nr. 5123/13.10.2008, pronunţată de Judecătoria Tîrgu-Mureş în dosarul nr. 5504/320/2006, a fost casată integral hotărârea şi trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe, respectiv Judecătoriei Tîrgu-Mureş.
Tribunalul Mureş a mai dispus ca, cu ocazia rejudecării prima instanţă va conexa dosarul nr. 5504/320/2006 şi dosarul nr. 9394./320/2007 ale Judecătoriei Tîrgu-Mureş şi va avea în vedere toate motivele contestaţiei la executare şi va analiza şi cererea de suspendare a executării silite.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 5504.01/320/2006 în data de 12.10.2009. Ulterior, preşedintele completului de judecată căruia i-a fost repartizat dosarul a formulat cerere de abţinere, deoarece în dosarul nr. 5504/320/2006 s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 5123/13.10.2008, respingând contestaţia la executare, formulată de contestatoare, cerere care a fost admisă,iar dosarul reînregistrat sub nr. 5504..01/320/2006 pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Contestatoarea, S.C. FLOREMI COM S.R.L., prin contestaţia la executare formulată în contradictoriu cu intimata, DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ, a solicitat, în esenţă, anularea executării silite începute de intimată prin somaţia nr. 26/30/1/2006/35847, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi, de asemenea, anularea titlului executoriu în temeiul căreia intimat a început executarea silită, motivat, în esenţă, de faptul că nu i-au fost comunicate deciziile – titluri de creanţă, somaţiile de executare, titlurile executorii, precum şi de faptul că în mod eronat s-a stabilit prin titlu de creanţă faptul că contestatoarea este ţinută de obligaţia de plată a taxei pe valoare adăugată.
Instanţa observă că trebuie distinse cele două categorii de susţineri şi argumente, cele prin care se critică executarea silită înseşi şi cele prin care se critică însuşi titlul executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea silită împotriva contestatoarei.
În ce priveşte executarea silită înseşi, principala critică de nelegalitate s-a referit la faptul că intimata nu ar fi comunicat contestatoarei deciziile – titluri de creanţă, somaţiile de executare şi titlurile executorii aferente, susţinere care s-a dovedit neîntemeiată în raport cu înscrisurile depuse la dosar de contestatoare şi de intimată (f. 13-17, 31 bis, 43, 66-95, 104-112 dosarul vechi, 45-54 dosar nou). De altfel, prin concluziile depuse în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei, avocata contestatoarei a admis faptul că toate actele de executare au fost comunicate. În consecinţă, motivele de contestaţie la executare expuse sunt neîntemeiate.
În ce priveşte anularea a însuşi titlului executoriu, instanţa observă că, pe parcursul desfăşurării procedurilor judiciare, a devenit motivul central pe care a fost întemeiată contestaţia la executare formulată. În susţinerea acestui motiv au fost aduse mai multe argumente, pe mai multe linii de argumentare. Instanţa reţine, totuşi, faptul că însăşi contestatoarea a fost cea care a depus la dosar copia deciziei nr. 256/04.05.2004 (f. 66-68) prin care intimata a soluţionat contestaţiei formulate de contestatoare împotriva procesului-verbal întocmit de comisarii Gărzii Financiare Mureş prin care s-a constatat obligaţia contestatoarei de plată a taxei pe valoare adăugată, dobânzi de întârziere şi penalităţi de întârziere. Aşadar, rezultă din ansamblul susţinerilor contestatoarei şi din înscrisurile depuse la dosar faptul că titlul de creanţă-titlu executoriu originar în temeiul căruia au fost apoi emise titlurile executorii fiscale şi a fost începută executarea silită este procesul-verbal de contravenţie menţionat anterior. Acest lucru rezultă şi din linia de argumentare principală a acestui motiv invocat în cadrul executării silite, prin care se invocă o serie de acte normative şi de aspecte care ţin de fondul dreptului de creanţă şi al obligaţiei corelative, respectiv, faptul că în mod eronat s-a stabilit prin procesul-verbal întocmit de comisarii Gărzii Financiare Mureş obligaţia de plată a taxei pe valoare adăugată în sarcina contestatoare. Aşadar, instanţa observă că efectul spre care tinde contestaţia la executare formulată de contestatoare este anularea unui proces-verbal de contravenţie, ceea ce este inadmisibil, deoarece procesele-verbale de contravenţie sunt acte oficiale cu caracter administrativ pentru contestarea cărora legea prevede o procedură proprie, specială, diferită de acţiunea de drept comun în administrativ. În consecinţă, atât timp cât contravenienta la data întocmirii procesului-verbal de contravenţie, contestatoare în prezenta cauză, nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal, criticile privitoare la chestiunile de fond din cuprinsul acestuia nu pot fi invocate în cadrul procedurii contestaţiei la executare, fiind inadmisibile.
În ce priveşte deciziile de calcul accesorii titlului de creanţă principal, instanţa reţine că contestatoarea a admis comunicarea acestora, aşa încât, criticile formulate în privinţa acestora nu sunt admisibile în cadrul procedurii contestaţiei la executare, ci doar în cadrul contestaţiei împotriva actelor administrativ fiscale care constituie titluri de creanţă, conform dispoziţiilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
În consecinţă, pentru toate aceste argumente, instanţa va respinge contestaţia la executare ca fiind neîntemeiată.
