Starea de încetare de plăţi, în cazul neplăţii unei creanţe în termen de 30 de zile de la scadenţă este, potrivit legii, o prezumţie relativă ce poate fi răsturnată prin faptul efectuării unei plăţi importante în raport cu suma totală datorată.
Creditoarea DGFP, a chemat în judecată pe debitoarea SC R SRL, pentru a se declanşa procedura de reorganizare judiciară şi faliment, invocând împotriva acesteia o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, precum şi starea de încetare de plăţi a acesteia.
Prin sentinţa nr. 419 din 20 mai 2005, Tribunalul Gorj a admis cererea creditoarei şi a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment împotriva debitoarei, fiind numit administrator judiciar. Debitoarea a depus planul de reorganizare judiciară şi s-a acordat termen pentru depunerea raportului preliminar de către administratorul judiciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că deşi debitoarea a formulat contestaţie invocând că nu este în , în mod tacit a renunţat la aceasta prin depunerea planului şi exprimarea intenţiei de reorganizare judiciară.
Împotriva sentinţei a declarat recurs debitoarea.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 36 alin. 1 din Legea 64/1995 R, orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor, timp de cel puţin 30 de zile.
Conform ordinelor de plată şi certificatului de atestare fiscală nr. 6149 din 5.09.2005, depuse de către societatea debitoare la dosarul cauzei, Curtea reţine că pe parcursul soluţionării cauzei au fost achitate sume importante către bugetul de stat, respectiv către creditoarea DGFP Gorj care însumează 665.000.000 lei.
Este adevărat că aceste plăţi au fost efectuate în mare parte după introducerea cererii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, însă dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea 64/1995 R2 instituie doar o prezumţie relativă privind starea de insolvenţă în care se află o societate comercială prin faptul încetării plăţilor timp de cel puţin 30 de zile, prezumţie care poate fi răsturnată. Or, Curtea reţine că această prezumţie a fost răsturnată de către societatea debitoare prin faptul efectuării plăţilor către creditoare, plăţi care sunt efectuate într-un cuantum important în raport de suma pentru care se solicită deschiderea procedurii. Faptul că debitoarea a depus un plan de reorganizare nu echivalează cu recunoaşterea încetării de plăţi.
