Asupra admisibilitatii de principiu a cererii, instanta a retinut ca, chiar daca hotarârea contestata in prezenta procedura nu este pronuntata de o instanta de recurs, instanta apreciaza ca este susceptibila de a face obiectul contestatiei in anulare deoarece este, pe de o parte, o hotarâre definitiva iar, pe de alta parte, constituie in fapt echivalentul unei decizii in recurs, cât timp asimilam procedura in fata judecatorului delegat in cadrul Penitenciarului Iasi, unei proceduri de fond, iar contestatia adresata instantei de judecata, prin care se contesta incheierea din prima etapa, unui recurs de fapt.
In sprijinul opiniei conform careia hotarârea data in contestatia formulata potrivit Legii nr.275/2006 este susceptibila, de plano, de a fi atacata cu contestatie in anulare este si ratiunea instituirii cailor extraordinare de atac si anume, aptitudinea declansarii controlului judecatoresc cu privire la hotarârile penale definitive, in scopul inlaturarii eventualelor erori de fapt si de drept.
Sub acest aspect, instanta a constatat ca hotarârea atacata este susceptibila de a face obiectul unei contestatii in anulare si este promovata in termenul prevazut de lege de catre titularul acestui drept, contestatorul JD.
Pe de alta parte, cererea era inadmisibila in principiu intrucat motivul pentru care petentul a solicitat declansarea caii de atac extraordinare a contestatiei in anulare nu se regaseste in niciunul dintre motivele expres si limitativ prevazute de lege in art.386 lit.a) – e) din Codul de procedura penala.
