Prin sentinta nr. 1189/6.02.2009 a Tribunalului Mehedinti-Sectia Comerciala si de Administrativ a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul B.C. în contradictoriu cu pârâtul D.L. având ca obiect excluderea pârâtului din SC A.D. SRL.
Împotriva sentintei aratate a declarat apel reclamantul criticând-o sub aspectul nelegalitatii si al netemeiniciei.
Într-o prima critica apelantul reclamant a invocat faptul ca hotarârea instantei de fond a încalcat formele prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 C.pr. civ. raportat la art. 218 pct. 2 din Legea nr. 31/90 R. În acest sens, s-a aratat ca în situatia în care se solicita excluderea de catre un asociat se va cita societatea si asociatul .
O a doua critica a apelantului reclamant s-a referit la faptul ca pe fond, hotarârea instantei este netemeinica deoarece cauzele de excludere prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/90 au caracter enuntiativ si nu limitativ, în conditiile în care excluderea reprezinta o sanctiune fireasca pentru refuzul conlucrarii dintre cei doi asociati. S-a sustinut ca neîntelegerile grave dintre asociati care împiedica functionarea societatii si ar întemeia o actiune în dizolvare a societatii constituie un temei necesar si suficient pentru justificarea unei actiuni în excluderea asociatului.
Analizând criticile de apel, Curtea a apreciat ca sunt nefondate având în vedere urmatoarele considerente:
Astfel, din analiza actiunii principale, Curtea a constatat ca se invoca de catre reclamant neîntelegerile grave dintre aceasta si celalalt asociat, pârât în cauza, respectiv faptul ca acesta ar fi sustras bani din cadrul societatii sau ca nu si-ar fi adus aportul convenit.
Curtea a apreciat ca motivul invocat de catre apelantul reclamant nu se încadreaza în cazurile expres si limitativ prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/90 R privind excluderea unui asociat, ci eventualele neîntelegerile invocate ar constitui motiv pentru promovarea unei actiuni în dizolvarea societatii prevazuta de art. 227 lit. e din lege. Cazurile de excludere prevazute de art. 222 alin. 1 lit. a-d din Legea nr. 31/90 R sunt limitative si nu pot fi extinse si la alte cauze. Nu se poate retine critica apelantului reclamant referitoare la aspectul ca neîntelegerile grave dintre asociati ce ar întemeia o actiune în dizolvarea societatii constituie un temei necesar si suficient pentru justificarea unei actiuni în excluderea asociatului pârât deoarece excluderea unui asociat nu se poate confunda cu dizolvarea unei societati, având regim juridic distinct.
Desi apelantul reclamant a invocat în finalul criticilor sale de apel faptul ca intimatul pârât s-ar fi amestecat fara drept în administrare, Curtea constata ca acesta nu a motivat în mod concret în ce consta acest fapt, iar în plus, acest motiv nu a fost invocat la instanta de fond astfel ca nu poate fi supus analizei în caile de atac.
Având în vedere considerentele sus-mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 296 C.pr. civ. Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant.
1
