Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 913 din 7 octombrie 2014 Prin sentinţa civilă nr.3380 din 17.04.2014,m pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr…./117/2013, a fost respinsă acţiunea formulata de reclamanta K.E.E. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj cu sediul in Cluj-Napoca, având ca obiect recalcularea drepturilor de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 242145/19.07.2011, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, s-a revizuit pensia acordată reclamantei în conformitate cu OUG nr. 59/2011 stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 1117 lei, punctajul mediu anual fiind stabilit la 1,52309 puncte.
Din această decizie rezultă că la stabilirea drepturilor cu titlu de s-a luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 ani .
Acelaşi stagiu de cotizare a fost reţinut si în deciziile anterioare, respectiv cea din 31.08.2010 şi cea din 16.03.2011 .
Pensia, ca drept fundamental, este o formă de prestaţie de asigurări sociale plătite lunar în baza legii, inerentă şi indisolubil legată de calitatea de pensionar obţinută în baza unei decizii de pensionare cu respectarea tuturor prevederilor legale impuse de legiuitor. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data stabilirii pensiei de serviciu, dreptul de asigurări sociale este garantat de stat si se exercită prin sistemul public de pensii.
Drepturile iniţiale la ale reclamantei au fost stabilite prin Decizia nr. 242145/26.06.2007, când erau în vigoare prevederile Legii nr. 19/2000.
Este adevărat că drepturile cu titlu de pensie ale reclamantei au fost stabilite în baza Legii nr. 567/2004 însă stagiul complet de cotizare este acela prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv 30 de ani. Prevederile art. 68 alin.3 din Legea nr. 567/2004 nu face referiri la stagiul complet de cotizare ci la vechimea în specialitate/funcţie.
Potrivit art. 1 din HG nr. 220/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu din Legea nr. 567/2004, pensia de serviciu se acorda la data îndeplinirii condiţiilor de pensie pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 19/2000, act normativ care stabilea si întinderea stagiului complet de cotizare.
Pârâta i-a stabilit corect drepturile cu titlu de pensie reclamantei, raportat la data deschiderii acestora, nefiind incidente prevederile art. 8 alin.3 din OUG nr. 59/2011.
Faţă de cele ce preced instanţa, în temeiul art.153 lit. f si lit. g coroborat cu art. 156 din Legea nr. 263/2010, aşa cum a fost completată şi modificată, a respins acţiunea formulată întrucât drepturile cu titlu de pensie ale reclamantei au fost calculate în mod corect prin luare în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform prevederilor Legii nr. 19/2000.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta K.E.E. a declarat apel prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea apelului, reclamanta a susţinut că nu i se aplică prevederile HG nr.290/2005, fiind pensionată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, ceea ce impune utilizarea stagiului de cotizare de 25 de ani, conform art.68 din Legea nr.567/2004, la determinarea punctajului.
Sunt invocate dispoziţiile art.8 alin.3 din OUG nr.59/2011, care stabilesc luarea în considerare a stagiului de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie în măsura în care este mai favorabil beneficiarului.
Reclamanta se prevalează şi de dezlegările trasate prin Decizia nr.60/2012 a şi de practica judiciară în materie.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că aplicarea stagiului de cotizare de 30 de ani este impusă de prevederile Legii nr.19/2000, neexistând un stagiu de cotizare de 25 de ani, conform art.68 din Legea nr.567/2004, care se referă la vechimea în specialitate /funcţie între 20 şi 25 de ani. Se invocă prevederile HG nr.290/2005 şi se contestă obligativitatea Deciziei nr.60/2012 prin care s-a respins o excepţie de neconstituţionalitate.
În fine, se susţine că reclamanta nu a contestat conform legii Decizia nr.24215/06.06.2013, emisă în baza deciziei civile nr.339/R/2013 a Curţii de Apel Cluj.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu a avut motive să atace decizia nr.24215/06.06.2013 care respectă dispoziţiile hotărârii judecătoreşti, invocând că pârâta nu s-a prevalat de vreo excepţie cu privire la decizia de pensie în faţa primei instanţe.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Apărarea pârâtei legată de necontestarea de către reclamantă a deciziei nr.24215/06.06.2013 în termenul legal de 30 de zile are semnificaţia unei veritabile excepţii a inadmisibilităţii acţiunii pentru neurmarea procedurii prealabile, care, însă contrar art.193 alin.2 NCPC, nu a fost invocată în faţa primei instanţe de pârâtă prin întâmpinare, ceea ce atrage decăderea sa din posibilitatea de a o invoca.
De altfel, reclamanta nu avea nici un interes în a contesta decizia menţionată sub aspectul stagiului de cotizare utilizat la determinarea punctajului, deoarece acest element al modului de calcul al pensiei nu a constituit obiectul controlului judiciar, limitat la stabilirea veniturilor ce intră în baza de calcul a pensiei.
În atare situaţie, Curtea de Apel va înlătura apărarea pârâtei, pronunţându-se conform principiului devoluţiunii (art.477 NCPC) în limitele argumentelor invocate de reclamantă prin apel şi de pârâtă prin întâmpinare.
Asupra fondului, Curtea reţine că art. 8 din Anexa (privind Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c-h din Legea 119/2010) la OUG 59/2011 prevede că:
„(1) Punctajul mediu anual se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate la stagiul complet de cotizare.
(2) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual conform prezentei metodologii este cel prevăzut în anexa nr. 1.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului”.
Conform considerentelor reţinute de Curtea Constituţională cu privire la acest aspect în Decizia nr. 60/2012:
„pentru raţiuni ce vizează uniformitatea reglementării în domeniul pensiilor, art. 8 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevede la alin. (2) un stagiu complet de cotizare pentru femei şi bărbaţi în acord cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi care, după 2015, în privinţa femeilor, gradual până în anul 2030, va fi la un nivel egal cu cel al bărbaţilor, respectiv de 35 de ani. Însă art. 8 alin. (3) din aceeaşi anexă prevede că se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului, respectiv 25 de ani în privinţa grefierilor, astfel cum reiese din art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În consecinţă, rezultă că, de principiu, în privinţa grefierilor stagiul de cotizare de la alin. (3) anterior referit este mai favorabil datorită numărului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privinţa lor se va putea aplica acest text legal.”
Această dezlegare a instanţei de constituţional este înzestrată, contrar apărărilor pârâtei, cu caracter obligatoriu, în raport de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din României, republicată, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), conform cărora atât dispozitivul, cât şi considerentele deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituţionalitatea unor norme, dar şi în ipoteza celor prin care se resping obiecţii sau excepţii de neconstituţionalitate.
O lege care este contrară Constituţiei nu poate subzista în ordinea juridică internă. Potrivit doctrinei, autoritatea absolută a lucrului judecat în această materie înseamnă că decizia organului de control al constituţionalităţii produce efecte asupra legii înseşi, întrucât trăsătura specifică a controlului de constituţionalitate este aceea că reprezintă un control obiectiv, contenciosul constituţional fiind un contencios al normelor.
Prin urmare, stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor de pensie ale recurentei îl reprezintă vechimea în specialitate care era necesară pentru acordarea pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor conform art. 68 alin. 1 din Legea nr.567/2004, respectiv 25 de ani.
Reclamantei nu i s-a deschis dreptul la pensie în temeiul Legii nr. 19/2000, astfel încât în mod greşit Tribunalul s-a raportat la dispoziţiile acestei legi pentru a determina dacă dispoziţiile art. 8 alin. 3 din Anexa la OUG nr. 59/2011 sunt aplicabile în cauză, sintagma „legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora”, referindu-se la actele normative care reglementau pensiile speciale, în cazul pensiilor personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor Legea nr. 567/2004. În plus, prevederea legală menţionată anterior se referă la stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor de pensie şi nu la cel care putea fi utilizat conform legii care reglementa sistemul public de pensii la data deschiderii dreptului la pensie al recurentei, respectiv Legea nr. 19/2000. În consecinţă, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din Anexa la OUG nr. 59/2011 nu era necesar ca recurenta să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă (vârstă standard de pensionare şi stagiu minim de cotizare).
Pentru aceste considerente, în baza a art. 480 alin. 2 NCPC, Curtea va admite apelul declarat de reclamantă în sensul celor ce urmează, cu precizarea că recalcularea pensie se va realiza, după cum reclamanta a solicitat, începând cu luna următoare înregistrării cererii la pârâtă (28.03.2013, fila 13 fond), conform art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, aşadar din data de 01.04.2013.
