Sentinţă civilă
Societăţi comerciale
Văzând că locuinţele în cauză au fost construite anterior anului 1990 şi dreptul legal al chiriaşilor de a cumpăra aceste spaţii, se constată că dreptul lor este încălcat prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 55038/06.12.2005. Cum încălcarea legii are drept consecinţă nulitatea actului emis, tribunalul urmează să constate nulitatea hotărârii atacate.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com., de cont. adm. şi fiscal, sent. nr. 189/CC/2008, nepublicată)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bistriţa, reclamanţii I.G., M. G., ş.a. şi intervenienţii C. A., D. C., ş.a au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. SA Bistriţa, solicitând ca aceasta din urmă să fie obligată să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru locuinţele pe care reclamanţii şi intervenienţii le-au închiriat de la pârâtă.
Litigiul s-a înregistrat la instanţă, tribunalul investindu-se cu soluţionarea cererii disjunse şi declinate.
Analizând actele dosarului, tribunalul constată că prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 5038/06.12.2005, s-a schimbat destinaţia locuinţelor proprietatea S.C. C. S.A. Bistriţa, situate în municipiul Bistriţa, str. S. nr. 7, din „cămin de nefamilişti” în „locuinţe de intervenţie”, invocându-se în drept dispoziţiile Legii nr. 85/1992.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 85/1992, locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la intrarea în vigoare a legii în cauză, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului lege nr. 61/1990 şi ale Legii nr. 85/1992.
Este mai mult decât evident că legiuitorul a stabilit că nu vor fi vândute doar unităţile locative care la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 constituiau locuinţe de intervenţie şi că celelalte locuinţe construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat urmează regimul vânzării către chiriaşi.
În prezenta cauză nu trebuie să se stabilească dacă toţi reclamanţii sunt chiriaşi şi dacă au dreptul să beneficieze de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, instanţa fiind investită cu cererea de stabilire a legalităţii sau nelegalităţii hotărârii A.G.E.A. atacate, chiar dacă calitatea procesuală activă este dată de calitatea de chiriaş ca persoană interesată. În acest sens, pârâta nu a făcut dovada că reclamanţii nu ar avea calitatea de chiriaşi, susţinând doar că unii dintre ei au cumpărat spaţiile locative în discuţie.
Văzând că locuinţele în cauză au fost construite anterior anului 1990 şi dreptul legal al chiriaşilor de a cumpăra aceste spaţii, se constată că dreptul lor este încălcat prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 55038/06.12.2005 a S.C. C. S.A.
Cum încălcarea legii are drept consecinţă nulitatea actului emis, tribunalul urmează să constate nulitatea hotărârii atacate.
Este real că potrivit dispoziţiilor art. 132 al. 2 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor pot fi atacate în termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial de către acţionarii care nu au luat parte la adunare sau care au votat împotrivă şi au cerut să se consemneze în procesul-verbal poziţia lor.
În raport de textul menţionat mai sus pârâta a solicitat să se constate inadmisibilitatea cererii formulate sau tardivitatea formulării ei.
Conform dispoziţiilor art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, când se invocă motive de nulitate absolută a hotărârilor adunărilor generale, dreptul la acţiune este inprescriptibil şi titular al acţiunii poate fi orice persoană interesată.
Faţă de textul legal menţionat mai sus şi statuările anterioare tribunalul urmează să constate că reclamanţii reprezentaţi prin mandatar sunt îndreptăţiţi să formuleze acţiunea în constatarea nulităţii absolute a hotărârii atacate şi că dreptul material la acţiune nu este prescris.
Tribunalul a constatat că atât completarea acţiunii iniţiale prin care s-a solicitat constatarea nulităţii hotărârii atacate, cât şi toate completările sau precizările depuse în prezenta cauză sunt formulate prin mandatar av. R.S., iar acesta a prezentat delegaţie şi contract de reprezentare numai în numele reclamanţilor T. R., R. A., M. G., G. E., B. M., S.D., H. D., M. C., M. N., D.F., U. I. şi G. C.
În instanţă s-a prezentat şi reclamanta G. N. care a declarat că înţelege să solicite constatarea nulităţii hotărârii în discuţie.
În raport de aceste constatări tribunalul urmează să declare, nulă, pentru lipsa semnăturii, cererea celorlalţi reclamanţi, în considerarea art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, care nu au depus o cerere scrisă la dosar şi nici nu s-au prezentat în instanţă, deşi au fost citaţi.
Urmare a cererii de disjungere formulată de reclamanţi şi însuşită de pârâtă, privitoare la petitul de radiere din C.F. a menţiunii privind locuinţele de intervenţie, instanţa va disjunge această cerere şi o va declina în favoarea Judecătoriei Bistriţa, în considerarea art. 158 şi 159 Cod procedură civilă.
Se va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constatând că nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli (judecător Oltean Nicolae).
