Participanţii se pot înscrie la licitaţie pentru adjudecarea unui bun al debitorului în faliment şi respectiv au posibilitatea legală de a plăti garanţia de participare până la data când are loc licitaţia, potrivit art.504 alin. 1 pct.11 şi pct. 12 din C.p.civ, iar nu cu trei zile înainte de data licitaţiei, chiar dacă în publicaţia de vânzare s-a făcut greşit această menţiune.
Este nerelevant faptul că un participant la licitaţie nu a achitat integral garanţia de participare la licitaţie în condiţiile în care adjudecatarul a achitat-o corect (integral).
Existenţa unei cauze de nulitate a licitaţiei nu poate conduce la adjudecarea bunului de către instanţă în favoarea unui alt participant ci doar la anularea licitaţiei, urmând ca lichidatorul să organizeze o nouă licitaţie.
Contestatorul DI a solicitat, în contradictoriu cu SC RVA, în calitate de lichidator judiciar al SC HB SA, să se constate nulitatea parţială a procesului-verbal de licitaţie şi adjudecare din 23 aprilie 2004 privind imobilul sediul administrativ situat în comuna Breasta. De asemenea, contestatorul a solicitat să fie declarat câştigător al licitaţiei, arătând că, deşi licitaţia trebuia să se oprească la 140.000.000 lei, este de acord să achite preţul oferit de 210.000.000 lei pentru a nu fi fraudat interesul debitoarei.
În motivare, contestatorul a arătat că la încheierea actului contestat nu au fost respectate dispoziţiile art. 100 din Legea 64/1995 republicată, coroborat cu dispoziţiile art. 500 şi următoarele C.p.civ., art. 101 C.p.civ. şi dispoziţiile imperative privind metoda de vânzare şi termenele din caietul de sarcini.
Prin sentinţa nr. 235/17 mai 2004, judecătorul-sindic a respins contestaţia.
Ulterior, prin încheierea de îndreptare eroare materială din 10 ianuarie 2005 s-a constatat că numărul real al sentinţei este 144.
Împotriva sentinţei a formulat recurs contestatorul DI, invocând încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C.p.civ., cât şi art. 3041 C.p.civ.
Recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Astfel, Curtea apreciază ca fiind nerelevantă în cauză prima critică formulată de recurent referitoare la faptul că sentinţa recurată ar fi fost redactată şi comunicată foarte târziu. Se apreciază că neredactarea în termen şi respectiv comunicarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti nu pot reprezenta motive legale de recurs, nefiind încadrate în dispoziţiile art.304 C.p.civ., obiectul controlului judiciar reprezentând soluţia instanţei de fond, iar nu actele de procedură ulterioare.
Privitor la fondul cauzei, potrivit dispoziţiilor art.100 alin. 2 şi art. 101 alin. 1 pct. c din Legea 149/2004 (respectiv art.114 alin 2 şi art.115 alin.2 pct. c din Legea 64/1995 în forma republicată în Monitorul Oficial din 17 noiembrie 2004) vânzarea prin licitaţie se realizează în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare. Ca atare, în cauză sunt incidente dispoziţiile legale privind vânzarea la licitaţie, secţiunea a III- a, cuprinse în Codul de procedură civilă.
Potrivit dispoziţiilor art.504 alin. 1 pct.11 din C.p.civ. publicaţia va cuprinde pe lângă alte menţiuni (pct. 1-10), şi “invitaţia către toţi cei care vor să cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vânzare, la locul fixat în acest scop şi până la acest termen, să prezinte oferte de cumpărare”.
Din analiza textului legal sus-menţionat se constată că participanţii se pot înscrie în mod legal la licitaţie până la termenul când va avea loc licitaţia.
În plus, se constată că, potrivit dispoziţiilor art.504 alin.1 pct. 12 C.p.civ, ofertanţii sunt obligaţi să depună până la termenul de vânzare o cauţiune reprezentând 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul.
Ca atare, este neîntemeiată critica recurentului potrivit căreia înscrierea la licitaţie şi plata minimului de garanţie de participare trebuiau făcute cu 3 zile înainte de data licitaţiei, respectiv până la 19 aprilie 2004, cât şi faptul că au fost înscrişi în mod legal doar recurentul şi numitul VŞ, în condiţiile în care, potrivit textelor legale sus-menţionate, participanţii se pot înscrie şi respectiv au posibilitatea legală de a plăti garanţia de participare până la termenul, respectiv data când are loc licitaţia.
Având în vedere cele sus-menţionate, Curtea consideră că toţi participanţii s-au înscris în mod valabil la licitaţie şi că de asemenea, au plătit garanţia de participare, cu excepţia SC M Com SRL care, neplătind garanţia, nici nu a fost înscrisă la licitaţie.
În ce priveşte faptul că o parte dintre participanţii la licitaţie nu au achitat în mod corect garanţia de participare de 10% din preţul la care a fost evaluat bunul, respectiv nu au achitat suma de 11.050.000 lei (plătind 11.000.000 lei), Curtea apreciază că acest aspect este nerelevant în condiţiile în care participanţii la care face referire recurentul că nu ar fi plătit suma corectă nu au câştigat licitaţia, câştigătorul licitaţiei fiind SC LG SRL, care a achitat garanţia de participare de 11.050.000 lei.
Ca atare, se apreciază că sunt nefondate criticile recurentului potrivit cărora singurii licitatori înscrişi în termen şi cu plata corectă a garanţiei de participare ar fi recurentul DI şi numitul VŞ.
În condiţiile în care, conform listei cu strigări (fila 15 a dosarului 19/F/31/1999), participanta care a oferit preţul cel mai mare a fost SC LG SRL, (suma de 400.000.000 lei) se apreciază că în mod corect lichidatorul judiciar a procedat la adjudecarea bunului în favoarea acesteia, astfel că este nefondată critica ultimă a recurentului potrivit căreia licitaţia trebuia să se oprească la a doua strigare, reprezentând momentul când s-a retras numitul VŞ.
De asemenea, Curtea apreciază că oferta recurentului privind adjudecarea bunului la ultimul preţ oferit de acesta, respectiv de 210.000.000 lei, fără TVA, nu poate fi luată în calcul în condiţiile în care bunul a fost adjudecat, după cum s-a arătat în mod valabil la un preţ mult mai mare, respectiv la preţul de 400.000.000 lei.
În plus, chiar în situaţia în care, ipotetic, adjudecarea bunului nu s-ar fi realizat în mod corect în favoarea SC LG SRL , se constată că alţi participanţi ar fi fost îndreptăţiţi să adjudece bunul. Mai mult, existenţa unei cauze de nulitate a licitaţiei nu poate conduce la adjudecarea bunului de către instanţă în favoarea unui alt participant ci doar la anularea licitaţiei, urmând ca lichidatorul să organizeze o nouă licitaţie.
În concluzie, având în vedere considerentele sus-menţionate, în baza dispoziţiilor art. 312 C.p.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
