Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş, sub nr. 4032/320/2006 (nr. vechi 6628/5419/2006), la data de 27.06.2006, reclamanţii LM şi LE au chemat în judecată pe pârâta MUNICIPIUL TÎRGU-MUREŞ, şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul situat în Tîrgu-Mureş, P-ţa T, nr. 24, ap.9, judeţul Mureş, conform cererii depuse în anul 1995, să constate nulitatea parţială a Dispoziţiei nr. 1388/2002 prin care întregul imobil a fost retrocedat numitului Felmari Frigyes şi alţii.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au fost chiriaşi apartamentului sus menţionat până la intrarea în vigoare a Dispoziţiei nr. 1388/2002 şi că întregul imobil a fost naţionalizat în anul 1950, dar nu cuprindea în componenţa sa şi apartamentul nr. 9, care a fost construit în anul 1953 de Statul Român. De asemenea, reclamanţii au mai arătat că printr-o greşeală a Primăriei Municipiului Tîrgu-Mureş, dispoziţia de retrocedare s-a eliberat pe întreg imobil fără a ţine seama că acest apartament a fost construit ulterior, şi că pentru acest motiv li s-a respins cererea de cumpărare.
În drept, reclamanţii nu şi-au motivat cererea.
În dovedirea afirmaţiilor sale, reclamanţii au solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar adresele nr. 1003/953 (f. 2), nr. 7874/07.07.1997 (f. 3), nr. 92543/381/27.02.2004 (f. 4), schiţe (f. 5,6), Sentinţa civilă nr. 421/21.05.2003 (f. 56-57), copie fidelă CF (f. 58-61), fişă tehnică clădiri (f. 97-99), plan de instalaţie (f. 99-100), notă de evaluare (f. 187-188), factură (f. 189), confirmare de primire (f. 190-199), raport de expertiză tehnică-construcţii (f. 208-215), planşe foto (f. 231-236), completare la raportul de expertiză (f. 309-312), încă un set de pe actele depuse, a probei cu martori, fiind indicat martorul Keresztes Gyula (f. 160), a probei cu expertiza tehnică – construcţii.
În apărare, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că în ceea ce priveşte primul petit din cererea de chemare în judecată de obligarea sa de a înstrăina acest apartament reclamanţilor, ţinând cont de faptul că imobilul nu mai constituie proprietatea Statului, că nu mai este titularul obligaţiei corelative cererii formulate a solicitat a se constata lipsa calităţii procesuale pasive şi că prin Dispoziţia nr. 1388/19.11.2002, completată de Dispoziţia nr. 1462/04.12.2002 s-a restituit în natură în temeiul Legii nr. 10/2001 între imobilul numiţilor FF junior, FR, FM- F, BE şi PM- V – F.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 115 şi următoarele din Cod procedură civilă.
În dovedirea apărărilor sale, pârâtul a solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar Dispoziţia nr. 1462/04.12.2002 (f. 45), nr. 1388/19.11.2002 (f. 46-47), schiţe (f. 113-118), foaie de avere (f. 119), adrese (f. 122,123), planşă foto (f. 128), copie arhivele Statului (f. 129-138), referat (f. 149-150), declaraţie privind apartamentul nr. 9 (f. 151-152), fişa suprafeţei locative închiriate (f. 165), a probei cu expertiza tehnică – construcţii.
La data de 23.01.2007 reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat introducerea în cauză a actualilor FF jun. FR, FM-F, BE, PM-Veronica-F.
Pentru termenul de judecată din data de 06.06.2007 intervenienţii SA, JM-T, BG-E, BP-Z, TE, şi NG-E, au depus cerere de intervenţie în interesul pârâtei prin care au solicitat anularea Dispoziţiei Primarului nr. 1388/19.11.2002, obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra apartamentului nr. 9, din imobilul situat în Tîrgu-Mureş, P-ţa T, nr. 24, înscris în CF 91990 Tîrgu-Mureş, au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor prin care au solicitat respingerea acţiunii principale ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă iar pe fond în ipoteza în care excepţia nu va fi admisă au solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată, şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de intervenţie, intervenienţii au arătat că reclamanţii în calitate de chiriaşi ai apartamentului nr. 9, din imobilul situat în Tîrgu-Mureş, P-ţa T, nr. 24, judeţul Mureş, nu au calitate procesuală activă de a ataca Dispoziţia Primarului nr. 1388/2002, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului foştilor proprietari în baza legii nr. 10/2001, că acest drept îi aparţine doar persoanei sau persoanelor îndreptăţite la restituire. De asemenea, intervenienţii au mai arătat că apartamentul nr. 9 a existat în momentul naţionalizării fiind construit de foştii proprietari, acest lucru rezultând din cartea funciară nr. 800/II Tîrgu-Mureş, în care la foaia A sunt descrise toate apartamentele aparţinând celor două corpuri de clădire A şi B şi că în timpul celui de-al doilea război mondial cele două corpuri de clădire au fost afectate de un incendiu, iar proprietarilor de atunci li s-au pus în vedere de autorităţile locale să refacă apartamentele şi au mai construit un etaj, respectiv apartamentul în discuţie, pentru ca imobilul să aibă acelaşi nivel cu vecinii.
Pentru termenul de judecată din data de 19.09.2007 intervenienţii FF jr, FR, FM-F, BE, PM-Veronica-F au depus cerere de interveniţie accesorie în interesul pârâtei prin care au solicitat respingerea atât a cererii reclamanţilor LM şi LE de anulare a Dispoziţiei nr. 1388/19.11.2002 a Primăriei Municipiului Tîrgu-Mureş, cât şi a cererii reclamanţilor de obligare a pârâtei de a încheia contract de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 9 situat în Tîrgu-Mureş, P-ţa T, nr. 24, judeţul Mureş, apartament ce face parte integrantă din imobilul restituit în baza Legii nr. 10/2001 potrivit cu Dispoziţia nr. 1388/19.11.2002, şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intervenienţii au arătat că în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamanţilor de a solicita anularea Dispoziţiei nr. 1388/2002 a Primăriei Municipiului Tîrgu-Mureş, au apreciat că au o atare calitate raportat la faptul că prin această cerere a lor nu reclamă încălcarea drepturilor lor de folosinţă prin dispoziţia atacată ci încălcarea dreptului lor de a cumpăra în baza legii nr. 112/1995 a acelor imobile cu destinaţie de care nu sunt şi nu pot fi restituite în baza Legii nr. 10/2001 foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. În continuarea intervenienii au învederat că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 628/2001 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş, au ridicat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Tîrgu-Mureş, în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită de către reclamanţi anularea Dispoziţiei nr. 1388/2002 a Primăriei Municipiului Tîrgu-Mureş, întrucât, raportat la dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 atât în forma sa iniţială cât şi în forma sa republicată după apariţia legii nr. 247/2005 competenţa materială de soluţionare a tuturor cauzelor ce vizează atacarea unor dispoziţii de natura celei atacate de către reclamanţi în speţa de faţă aparţine Tribunalului în circumscripţia căruia este situată entitatea investită cu soluţionarea notificării rezolvată prin dispoziţia atacată respectiv Tribunalul Mureş.
La data de 07.09.2007 reclamanţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de intervenţie ca nefondată deoarece prin cererea de intervenţie în interesul pârâtei, intervenienţii solicită prin excepţie în primul rând constatarea lipsei calităţii procesuale că nefiind motivată în drept, consideră că se fac aplicabile prevederile art. 161 Cod procedură civilă, s-a invocat constatarea lipsei calităţii procesuale şi că au solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare asupra apartamentului nr. 9, care a format proprietatea Statului Român prin construire în anul 1953, conform autorizaţiei depusă la dosar, intervenţie care a fost finalizată exclusiv de Statutul Român, intrând în administraţia fostului Consiliul Popular, actual Primăria Tîrgu-Mureş precum şi că din extrasul CF – copia fidelă depusă la dosar se atestă existenţa acestui apartament construit de Statul Român la ani de zile după expropriere.
La data de 25.10.2007 reclamanţii au depus o altă întâmpinare prin care au solicitat invocat instanţei a constata netemeinicia cererii numai în parte, a admite cererea în sensul constatării calităţii procesuale, iar pe fond admiterea cererii.
În motivarea întâmpinării reclamanţii au arătat că Dispoziţia nr. 1388/2002 a Primăriei Tîrgu-Mureş, privind retrocedarea imobilului situat în Tîrgu-Mureş, P-ţa T, nr. 24, în totalitatea ei este lovită de nulitate parţială, numai în ceea ce priveşte apartamentul nr. 9, care a fost construit după trecerea în proprietate de stat al imobilului, cu cheltuielile fostului Sfat Popular, retrocedarea acesteia fiind o eroare şi că această calitate este motivată atât prin prevederile Legii nr. 112/1995 cât şi prin prevederile dreptului comun prevăzut la art. 47 Cod procedură civilă.
În cauză, instanţa a încuviinţat, atât pentru reclamanţii cât şi pentru pârâţi administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu martori, fiind indicat martorul Keresztes Gyula (f. 160), a probei cu expertiza tehnică – construcţii (f. 208-215).
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa observă că reclamanţii nu au indicat în drept temeiul juridic al cererii introduse în contradictoriu cu pârâtul, aşa încât nu se poate reţine că cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ci este o cerere în anulare formulată pe calea dreptului comun. Această concluzie se impune şi în observarea considerentelor încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din 14 februarie 2008 prin care instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei (f. 106-107). În consecinţă, nu se poate reţine că reclamanţii, în calitate de chiriaşi, nu ar avea calitate procesuală activă potrivit dreptului comun, dreptul de a formula cerere în anulare aparţinând oricărei persoane interesate, aşa încât excepţia va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, instanţa reţine că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unei dispoziţii a primarului municipiului, pârât în cauză, şi obligarea ca acesta să încheie un contract de închiriere cu reclamanţii, motiv pentru care, fiind în discuţie acte sau fapte ale pârâtului, acesta are calitate procesuală activă. Împrejurarea că pârâtul nu mai este proprietar este o chestiune care ţine de fondul drepturilor litigioase reclamate, aşa încât va fi analizată în cadrul soluţiei asupra fondului cauzei. În consecinţă, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ca fiind neîntemeiată.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenienţilor accesorii care au formulat cea de-a doua cerere de intervenţie în interesul pârâtului, instanţa reţine că aceştia au interes şi calitate procesuală, fiind cei cărora li s-a restituit, prin hotărâre judecătorească, întregul imobil, în natură.
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că prin primul capăt de cerere s-a solicitat anularea dispoziţiilor primarului municipiului Tîrgu-Mureş nr. 1388 din 19 noiembrie 2002 şi 1462 din 4 decembrie 2002 prin care intervenienţilor în interesul pârâtului li s-a restituit în natură bunul imobil situat în Tîrgu-Mureş, Piaţa T, nr. 24, înscris în CF nr. 1812/2 Tîrgu-Mureş, transcris în prezent în CF nr. 800/II Tîrgu-Mureş, nr. top. 682/1, 682/a/1, 680/2, 681/1, 682/2, 682/a/2. în esenţă, motivul de nulitate invocat a fost acela că, din eroare, a fost restituit şi apartamentul nr. 9 din imobilul restituit în natură, deoarece acest apartament nu ar fi existat anterior retrocedării, ci ar fi fost construit ulterior, de Statul Român.
Instanţa reţine mai întâi faptul că obiectul cererii este anularea unui act cu caracter eminamente administrativ, fiind emis de o autoritate publică în executarea legii speciale. Cererea în anulare formulată pe calea dreptului comun poate avea ca obiect doar acte juridice de drept civil, ca fiind manifestări de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic de drept civil concret. Aşadar, în privinţa dispoziţiilor primarului nu sunt aplicabile regulile privitoare la nulităţi din materia dreptului privat, instanţa nefiind în măsură să analizeze îndeplinirea, la momentul naşterii actului administrativ, condiţiilor esenţiale ale actului juridic civil (capacitate, consimţământ, obiect, cauză, formă).
Oricum, luând în considerare ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine că reclamanţii nu au reuşit să facă dovada susţinerilor din cererea de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 1169 Cod civil. Astfel, rezultă atât din declaraţia martorului Keresztes Gyula (f. 160), cât şi din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară (f. 208-2015) faptul că apartamentul în litigiu ar fi fost construit anterior naţionalizării imobilului. În consecinţă, instanţa constată că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
În continuare, ţinând seama de soluţia dată asupra primului capăt de cerere, instanţa reţine că pârâtul în cauză nu mai este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului din care face parte apartamentul pretins în vederea încheierii contractului de închiriere cu reclamanţii şi că pârâtul nu este ţinut de nicio obligaţie în acest sens, motiv pentru care instanţa constată că şi acest capăt de cerere, subsecvent, este neîntemeiat.
În concluzie, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În consecinţă, va admite cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de intervenienţii accesorii.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, având în vedere faptul că reclamanţii au căzut în pretenţii, ţinând cont de faptul că le aparţine culpa procesuală în declanşarea procesului, instanţa îi va obliga să plătească intervenienţilor accesorii SA, JM-T, BG-E, BP-Z, Toth Erszebet, NG-E cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanţelor (f. 313, 314).
