Prin sentinţa penală nr.1556/15.11.2007 Judecătoria Tg. Mureş a admis excepţia de necompetenţă materială şi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş privind soluţionarea contestaţiei în anulare formulată şi precizată de petentul condamnat M. L. L.Pentru a pronunţa această hotărâre Judecătoria Tg. Mureş a reţinut că petentul condamnat a formulat contestaţie la arătând în motivarea acesteia că nu s-a putut prezenta la soluţionarea recursului din cauza bolii.La termenul din 08.11.2007 petentul asistat de apărătorul din oficiu şi-a precizat cererea ca fiind o contestaţie în anulare, întemeiată pe art.386 alin.1 lit. a, iar la termenul din 15.11.2007 temeiul a fost precizat ca fiind art.386 alin.1 lit. b Cod pr. penală.Având în vedere precizarea făcută de către condamnat Judecătoria Tg. Mureş şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş, întrucât această ultimă instanţă a fost cea care a pronunţat decizia prin care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.Prin sentinţa penală nr.29/06.02.2008 Tribunalul Mureş şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de condamnat în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş cu motivarea că soluţionarea contestaţiei în anulare este de competenţa instanţei de recurs, respectiv a Curţii de Apel Tg. Mureş chiar şi în situaţia în care condamnatul nu a atacat decizia de condamnare pronunţată de către instanţa de apel.Primind spre soluţionarea contestaţia în anulare formulată de către contestator, Curtea de Apel Tg. Mureş a apreciat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:Împotriva sentinţei penale nr.1438/03.11.2005 a Judecătoriei Tg. Mureş prin care contestatorul M.L.L. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru proxenetism, acesta a declarat apel care a fost soluţionat prin decizia penală nr.315/22.11.2006 a Tribunalului Mureş.Această decizie nu a fost atacată cu recurs astfel că ea a rămas definitivă prin nerecurare.Potrivit art.389 alin.1 Cod pr. penală, contestaţia în anulare se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Aşadar, în situaţia în care nu s-a uzat de calea de atac a recursului, contestaţia în anulare este inadmisibilă, întrucât pe această cale pot fi reformate numai hotărârile pronunţate în recurs, avându-se în vedere şi cazurile contestaţiei în anulare, la care condamnatul a făcut referire, respectiv prev.art.386 lit. a şi b Cod pr. penală.Faţă de considerentele expuse, în baza art.386 Cod pr. penală rap. la art.391 Cod pr, penală instanţa a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de către contestator.În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, instanţa a obligat contestatorul la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
