Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş la data de 19.03.2010, sub nr. 3988/320/2010, reclamanţii PE şi PV au solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC FIPLEMET PROD IMPEX S.R.L., RL şi RC şi RC, ca prin hotărârea ce se va pronunţa pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa să dispună evacuare de îndată şi necondiţionat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 2912/320/2009 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că, este proprietara de drept a apartamentului situat în Tîrgu-Mureş, str. M. Kogălniceanu, nr. 11, ap. 1, judeţul Mureş, prin cumpărare în baza contractului autentificat sub nr. 3759 din 03 august 2007, la Biroul Notarului Public Felicia-Doinita Albulescu. Apartamentul a fost cumpărat de la mama sa, defuncta Tătar Ileana si este înscris în C.F. nr. 90290/1 individuală – Tîrgu-Mureş cu nr. top 1663/1/1 cu cota de teren aferenta de 158/468. Anterior acestei tranzacţii antecesoarea acestora, Tătar Ileana, era proprietara unică şi asupra apartamentului nr. 2 din aceeaşi curte cu teren aferent de 310/468 parte faţă de întregul imobil. În aceeaşi curte la apartamentul nr. 1 (apartamentul in litigiu) pana aproximativ prin anul 1987, au locuit pârâţii persoane fizice. Aceştia fiind 3 persoane, antecesoarea acestora le-a vândut pârâţilor apartamentul nr. 2, mai mare si dânsa s-a mutat in apartamentul nr. 1. Pentru a realiza un echilibru intre valorile reclamantei si a paratei Ratiu Cecilia – care sunt surori si respectiv fiicele antecesoarei, mama acestora a hotărât ca o justă împărţire a bunurilor sale, ar fi ca sa o pună pe reclamantă în proprietatea apartamentului nr. 1. Socotind ca Testamentul autentificat sub nr. 950 din 22 aprilie 1999, prin care antecesoarea sa a testat in favoarea reclamantei apartamentul in litigiu – ar putea fi contestat ori atacat in vreun fel la data de 28 iunie 2004, mama a încheiat cu reclamanta Antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociaţi TINCA, TINCA TUDOR sub nr. 1992/2004, apoi ca sa nu existe absolut nici un motiv ca cineva sa-i îngrădească dreptul la proprietate a încheiat cu reclamanta Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3759/03 august 2007.
Pana la decesul antecesoarei lor TATAR ILEANA in data de 20 septembrie 2007, aceasta a locuit efectiv in apartamentul in litigiu. După decesul mamei, pârâţii, fără nici un acord al reclamanţilor ca adevăraţi ai apartamentului nr. 1, si-au mutat biroul firmei in acest apartament si de atunci interzic folosinţa dreptului lor de proprietate asupra apartamentului, nedându-le voie sa-l viziteze si neavând cunoştinţa daca paratii au facut sau nu imbunatatiri ori au deteriorat apartamentul.
În continuare, reclamanţii au mai arătat că urgenta evacuării este determinata de faptul ca aceştia au refuzat propunerea reclamanţilor de a-şi respecta dreptul de proprietate, sfidând legea, precum si principiile morale, comportându-se nu numai ca adevăraţi proprietari, ci interzicându-le reclamanţilor dreptul de folosinţă si folosinţa proprietăţii personale. Ambii reclamanţi sunt persoane bolnave şi în vârstă, pensiile abia ajungându-le pentru procurarea medicamentelor si pentru un trai modest. În situaţia în care ar putea uzita de dreptul lor de proprietate si sa se bucure de folosinţa bunului proprietate personala (apartamentul in litigiu) ar putea obţine de pe acesta anumite foloase, prin închirierea sau prin dispunerea de bun in orice interes al nostru. De altfel acesta a fost si principalul interes al antecesoarei lor, si anume ca sa mai aibă un in afara pensiei. În continuare, reclamanţii au mai arătat că urgenţa se mai impune şi pentru faptul ca pârâţii efectuează o serie de lucrări de întreţinere şi modificare, fără acordul acestora a apartamentului proprietatea personală, motiv pentru care la data de 29.09.2008 au fost notificaţi prin Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi SOOS – POP in dosarul execuţional nr. 472/2008, sa înceteze orice astfel de lucrări, pârâţii refuzând să se supună notificării.
Referitor la vremelnicie a solicitat evacuarea pârâţilor din apartamentul proprietatea personală a acestora până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 2912/320/2009 a Judecătoriei Tîrgu-Mureş. Cererea reclamanţilor astfel cum a fost formulata nu prejudiciază fondul cauzei astfel încât ea respecta toate rigorile prevăzute de Cod procedură civilă pentru a fi admisa.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâţii au depus întâmpinare arătând că cererea nu îndeplineşte prevederile art. 581 alin. (1) Cod procedură civilă, prejudiciile invocate neexistând. Pârâţii au mai arătat că reclamanţii au introdus a acţiune similară de evacuare prin dosar nr. 2912/320/2009, acţiune care prin încheierea din 1o.o3.2010 a Judecătoriei Tîrgu-Mureş a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) Cod procedura civilă până la soluţionarea definitivă a obiectului dosarului nr. 4494/320/2009 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş, privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3759, în temeiul căruia se cere evacuarea. Reclamanţii şi avocatul acestora cunoşteau acest aspect la data promovării acestei noi acţiuni deşi au şi calea recursului. Cele doua acţiuni sunt similare cu aceleaşi obiective şi deci prezenta acţiune nu aduce nimic nou existând autoritatea de lucru judecat si ca atare solicitam respingerea cererii.
În continuare, pârâţii au arătat ca dosarul nr. 4494/320/2009 privind anulare contract are ca termen de judecată la 19.04.2010 este intr-o faza avansata de judecata acţiunea promovata de Ratiu Cecilia fiind din 15.05.2009 si perfect întemeiata chiar pe actele depuse de reclamanţi iar in temeiul acestui dosar art. 244 alin 1 Cod procedură civilă. Pârâţii au mai arătat că, din documentele prezentate de reclamanţi, rezultă clar că nu s-a respectat dreptul la a lui Ratiu Cecilia deoarece apartamentul nr. 1 din Tîrgu-Mureş, str. Kogălniceanu, nr. 11, judeţul Mureş, a fost înstrăinat de Tatar Elena la 22.04.1999 prin deşi in baza Legii nr. 112/1995 si a contractului de vânzare cumpărare nr. 556/1997 avea interdicţie de înstrăinare pana in anul 2007, adică 10 ani.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: testament, de vânzare cumpărare, contract de vânzare cumpărare, certificat de deces seria DS nr. 014242, extras CF, Anexa nr. 1 la Partea I, notificare, împuternicire avocaţială, Încheiere din 10.03.2010, extras din dispozitivul Sentinţei civile nr. 9211/11.12.2009.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, prin prisma excepţiilor invocate, instanţa reţine următoarele:
Reclamanţii, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, evacuarea pârâţilor din imobilul proprietatea reclamanţilor – construcţie cu destinaţie de – situat în Tîrgu-Mureş, str. Kogălniceanu, nr. 11, ap. 1, judeţul Mureş, motivat de faptul că pârâţii ocupă acest imobil “abuziv şi fără drept”.
Instanţa reţine că cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale se judecă potrivit unei proceduri judiciare speciale în cadrul căreia legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică şi fără prejudecarea fondului unor situaţii a căror urgenţă impune soluţionarea acestora într-un termen scurt, ceea ce nu ar fi posibil dacă judecata s-ar desfăşura potrivit procedurii de drept comun.
Astfel, dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă, care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a anumitor condiţii speciale, respectiv ca măsura care se solicită a fi ordonată de instanţă să fie vremelnică, să fie caracterizată de urgenţă, precum şi să nu prejudece fondul dreptului supus judecăţii.
Instanţa, procedând la o analiză sumară a aparenţei temeiniciei dreptului de proprietate asupra imobilului care face obiectul judecăţii reţine că dreptul de proprietate asupra imobilului nu ar aparţine în întregime reclamanţilor, aceştia fiind coproprietari pe cote-părţi împreună cu alţii, aşa cum rezultă din extrasul CF nr. 126079 Tîrgu-Mureş (f. 9) şi din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică nr. 3759/2007 (f. 7). Aşadar, reclamanţii nu ar avea dreptul exclusiv de dispoziţie materială şi juridică asupra imobilului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, ci acesta ar fi exercitat alături de alte persoane. În orice caz, o cerere de evacuare a imobilului formulată doar de unii dintre coproprietari pare a fi admisibilă, deoarece, pe de o parte nu poate fi aplicată regula unanimităţii de la acţiunea în revendicare, cele două acţiuni neputând fi confundate, iar, pe de altă parte, o cerere care are ca obiect evacuarea imobilului are natura unui act de administrare, nu de dispoziţie, şi tinde să folosească tuturor coproprietarilor, mai puţin în situaţia în care se solicită evacuarea chiar a celorlalţi coproprietari. În această din urmă situaţie, rezolvarea situaţiei juridice a imobilului între coproprietari se va face pe calea partajului, voluntar sau judiciar, iar dacă există litigii cu privire la întinderea drepturilor coproprietarilor între ei, cererea este admisibilă dacă sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de procedura ordonanţei preşedinţiale.
În ceea ce priveşte condiţiile speciale prevăzute de procedura ordonanţei preşedinţiale, instanţa constată că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum şi din dezbaterile orale care au avut loc în faţa instanţei, reclamanţii urmăresc evacuarea cu pârâţilor din imobilul în litigiu până la soluţionarea dosarului nr. 2912/320/2009 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş, având ca obiect evacuare, astfel că măsura care se cere a fi ordonată îndeplineşte condiţia vremelniciei şi neprejudecării fondului prevăzute de dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă.
În continuare, analizând condiţia urgenţei măsurii care se solicită a fi ordonată, instanţa reţine că reclamanţii invocă motive apreciate ca urgente care ţin de faptul că pârâţii au refuzat respectarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, că au refuzat orice soluţionare amiabilă a diferendului ivit între părţi, că reclamanţii sunt persoane în vârstă, bolnave, cu pensii care abia acoperă necesităţile de tratament medicamentos şi ale unui trai modest, precum şi faptul că pârâţii efectuează anumite lucrări de întreţinere şi modificare a imobilului. În raport cu aceste motive invocate, instanţa reţine că niciunul dintre acestea nu impun urgenţa dispunerii evacuării pârâţilor din imobil. Astfel, nerespectarea de o persoană fizică sau juridică a unor drepturi ale unei alte persoane sau refuzul acesteia de a rezolva pe cale amiabilă diferendul ivit, dă posibilitatea părţii interesate şi vătămate în dreptul său de a se adresa unei instanţe, dreptul de acces la o instanţă care nu atrage în mod automat soluţia admiterii cererii. În continuare, reţine că aspectele legate de vârsta, starea de sănătate şi condiţiile de trai ale reclamanţilor exced analizei juridice a cauzei, fiind aspecte circumstanţiale care nu sunt avute în vedere de lege şi care nu pot influenţa soluţionarea prezentului litigiului. În ce priveşte argumentul privitor la beneficiul de care sunt lipsiţi reclamanţii prin fapta pârâţilor, instanţa reţine că acest aspect poate fi antamat şi soluţionat doar în cadrul unei cereri în pretenţii pe calea procedurii de drept comun, iar nu în procedura ordonanţei preşedinţiale, deoarece este de natură să stabilească definitiv un drept al unei părţi şi ar prejudeca fondul raportului juridic. În ce priveşte argumentul privitor la efectuarea anumitor lucrări de întreţinere şi modificare asupra imobilului, instanţa reţine că lucrările efectuate de pârâţi sunt lucrări de întreţinere, având natura unor acte de conservare, aşa cum rezultă şi din cuprinsul notificării (f. 11).
În consecinţă, instanţa reţine că pârâţii nu au făcut dovada urgenţei măsurii evacuării pârâţilor din imobilul în litigiu, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă, astfel că instanţa va respinge cererea de chemare în judecată, ca nefiind neîntemeiată.
