In raport de obiectul litigiului – suspendarea executării unei decizii de debit, dispoziţiile Codului de procedură fiscală nu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă în materie de ordonanţă preşedinţială.
Cum prezenta acţiune este întemeiată în drept exclusiv pe dispoziţiile Codului de procedură civilă în materie de ordonanţă preşedinţială, dispoziţii excluse de la aplicare de prevederile Codului de procedură fiscală, soluţia primei instanţe de respingere a unei astfel de acţiuni este corectă.
Prin sentinţa civilă nr.4669/24.07.2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.12029/63/2012, s-a respins cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială privind pe reclamantul M. F. şi pe pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII D.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, ordonanţa preşedinţială este reglementată de prevederile art. 581 şi 582 cod de procedură civilă ca procedură specială, cu caracter sumar, fiind admisibilă doar dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiţii: urgenţa măsurii ce se solicită a fi luată, caracterul vremelnic al acesteia şi necesitatea ca prin luarea ei să nu se prejudicieze fondul dreptului. Astfel, în cazul ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu trebuie să cerceteze fondul dreptului, ci numai aparenţa acestuia, făcând un examen sumar al cauzei în măsura necesara constatării de partea cui este aparenţa dreptului. Pentru a se soluţiona prezentul litigiu este necesar însă ca instanţa sa examineze fondul dreptului, în vederea stabilirii legalităţii emiterii deciziei de debit.
Or, decizia de contestată s-a emis în aplicarea unei legi aflate în vigoare, respectiv a legii nr. 263/2010, iar în aceste condiţii aparenţa dreptului pare a fi tocmai în defavoarea reclamantului.
Reclamantul înţelege să invoce nelegalitatea şi netemeinicia aplicării dispoziţiilor legale în vigoare la emiterea deciziei de debit, însă acest examen al verificării convenţionalităţii unei legi şi eventual a înlăturării aplicării legii în discuţie nu se poate face pe calea ordonanţei preşedinţiale, ci pe calea dreptului comun.
Cercetarea în fond a dreptului implică în acest caz o evidentă analiză a temeiului de drept aplicabil în speţă, aspect care este în contradicţie cu limitele de control judecătoresc permis de dispoziţiile art. 581 cod de procedură civilă .
În concluzie, cererea astfel cum a fost formulată a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M. F., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs arată că sentinţa primei instanţe este lipsită de temei legal, precizând că este beneficiarul pensiei de urmaş conform deciziei nr.81065/29.11.1984 iar în prezent cuantumul acesteia este de 376 lei.
Arată că potrivit certificatului de încadrare într-un grad de nr.1920/07.11.2000, emis de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică şi encefalopatie infantilă, certificatul de încadrare în gradul de handicap fiind nerevizuibilă, arătând că handicapul acestuia este apărut la naştere şi datorită deficienţei funcţionale grave, necesită însoţitor, menţionând că se deplasează doar într-un scaun cu rotile.
Mai arată că cele două texte de lege prin care se motivează decizia vizează condiţii generice, fără a preciza exact care este argumentul /raţiunea ce impune restituirea sumei de 13.501 lei şi anterior , suspendarea plăţii pensiei de urmaş., mai mult susţinând că art.68 din lege vizează pensia de invaliditate, nu pensia de urmaş pe care acesta ar trebui să o restituie.
În drept invocă dispoziţiile art.299 şi următoarele Cod procedură civilă, art.581 şi următoarele raportate la art.84, 118 din legea nr.263/2010 şi Ordinul 1730/2009.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art.156 din Legea privind sistemul unitar de pensii publice nr.263/2010, “Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”
Regula consacrată de art.156 din Legea privind sistemul unitar de pensii publice nr. 263/2010 are o excepţie reglementată de dispoziţiile art. 181 din legea nr. 263/2010 şi anume:
„(1) Debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale se recuperează prin executorii proprii ai CNPP, precum şi ai caselor de pensii sectoriale şi se fac la bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) La recuperarea debitelor în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie.”
Prin urmare , cum în prezenta cauză se solicită pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea executării deciziei de debit nr. 81065/24.05.2012 emisă de către pârâta Casa Judeţeană de D. devin pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 181 din legea nr. 263/2010, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură fiscală în materie.
Prin dispoziţiile alin. 1 art. 148 din Codul de procedură fiscală se prevede că „Executarea silită se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta în cazurile prevăzute de prezentul cod.”
În concluzie, în raport de obiectul litigiului – suspendarea executării unei decizii de debit, dispoziţiile Codului de procedură fiscală nu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă în materie de ordonanţă preşedinţială.
Cum prezenta acţiune este întemeiată în drept exclusiv pe dispoziţiile Codului de procedură civilă în materie de ordonanţă preşedinţială, dispoziţii excluse de la aplicare de prevederile Codului de procedură fiscală, soluţia primei instanţe de respingere a unei astfel de acţiuni este corectă, urmând a fi menţinută pentru considerentele expuse mai sus.
Pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul. (Decizia nr. 10737/09.11. 2012 – Secţia I Civilă – rezumat judecător Stelian Aurelian Cadea)
