Potrivit dispoziţiilor art. 2781alin. (11) C.proc.pen., rezoluţia sau ordonanţa prin care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, în situaţia în care este atacată cu plângere împotriva actelor procurorului, potrivit dispoziţiilor art. 2781C.proc.pen., iar prin hotărâre definitivă se dispune potrivit art. 2781alin. (8) lit. a) respingerea plângerii, capătă caracter definitiv şi împiedică o nouă urmărire şi o nouă judecată pentru aceeaşi faţă şi împotriva aceleiaşi persoane.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 632 din 23 august 2011
Prin ordonanța din 18.10.2004 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 1391/P/2001 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. și văzând și prevederile art. 249 și ale art. 285 C.proc.pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L.V., fără antecedente penale, de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art. 239 C.pen.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus ca un exemplar al acesteia, împreună cu tot dosarul cauzei, să fie trimis Judecătoriei Satu Mare în vederea sesizării cu fapta prev. de art. 180 alin. (2) C.pen. potrivit art. 279 alin. (2) lit. a) C.proc.pen.
A reținut procurorul de caz că, prin rezoluția din 1 iunie 2004 s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare începerea urmăririi penale față de L.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 239 C.pen.
în fapt, s-a reținut că, în data de 9.04.2004, numitul L.C.D., medic veterinar, angajat la Direcția Sanitar Veterinară Satu Mare, a sesizat parchetul cu o plângere împotriva lui L.V., patronul SC U. SRL Vetiș, deoarece acesta l-ar fi insultat și calomniat în data de 30.03.2004, în timp ce se afla la serviciu ca medic veterinar în cadrul acestei societăți, unde se execută tăieri de animale.
S-a reținut că petentul a arătat în plângere că a fost „apostrofat” de patronul L.V., care i-ar fi spus că este bețiv și fumător și că în societate este interzis fumatul. La fel, a precizat petentul că, în data de 6.04.2004 a ridicat în vederea confiscării circa 180 kg pulmon, ficat, slung și inimă de porc, fapt ce l-a iritat pe L.V., care a în încăperea rezervată medicului veterinar, unde l-a jignit, adresându-i cuvinte injurioase, după care l-a bătut.
S-a arătat că, din cercetările efectuate în cauză și din depozițiile martorilor solicitați de partea vătămată, rezultă că L.V. s-a deplasat în locul unde se aflau medicii veterinari L.D.C. și M.M., unde s-au purtat discuții aprinse între L.V. și L.D.C., cu privire la măsura confiscării organelor de porc.
S-a reținut că atât învinuitul cât și partea vătămată s-au enervat reciproc, după care L.D.C. s-a ridicat de pe scaun și s-a îndreptat spre L.V., ce se afla lângă ușă, s-au prins reciproc de haine și s-au împins prin încăpere.
Din cercetările efectuare nu a rezultat că medicul veterinar a fost ultragiat și s-a reținut că învinuitul susține că nu a avut nici intenția de a face acest lucru, ci doar a o atenționa pe partea vătămată să nu mai fumeze și să-i dea explicații cu privire la măsura confiscării.
S-a arătat că partea vătămată a susținut că a fost lovită cu pumnii și palmele de către învinuit, lucru care nu a putut fi dovedit, reținându-se că zgârieturile cu unghiile de pe corpul părții vătămate s-au produs în timp ce cei doi s-au prins de haine și s-au împins prin încăpere, iar martorul ocular, medicul veterinar M.M., nu a văzut ca învinuitul să-l fi bătut pe colegul său.
A apreciat procurorul de caz că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d) C.proc.pen., deoarece lipsește latura subiectivă, patronul societății neavând intenția de a-l ultragia pe medicul veterinar, ci doar de a i se da explicații privind motivul măsurii de confiscare a acestor organe în cantitate atât de mare, moment în care partea vătămată s-a ridicat nervos de pe scaun și l-a prins de piept pe învinuit.
S-a reținut că partea vătămată susține că pe urmă învinuitul l-a lovit cu pumnii și picioarele și a solicitat că învinuitul să fie judecat și pentru fapta prev. de art. 180 alin. (2) C.pen.
Această ordonanță, respectiv scoaterea de sub urmărire penală a intimatului, a fost atacată de către petentul L.D.C., plângere ce a format obiectul dosarului penal nr. 1959/2005 al Judecătoriei Satu Mare, dosar soluționat prin sentința penală nr. 826 din 27.04.2005, prin care s-a respins ca tardiv introdusă plângerea.
Prin decizia penală nr. 252/R din 21.10.2005, Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondat recursul declarat de partea vătămată L.D.C. împotriva deciziei penale mai sus arătate.
Cât privește infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C.pen., ordonanța a fost înregistrată la Judecătoria Satu Mare sub dosarul nr. 8090/2004, dosar în care, prin sentința penală nr. 1075 din 19.05.2005, în baza art. 334 C.proc.pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată L.D.C. din infracțiunile de lovire, prev. și ped. de art. 180 C.pen., insultă, prev. și ped. de art. 205 C.pen. și amenințare, prev. și ped. de art. 193 C.pen., în infracțiunea de ultraj, prev. și ped. de art. 239 C.pen. și, în consecință, în baza art. 285 C.proc.pen., s-a dispus trimiterea plângerii formulate de L.D.C. împotriva lui L.V. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, în vederea efectuării cuvenitelor cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de art. 239 C.pen.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare și de inculpatul L.V. împotriva acestei sentințe au fost respinse ca inadmisibile de Tribunalul Satu Mare, prin decizia penală nr. 271/R din 18.11.2005, pronunțată în dosarul nr. 3549/2005.
Drept urmare, dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare sub dosarul nr. 346/P/2006, dosar în care, prin rechizitoriul din 15.06.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L.V. pentru comiterea faptei de ultraj, prev. și ped. de art. 239 alin. (2) C.pen.
La Judecătoria Satu Mare dosarul a fost înregistrat sub nr. 5244/296/2009, dosar în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1241 din 21.12.2010, prin care, în baza art. 239 alin. (2) C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului L.V. la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
în considerentele sentinței s-a reținut că, în data de 29.03.2004, partea vătămată L.D.C. și-a început activitatea la SC U. SRL, iar la data de 30.03.2004, între partea vătămată și inculpat a avut loc un incident în incinta sălii de tăiere unde inculpatul l-a apostrofat pe partea vătămată, reproșându-i că este bețiv și fumător și că fumează în incinta unității.
La câteva zile după acest prim incident, mai precis la 6.04.2004, partea vătămată împreună cu medicul veterinar M.M., după examinarea cărnii și a organelor de porci introduși la sacrificare, au ridicat în vederea confiscării și îngropării la puțul sec al unității cantitatea de cca 180 kg de organe, care erau improprii consumului uman.
S-a arătat că partea vătămată, în plângerea formulată a precizat că organele au fost depozitate în lăzi de plastic pentru ca, după cântărirea în prezența reprezentantului societății, să fie îngropate la puțul sec.
La scurt timp, în cabinetul de lucru al medicilor veterinari s-a prezentat inculpatul, care a adresat părții vătămate cuvinte jignitoare, după care l-ar fi prins de gât și i-ar fi aplicat mai multe lovituri cu pumnii și palmele în zona feței, provocându-i suferințe fizice.
Partea vătămată a arătat că înțelege să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.
Recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea prin decizia penală nr. 428/R din 17.05.2011.
Prin contestația în anulare înregistrată la această curte de apel în data de 15.07.2011 sub dosarul cu numărul de mai sus, L.V. a solicitat anularea deciziei penale nr. 428/R din 15.05.2011, arătând că, în fapt, împotriva sa s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, respectiv decizia penală nr. 252/R/2005 a Tribunalului Satu Mare și decizia penală nr. 428/R/2011 a Curții de Apel Oradea.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) C.proc.pen. și s-a precizat că, potrivit art. 2781alin. (11) C.proc.pen., în situația prevăzută în art. 8 lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10. S-a subliniat totodată faptul că, dacă se examinează situația prevăzută de art. 2781alin. (8) lit. a) C.proc.pen. la care face trimitere alin. (11), se observă cu ușurință că textul nu pretinde ca judecătorul să se pronunțe pe fondul plângerii, ci are în vedere oricare din următoarele motive pe care se întemeiază respingerea plângerii: „respingerea plângerii prin sentință ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată”.
în considerentele contestației s-a făcut o expunere exhaustivă a celor mai sus reținute cu privire la plângerea formulată de partea civilă L.D.C. și parcursul acesteia, subliniindu-se faptul că inculpatul a fost condamnat prin două hotărâri penale definitive pentru aceeași faptă.
Examinând contestația în anulare pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea va constata că aceasta este întemeiată și o admite ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
într-adevăr, așa cum rezultă din actele de la dosar, față de contestator s-a pronunțat inițial de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare ordonanța din 18.10.2004 dată în dosarul nr. 1391/P/2001, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C.proc.pen., scoaterea de sub urmărire penală cu privire la comiterea infracțiunii prev. de art. 239 C.pen.
Plângerea formulată de partea civilă L.D.C. împotriva acestei soluții de scoatere de sub urmărire penală a fost respinsă ca tardivă de Judecătoria Satu Mare, prin sentința penală nr. 826 din 27.04.2005 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 252/R din 21.10.2005 a Tribunalului Satu Mare, ca urmare a respingerii recursului declarat de partea civilă.
Cum, prin ordonanța prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului L.V., s-a dispus și sesizarea Judecătoriei Satu Mare sub aspectul comiterii de către acesta a infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C.pen., dosarul cauzei a fost trimis acestei instanțe care, prin sentința penală nr. 1075 din 19.05.2005, în baza art. 334 C.proc.pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de lovire, prev. și ped. de art. 180 C.pen., insultă, prev. și ped. de art. 205 C.pen. și amenințare, prev. și ped. de art. 193 C.pen., în infracțiunea de ultraj, prev. și ped. de art. 239 C.proc.pen. și, în consecință, în baza art. 285 C.proc.pen., a dispus trimiterea plângerii formulate de L.D.C. împotriva lui L.V. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, în vederea efectuării cuvenitelor cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de art. 239 C.pen.
Ulterior, prin rechizitoriul din 15.06.2009 dat în dosarul nr. 346/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L.V. pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) C.pen.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Satu Mare sub nr. 5244/296/2009 și, așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința penală nr. 1241 din 21.12.2010, s-a dispus condamnarea inculpatului L.V., pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de art. 239 alin. (2) C.pen., la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, dispunându-se totodată, în baza art. 14 și art. 346 C.proc.pen., obligarea inculpatului L.V. la plata către partea civilă L.D.C. a sumei de 50.000 lei, despăgubiri civile cu titlul de daune morale.
Or, în raport cu cele mai sus arătate, precum și din considerentele ordonanței din 18 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare și ale sentinței penale nr. 1241 din 21.12.2010 a Judecătoriei Satu Mare, rezultă fără dubiu că într-adevăr, față de inculpatul L.V., s-au pronunțat două soluții cu privire la aceeași faptă (cea din 6.04.2004).
Astfel, în speță suntem în prezența unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală și a unei hotărâri judecătorești de condamnare a aceleiași persoane pentru aceeași faptă.
Or, în raport de dispozițiile art. 2781alin. (11) C.proc.pen., rezoluția sau ordonanța prin care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, în situația în care este atacată cu plângere împotriva actelor procurorului, potrivit dispozițiilor art. 2781C.proc.pen., iar prin hotărâre definitivă se dispune potrivit art. 2781alin. (8) lit. a) respingerea plângerii, capătă caracter definitiv și împiedică o nouă urmărire și o nouă judecată pentru aceeași față și împotriva aceleași persoane.
S-a reținut că textul de lege mai sus arătat nu face distincție între modalitatea de respingere a plângerii împotriva actelor procurorului, respectiv ca nefondată, inadmisibilă sau tardivă, art. 2781alin. (8) lit. a) C.proc.pen. prevăzând alternativ oricare dintre cele trei variante.
Astfel fiind, cum ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem), Curtea a constatat că, în speță, ordonanța procurorului din 18.10.2004, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a contestatorului L.V. sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj, prev. de 239 C.pen., a căpătat autoritate de lucru judecat prin respingerea de către Judecătoria Satu Mare ca tardivă a plângerii formulate de partea civilă L.D.C., sentință ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 252/R din 21.10.2005 a Tribunalului Satu Mare.
în aceste condiții, cum în cauză nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, inculpatul L.V. nu mai putea fi urmărit pentru aceeași faptă decât cu încălcarea principiului non bis in idem. Acesta este o consecință logică a principiului legalității incriminării și pedepsei care guvernează dreptul penal și este în concordanță cu principiile generale de echitate (nemo debet bis puniri pro uno delicto – nimeni nu trebuie să fie pedepsit de două ori pentru o singură infracțiune).
în raport de cele mai sus arătate, s-a reținut că decizia penală nr. 482/R din 17.05.2011 a acestei curți de apel, prin care s-a menținut sentința penală nr. 1241 din 21.12.2010 a Judecătoriei Satu Mare, prin care s-a dispus condamnarea contestatorului L.C. pentru aceeași faptă cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, este nelegală, fiind dată cu încălcarea principiului non bis in idem.
Constatând că într-adevăr în cauză împotriva contestatorului L.V. s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, în baza art. 386 lit. d) C.proc.pen., combinat cu art. 392 C.proc.pen., s-a admis contestația în anulare formulată de acesta și s-a desființat în totalitate decizia penală nr. 482/R din 17.05.2011 a acestei curți de apel și sentința penală nr. 1241 din 21.12.2010 a Judecătoriei Satu Mare și, pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C.proc.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului L.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj și s-a înlăturat obligarea condamnatului L.V. la plata către partea civilă L.D.C. a sumei de 50.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale, a sumei de 6.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în fond și a sumei de 6.306 lei, cheltuieli judiciare în recurs, precum și obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în fond și recurs.
în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
