Motivul contestaţiei în anulare îl reprezintă faptul că, în faza de judecată a recursului, Curtea a soluţionat recursul, fără ca procedura de citare, pentru termenul la care s-a judecat recursul, să fie legal îndeplinită faţă de C.C.
Cât priveşte termenul la care a fost introdusă contestaţia în anulare şi această condiţie este îndeplinită pentru admiterea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, din următoarele considerente :
Potrivit art. 388 alin. 1 Cod proc.pen. , contestaţia în anulare, pentru motivul invocat de către contestator, poate fi introdusă, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
Începerea executării pedepsei nu se realizează la momentul emiterii mandatului de executare, ci din momentul în care condamnatul este încarcerat în arest sau penitenciar, în România.
În situaţia dată, faţă de contestatorul care se află pe teritoriul Italiei, statul român a solicitat statului italian extrădarea acestuia, în baza mandatului de a pedepsei.
Contestatorul a fost arestat provizoriu în vederea extrădării, consideră că arestarea provizorie a contestatorului, în vederea extrădării de către statul italian, nu reprezintă începerea executării pedepsei, deoarece, potrivit art. 68 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, arestarea provizorie se ia în caz de urgenţă şi are ca scop împiedicarea persoanei extrădabile de a părăsi teritoriul statului italian.
Aşadar, fiind o normă cu caracter special, este de strictă interpretare, motiv pentru care nu se poate reţine că o persoană arestată provizoriu a început automat începerea executării pedepsei, deoarece scopul arestării provizorii este împiedicarea persoanei extrădabile de a fugi şi nu începerea executării.
Prin decizia penală nr. 522/R/2006, Curtea de Apel Galaţi a respins ca tardiv formulată contestaţia în anulare formulată de petent deoarece :
Conform art. 388 pct. 1, contestaţia în anulare, poate fi introdusă cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Contestatorul a fost arestat provizoriu în vederea extrădării în România, de către autorităţile italiene.
Termenul de 10 zile curge de la data arestării provizorii în vederea extrădării în România, deoarece, arestarea provizorie efectuată de statul italian, s-a făcut în baza mandatului de executare a pedepsei, aplicate prin hotărâre definitivă.
Nu se poate reţine că acest termen de 10 zile curge de la data încarcerării efective a contestatorului în România, deoarece :
a) Conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, durata arestului efectuat în străinătate „în îndeplinirea unei cereri de asistenţă judiciară internaţională în materie penală este luată în calcul ÎN CADRUL PROCEDURII PENALE ROMÂNE şi se compută din durata pedepsei aplicată de instanţele române”.
Deci prin computarea duratei arestării în străinătate din pedeapsa aplicată, legiuitorul a stabilit clar, data la care începe executarea pedepsei contestatorului.
De asemenea, legiuitorul a precizat că această durată (deci inclusiv data când a fost arestat în străinătate) este luată în calcul ÎN CADRUL PROCEDURII PENALE ROMÂNE.
Ori, conform procedurii penale române temeiul în care se poate formula contestaţia în anulare este de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
Acest lucru curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare, respectiv de la data arestării provizorii în vederea extrădării, deoarece această durată se scade din pedeapsa aplicată.
Dacă inculpatul începe executarea pedepsei la data arestării provizorii în vederea extrădării şi nu de la data când după extrădare, a fost încarcerat în România în vederea executării pedepsei.
În subsidiar, urmează a se constata faptul că nu se încalcă nici un drept procesual condamnatului deoarece acesta are posibilitatea să ceară după ce a fost extrădat rejudecarea cauzei de către instanţele din România.
