Prin dispoziţiile art.60 lit h Codul Muncii legiuitorul a instituit interdicţia potrivit căreia concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă. In aceste condiţii decizia de concediere nu corespunde cerinţelor impuse de lege prin dispoziţiile art.78 CodulMuncii.(dosar 22824/63/2012)
Prin sentinţa nr.5292/09.07.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 22824/63/2012 s-a admis contestaţia formulată de reclamantul E.C. cu domiciliul în Filiaşi judeţul Dolj în contradictoriu cu pârâtul A.F.M.T. CRAIOVA.
S-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 98/31.10.2012 emisă de intimatul A.F. M.T. CRAIOVA.
S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei nr. 98/31.10.2012, în sensul reîncadrării contestatorului pe funcţia de solist vocal.
A fost obligat intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, calculate de la data emiterii deciziei nr. 98/31.10.2012 şi până la data reintegrării efective.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :
Reclamantul a fost angajatul pârâtului A.F.M.T. CRAIOVA în funcţia de solist vocal cu contract individual de muncă nr. 385/1993. Ulterior a fost desemnat manager interimar al A.F.M.T. CRAIOVA, în acest sens fiind emisă decizia nr. 01/05.01.2010 prin care a fost suspendată funcţia de execuţie de solist vocal deţinută în cadrul ansamblului, până la ocuparea prin concurs a postului de manager, dar nu mai mult de 120 de zile (fila 21 din dosar )
La data de 30.04.2010, potrivit HCL nr. 148/29 04 2010 emisă de Consiliul Local Craiova şi ca urmare a rezultatului final obţinut de reclamant la concursul pentru ocuparea postului de manager, între părţi s-a încheiat Contractul de Management nr. 56575/30.04.2010.
In temeiul contractului încheiat de părţi în condiţiile mai sus arătate, acestea au convenit ca în perioada 01.05.2010-01.03.2013, reclamantul să îndeplinească funcţia de manager al A.F.M.T. CRAIOVA, perioadă în care a fost suspendat contractul individual de muncă al său privind funcţia de execuţie de solist vocal conform deciziei nr. 1/05.01.2010.
Odată cu apariţia OUG 63/2010 contestatorul în calitate de manager, a înaintat Consiliului Local Craiova o notă de fundamentare (fila 61), prin care disponibiliza 11 angajaţi şi preciza criteriile de disponibilizare aprobate în şedinţa consiliului administrativ al ansamblului.
Prin Hotărârea nr. 133/25.03.2010 a Consiliului Local Craiova (fila 51) şi Hotărârea nr. 248/29.07.2010 a Consiliului Local Craiova s-a aprobat organigrama şi statul de funcţii pentru anul 2010, în care nu mai apare funcţia de solist vocal, studii superioare, gradaţia 5, deţinut anterior de contestator.
Prin decizia nr. 145/09.08.2010 emisă de pârâtă prin manager (fila 66, dosar fond) s-a dispus în temeiul OUG 63/2010, care impunea reducerea cheltuielilor de personal precum şi în conformitate cu HCL nr. 248/29.07.2010 (fila 63), care aproba organigrama Ansamblului Folcloric, desfiinţarea între altele a postului de solist vocal, studii superioare, gradaţia 5.
În urma analizării raportului de activitate asupra managementului A.F.M.T. CRAIOVA (etapa nr. 1 a evaluării) precum şi a discuţiilor purtate cu reclamantul(etapa a 2- a a evaluării), comisia de evaluare finală a emis Raportul de evaluare nr. 125628/27.09.2012, prin care a recomandat rezilierea contractului de management încheiat de părţi.
Împotriva calificativului final de “nesatisfăcător”, nota obţinută fiind 6,68 a formulat contestaţie, care a fost respinsă ca neîntemeiată de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor pentru evaluarea finală a managementului.
Ulterior prin HCL nr. 165/19.10.2012 a fost aprobat rezultatul final al evaluării finale a managementului la A.F.M.T. CRAIOVA cât şi rezultatul final al evaluării şi raportul nr. 135410/2012 întocmit de Serviciul Resurse Umane, hotărâre în baza căreia s-a emis Dispoziţia Primarului Municipiului Craiova nr. 1970/22.10.2012, privind aprobarea încetării contractului său de management, începând cu data de 22.10.2012.
La data de 31.10.2012 A.F.M.T. CRAIOVA a emis Decizia nr. 98/31.10.2012, prin care, în baza art. 65 din Codul Muncii s-a dispus încetarea, începând cu data de 31.10.2012 a contractului individual de muncă, ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat, conform dispoziţiilor OUG nr. 63/2010.
Instanţa a admis contestaţia constatând ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Contractul individual de muncă al contestatorului a fost suspendat de drept conform art. 50 al. 1 lit. d C. Muncii pe perioada exercitării funcţiei de manager ca urmare a încheierii contractului de management cu Consiliul Local Craiova.
In aceste condiţii, la data încetării contractului de management – 22.10.2012 reclamantul trebuia să revină pe funcţia deţinută anterior în baza contractului individual de muncă aceea de solist vocal, studii superioare, gradaţia 5.
Faptul că pe parcursul derulării contractului său de management a fost în mod eronat desfiinţat postul său, ca urmare a unor hotărâri ale Consiliului Local în care se aprobă noua organigramă şi statul de funcţii, nu exonerează noua conducere a instituţiei pârâte prin noul manager să acţioneze cu bună credinţă şi să respecte dispoziţiile legale din Codul Muncii cu privire la reluarea efectelor contractului individual de muncă al contestatorului care a fost suspendat.
Potrivit art. 49 al. 6 din Codul Muncii suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea tuturor termenelor care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă.
In aceste condiţii noul manager avea posibilitatea să solicite Consiliului Local, instituţia care a aprobat noua organigramă pe anul 2010 şi a desfiinţat postul deţinut de contestator, reînfiinţarea postului.
La data de 31.10.2012, dată la care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, A.F.M.T. CRAIOVA avea disponibil un alt post de instrumentist cu studii medii, care ar fi putut fi ocupat de reclamant, dat fiind faptul că acesta a solicitat prin cererile nr. 999/24.10.2012 şi 141883/26.10.2012 (fila 71) atât pârâtului Ansamblul Folcloric cat şi Primăriei Craiova transformarea acestui post în post vacant de solist vocal, cu studii superioare, însă prin adresa nr. 141883/31.10.2012, i-a fost comunicat că această transformare nu a fost solicitată de către A.F.M.T. CRAIOVA şi nu a fost aprobată printr-o hotărâre de Consiliu Local.
Conducerea instituţiei pârâte avea posibilitatea să supună această cerere hotărârii Consiliului Local în vederea soluţionării favorabile de către Primăria Craiova, însă nu s-a dorit acest lucru.
La data de 31.10.2012 s-a emis decizia contestată în cauză prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, ca urmarea desfiinţării postului, iar prin întâmpinarea depusă a invocat împrejurarea exonerării de răspundere ca urmare a culpei reclamantului în desfiinţarea postului şi faptul că nu s-a acţionat cu bună credinţă.
Această culpă a reclamantului nu a fost dovedită în cauză, în condiţiile în care desfiinţarea postului a fost dispusă ca urmare a aprobării noii organigrame şi stat de funcţii de către Consiliul Local Craiova prin HCL nr. 248/29.07.2010 (fila 63), care aproba organigrama Ansamblului Folcloric, desfiinţarea între altele a postului de solist vocal, studii superioare, gradaţia 5.
Prin decizia nr. 145/09.08.2010 emisă de pârâtă (fila 66) contestatorul în calitate de manager a pus în aplicare, aşa cum de altfel era şi obligat, HCL nr. 248/29.07.2010 emisă în temeiul OUG 63/2010, care impunea reducerea cheltuielilor de personal.
Prin semnarea hotărârii nr. 145/09 08 2010 de către contestator, în calitate de manager al A.F.M.T., nu se face dovada că acesta a dorit desfiinţarea propriului post, în condiţiile în care prin Nota de fundamentare a Deciziei nr. 145/09 08 2010, Referatul nr. 625/05.08.2010 al consilierului juridic al intimatului, precum şi procesul verbal de şedinţă nr. 5/21.07.2010 încheiat în şedinţa Consiliului Administrativ al ansamblului,ca înscrisuri preliminare emiterii deciziei şi invocate chiar în cuprinsul acesteia nu s-a pus în discuţie desfiinţarea posturilor vacante, fie ele temporare sau definitive, ci doar lista nominală cu posturile care vor fi desfiinţate(numai dansatori şi instrumentişti) cu individualizarea numelui şi prenumelui titularului postului, precum şi identificarea şi aplicarea unor criterii după care urma să fie efectuată procedura concedierii.
Nu s-a pus astfel în discuţie şi, pe cale de consecinţă, nici nu s-a hotărât vreodată cu privire la restrângerea unui post de solist vocal – studii superioare, gradaţia 5.
Fictivitatea şi neseriozitatea cauzei precum şi lipsa bunei credinţe a pârâtului este reliefată şi de faptul că după aproximativ şase luni de la data emiterii deciziei contestate, la data de 05.06.2013, pe parcursul derulării prezentei cauze, pârâtul a organizat un concurs (fila 104, dosar fond) pentru ocuparea unui post de solist vocal, studii superioare, treaptă profesională I, gradaţia 5, exact postul pe care-l ocupase anterior contestatorul.
Prin cererea înregistrată sub nr. 77241/20.05.2013 la Primăria Craiova (fila 120, dosar fond ), pârâtul Ansamblul Folcloric a solicitat transformarea postului de solist vocal studii superioare treapta profesională I în solist vocal studii medii, ca urmare a neprezentării niciunui concurent pentru acest post, făcând menţiunea că această transformare a fost aprobată în Şedinţa Consiliul Administrativ din data de 20.05.2013 şi anexează hotărârea în acest sens.
Aşa cum a reţinut instanţa anterior, cererea contestatorului din data de 24.10.2012 de transformarea unui post vacant de instrumentist studii medii în post de solist vocal studii superioare nu a fost soluţionată favorabil de Primăria Craiova, tocmai datorită faptului că nu a fost anexată hotărârea Consiliului Administrativ.
La emiterea deciziei contestate nu au fost respectate nici dispoziţiile imperative ale Codului Muncii prevăzute de art. 60 alin 1 lit. h din Codul Muncii care interzic concedierea salariaţilor pe durata efectuării concediului de odihnă.
Astfel, în perioada 24.10.2012-7.11.2012 reclamantul îşi efectua concediul legal de odihnă, aprobat de angajator la data de 23.10.2012, prin cererea înregistrată sub nr. 988/23.10.2012 (fila 22, dosar fond ).
Apărările pârâtei în sensul că acest concediu de odihnă este aferent activităţii funcţiei sale de manager deţinută şi în anul 2012 nu subzistă, în condiţiile în care legea nu distinge cu privire natura contractului din care derivă concediul de odihnă.
De asemenea apărarea în sensul că pentru 11 zile de concediu contestatorul ar fi primit drepturi băneşti nu a fost dovedită de pârâtă.
Motivarea în sensul că nu ar fi trebuit legal să beneficieze de 21 de zile concediu de odihnă (art. 145 alin 2 Codul Muncii) nu subzistă în condiţiile în care cererea de concediu i-a fost aprobată fără niciun comentariu.
Decizia este considerată ca fiind lovită de nulitate şi pentru încălcarea dispoziţiilor art. 75 din Codul Muncii deoarece nu a respectat dreptul reclamantului la preaviz.
Astfel, potrivit acestor dispoziţii, persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c şi d, art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucrătoare.
În consecinţă angajatorului îi revine obligaţia de a respecta dreptul de preaviz a salariatului.
Fată de aceste dispoziţii legale, apărările pârâtei în sensul că nu există vătămare, că se cunoştea de către contestator încă din anul 2010 această situaţie a desfiinţării postului, nu subzistă.
Motivul invocat de contestator în sensul că decizia este nelegală potrivit art. 64 din Codul Muncii în sensul că nu i s-a propus salariatului disponibilizat un alt loc de muncă vacant compatibil cu pregătirea profesională şi nu s-a solicitat sprijinul agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului,a fost considerat nefondat, deoarece dispoziţiile invocate sunt aplicabile în cazuri limitativ prevăzute de lege (art. 61 lit. c şi d), fără a fi incidente în prezenta cauză în care concedierea a fost făcută în temeiul art. 65 din Codul Muncii, aşa cum a decis şi ICCJ intr-un recurs în interesul legii -decizia nr. 6/09.05.2011.
Motivul invocat de contestator în sensul că măsura reducerii posturilor la nivelul pârâtei nu a fost o concediere individuală în sensul dispoziţiilor art. 65 din Codul Muncii, ci o concediere colectivă, în sensul dispoziţiilor art. 68 – 73 din Codul Muncii, şi astfel angajatorul nu a iniţiat procedura prealabilă a consultării cu sindicatul său, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, nu este pertinent în cauză deoarece litigiul de fată nu vizează anularea deciziei nr. 145/09.08.2010 emisă de pârâtă prin care s-au desfiinţat posturi vacante, ci anularea deciziei nr. 98/31.10.2012 prin care a încetat contractul individual de muncă al contestatorului.
În ceea ce priveşte repunerea în situaţia anterioară solicitată de contestator, instanţa a considerat că împrejurarea că angajatorul a desfiinţat locul de muncă al salariatului concediat nu poate fi reţinut ca impediment pentru reintegrarea salariatului,în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii, angajatorul având obligaţia să dispună reintegrarea salariatului pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei a cărei nelegalitate s-a constatat,chiar dacă acest lucru înseamnă reînfiinţarea potului.
Intimatul nu s-a putut prevala de faptul că în noua sa structură organizatorică nu mai exista postul pe care trebuie să se facă reîncadrarea în muncă a contestatorului, în eventualitatea admiterii contestaţiei, deoarece invocarea lipsei interesului prin raportare la lipsa efectivă a postului, ar însemna încălcarea principiului protecţiei salariaţilor, guvernat chiar de dispoziţiile art. 6 din Codul muncii, dar şi paralizarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătoreşti în materia litigiilor de muncă.
Pentru aceste considerente instanţa a admis contestaţia, a anulat decizia de concediere conform art. 78 din Codul Muncii, fiind dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei conform art. 80 al. 2 C. Muncii şi a obligat intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, calculate de la data emiterii deciziei nr. 98/31.10.2012 şi până la data reintegrării efective.
S-a reţinut faptul că cererea privind cheltuielile de judecată vor solicita pe cale separată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A.F.M.T. CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeienicie.
Criticile sunt în următoarele :
Susţinerile reclamantului în sensul anulării deciziei 98/31.10.2012 şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia, cu acordarea unei despăgubiri egală cu valoarea salariilor indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul până la reintegrarea efectivă sunt apreciate ca fiind nefondate şi reflectă invocarea propriei culpe.
Măsura dispusă prin dec. 98/31.10.2012 a cărei anulare se solicită este în acord cu dispoziţiile legale şi principiile de drept în materie, temeiul juridic reprezentându-l art. 65 din Legea 53/2003, modificată şi completată, postul ocupat de către contestator în organigrama A.F.M.T. Craiova fiind desfiinţat în condiţiile acestui articol încă din timpul exercitării mandatului de manager de către intimatul reclamant prin voinţa acestuia.
Se arată că odată cu apariţia OUG 63/2010 însuşi dl E.C., manager, înaintează Consiliului Local Craiova o notă de fundamentare prin care disponibilizează 11 angajaţi şi toate posturile vacante, întocmindu-se un stat de funcţii diminuat de la 82 de posturi anterior la numai 58.
Prin HCL nr. 248/29.07.2010 se aprobă noile organigrame şi statul de funcţii ale A.F.M.T. Craiova, dispunându-se expres ca de la data acesteia îşi încetează efectele HCL 133/2010, în noua organigramă apare desfiinţată funcţia de solist vocal, studii superioare, gradaţia 5, deţinut anterior de reclamant şi vacant prin suspendarea funcţiei.
Pentru ca măsura desfiinţării postului ocupat de un angajat să fie una legală, trebuie să fie efectivă, condiţie îndeplinită – postul fiind suprimat din structura recurentei ca urmare a măsurii luate prin HCL 248/2012, reclamantul însuşi în calitate de manager al A.F.M.T. emisese în deplină cunoştinţă de cauză decizia 145/2010; să aibă o cauză reală, să aibă o cauză serioasă.
La data de 22.10.2012 contractul de management al contestatorului a încetat, unitatea operând în registrul general de evidenţă al salariilor REVISAL încetarea suspendării, însă postul fiind desfiinţat s-a impus emiterea dec. 98/31.10.2012.
Faţă de situaţia arătată se învederează :
1.Dreptul afirmat de contestator nu este exercitat cu buna credinţă – apreciat ca şi excepţie de către recurentă – nu a fost analizată de instanţa de fond; În speţă, condiţia bunei credinţe nefiind îndeplinită, în condiţiile în care intimatul personal a dispus desfiinţarea acestui post.
2.Cauza petendi nu este una morală, intimatul reclamant invocându-şi propria culpă -funcţia acestuia fiind desfiinţată de acesta care apoi invocă nelegalitatea măsurii de încetare a contractului individual de muncă.
3.Susţinerea contestatorului în sensul că încetarea contractului de muncă ar fi intervenit în perioada suspendării este eronată decizia nr.98/31.10.2012 fiind emisă în data de
31.10.2012, iar măsura suspendării a operat până la data de 22.10.2012.
4.Decizia nr. nr.98/31.10.2012 are în vedere o situaţie juridică ineluctabilă, funcţia intimatului reclamant fiind desfiinţată încă din anul 2010, acesta recunoscând clar că în perioada cât a fost manager la A.F.M.T. Craiova s-a desfiinţat postul său – pct.3 şi 4 din adresa 141883/26.10.2012 înregistrată la Primăriei Craiova.
Se critică faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere argumentele recurentei în sensul că s-a refuzat de către ordonatorul de credite crearea unui nou post, că hotărârile anterioare de Consiliu local prin care se desfiinţa postul acestuia sunt obligatorii şi că postul de instrumentalist nu poate fi ocupat din raţiuni obiective.
5. Susţinerile intimatului reclamant cu privire la încălcarea dreptului la preaviz sunt nefondate, neexistând vătămare, acest drept fiind reglementat de art.75 din Codul muncii, salariatul cunoscând personal că prin propria acţiune îşi desfiinţase postul încă din anul 2010.
Se invocă decizia de speţă a Curţii de Apel Bucureşti – nr.117/R/2008 şi dec. civ.111/R/2008, dar şi dec. Curţii de Apel Cluj nr. 377/R/2010.
Contestatorul a fost evaluat ca „nesatisfăcător” primind anunţul nr. 125779/28.09.2012 din partea Primăriei Craiova, prin raportul de evaluare nr.125628/2012 fiind recomandată rezilierea contractului de management. Se înaintează adresa nr. 882/2012 către primăria Craiova prin care solicita transformarea unui post de instrumentist studii medii într-unul de solist vocal, dar revine prin cererea nr.141883/26.10.2012 înregistrată cu acest număr la Primăria Craiova şi sub nr. 999/24.10.2012 la Ansamblul Folcloric, fiind evident că începând cu 01.10.2012 intimatul reclamant aflându-se într-o situaţie juridică specifică preavizului.
6.Sunt apreciate ca nefiind adevărate susţinerile intimatului că „ a încercat să se prezinte la serviciu în vederea prestării muncii specifice postului de execuţie de solist vocal” imediat ce a primit dispoziţiile nr. 1970/22.10.2012 a Primăriei Craiova, în sensul contractului de management.
7.Cu privire la concediul de odihnă şi emiterea deciziei de încetare a contractului individual de muncă în perioada concediului de odihnă aferent anului 2012, pentru un număr de 11 zile rămase neefectuate, acesta fiind aferent funcţiei sale de manager deţinută în anul 2012, contractul de management încetase deja iar postul de solist vocal era desfiinţat din anul 2010.
8. Se învederează împrejurarea că în speţă contestatorul nu justifică un interes actual solicitând reintegrarea efectivă pe post, nici această excepţie nefiind analizată, desfiinţarea postului fiind realizată în timpul exercitării contractului său de management, unitatea nemaideţinând un post de natura pregătirii profesionale.
9. Nu se poate reţine că s-a realizat un concurs pentru un post similar celui al intimatului reclamant, în realitate acest post fiind ocupat de un angajat din schema recurentei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului,Curtea constată că aceasta este neîntemeiată:
Potrivit art.215 legea 62/2011 termenul de recurs în materia litigiilor de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
In cauză sentinţa a fost comunicată recurentei pârâte la data de 4.09.2013, aşa cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 176 a dosarului de fond.
In aceste condiţii termenul în care putea fi formulat recurs s-ar fi împlinit la data de 15. 09. 2013, zi nelucrătoare.
Potrivit menţiunilor consemnate în înscrisul emis de firma de curierat prin care a fost expediat recursul, acesta a fost depus de recurentă la data de 12.09.2013,în termenul prevăzut de lege.
Conform înscrisurilor invocate de intimat în susţinerea excepţiei rezultă că expedierea a fost preluată de către un angajat al firmei de transport la data de 18.09.2013 şi a fost livrată la data de 20.09.2013, fără a exista dovezi privind momentul la care firma de transport a preluat corespondenţa respectivă de la recurentă.
În consecinţă,având în vedere menţiunile consemnate în înscrisul ataşat plicului prin care a fost expediat recursul precum şi dispoziţiile art.310 cod procedură civilă conform cărora dacă nu se dovedeşte, la prima zi de înfăţişare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen,excepţia tardivităţii căii de atac urmează a fi respinsă.
În ceea ce priveşte fondul recursului Curtea constată că acesta este nefondat:
Prin cererea înregistrată sub nr.988/23.10.2012 reclamantul intimat E.C. a solicitat aprobarea unui număr de 11 zile din concediului de odihnă aferent anului 2012, rămase neefectuate.
Cererea formulată la data de 23.10.2013 a fost aprobată,aşa cum rezultă din menţiunile efectuate în cuprinsul său precum şi din cele din nota de constatare nr.1056/7.11.2012 în care se consemnează „se acordă concediul de odihnă aferent 2012”.
Faţă de această situaţie, Curtea constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că la data concedierii contestatorului (31.10.2013) acesta îşi efectua concediul legal de odihnă.
Criticile recurentei în sensul că reclamantul nu s-a aflat efectiv în concediul de odihnă sunt neîntemeiate,angajatorul nefăcând dovada cu pontaje în acest sens.
Statul de plată lichidare din octombrie 2012 depus în recurs, face dovada achitării indemnizaţiei de concediu la care reclamantul avea dreptul potrivit art.150 Codul Muncii.
De altfel potrivit art146 al.4 Codul Muncii compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.,iar la data aprobării concediului de odihnă (23.10.2012) reclamantul nu se afla în această situaţie.
Curtea constată de asemenea că în mod corect a reţinut prima instanţă că legea nu distinge cu privire la natura contractului din care derivă concediul de odihnă,astfel că şi criticile în sensul că acest concediu de odihnă era aferent activităţii postului de manager sunt nefondate.
În aceste condiţii, Curtea constată că decizia contestată este lovită de nulitate, câtă vreme nu corespunde cerinţelor impuse de legiuitor prin dispoziţiile art.78 Codul Muncii coroborate cu art.60 al.1 lit. h Codul Muncii.
Astfel se observă că decizia de concediere 98 a fost emisă la data de 31.10.2012, zi în care reclamantul intimat se afla în concediul de odihnă.
Prin dispoziţiile art.60 al.1 lit. h codul muncii legiuitorul a instituit interdicţia potrivit căreia concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă.
Constatând nelegalitatea deciziei de concediere atacată în cauză din perspectiva expusă, reţinută şi de către instanţa de fond, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
Faţă de aceste motive,în baza art.312 cod procedură civilă recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat. (Decizia 9285/5.11.2013 – Secţia I civilă, rezumat judecător Lucia-Maria Lăloianu )
