Atâta timp cât contestatorul avea cunoştinţă de împrejurarea că faţă de el se derulează un proces penal, dar nu s-a prezentat în faţa instanţelor, nici în faţa instanţei de fond şi nici a celor de control judiciar, părăsind România în mod nejustificat, sustrăgându-se judecăţii şi răspunderii penale, face ca lipsa acestuia de la proces să fie în totalitate imputabilă acestuia, astfel că nu poate invoca propria culpă ca temei al admiterii contestaţiei în anulare.
Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 563 din 23 septembrie 2009
Prin contestația în anulare formulată de contestatorul B.R.A., s-a solicitat în baza art. 386 lit. a) și b) C.proc.pen. admiterea acesteia și anularea deciziei nr. 329/20.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, întrucât, la data respectivă, procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, iar, pe de altă parte, contestatorul a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecată și de a încunoștința instanța de recurs despre această împiedicare și pe cale de consecință, să se desființeze hotărârea Curții și să se procedeze de îndată la rejudecarea recursului și pronunțarea unei noi hotărâri.
Verificând contestația în anulare prin prisma temeiurilor invocate, respectiv a art. 386 lit. a) și b) C.proc.pen., Curtea a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 329/ R din 20.05.2009, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul promovat de contestatorul B.R.A. împotriva deciziei penale nr. 92/30.03.2009 a Tribunalului Cluj prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă finală de 2 ani închisoare prin privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere conform art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.
La judecarea recursului din 20.05.2009, inculpatul recurent a fost citat de la adresa indicată și în cuprinsul cererii de apel de la Tribunalul Cluj, neavând indicată o altă adresă de domiciliu sau reședință.
Din citația depusă la dosar rezultă că procedura a fost îndeplinită prin afișarea actului procedural pe ușa principală a locuinței destinatarului.
Din scriptul depus la dosar rezultă că cererea de recurs a fost formulată de apărătorul N.M.P., dar la soluționarea recursului, acesta nu s-a mai prezentat, inculpatul fiind reprezentat de avocat C.I., în substituirea avocatei I.A.I.
Susținerea contestatorului în sensul că la data judecării recursului se afla în Italia de unde nu a putut să-și contacteze apărătorul ales, deoarece nu avea semnal la telefonul mobil, nu este dovedită cu nicio probă. încunoștințarea apărătorului putea fi realizată prin fax, prim e-mail, astfel că apărările con¬dam¬natului sunt de circumstanță și vădit nesincere, neputând conduce la o soluție de admitere a contestației în anulare.
De menționat că, atât în rechizitoriul întocmit la 15.02.2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, cât și ulterior, pe parcursul procesului penal în fața instanțelor de fond, singurul domiciliu indicat al contestatorului este cel de unde a fost citat pe parcursul întregului proces penal.
Lipsa contestatorului de la proces este în totalitate imputabilă acestuia, deoarece el avea cunoștință de împrejurarea că față de el se derulează un proces penal, dar nu s-a prezentat în fața instanțelor, nici în fața Judecătoriei Turda și nici a celorlalte, părăsind România în mod nejustificat, sustrăgându-se judecății și răspunderii penale.
Pe cale de consecință, este de observat că acest contestator invocă în această cale extraordinară de atac propria culpă ca temei al admiterii acesteia, respectiv că se află într-o stare străină și a fost în imposibilitate de a încunoștința instanța despre acest fapt, dar este de observat că el singur a părăsit benevol teritoriul României și de bună voia a omis a se prezenta în fața tuturor instanțelor judecătorești.
Totodată, comunicarea prin telefon nu rămânea singura posibilitate de a lua legătura cu avocatul, fiind legale și posibile și comunicările electronice sau prin fax.
Contestatorul nedovedind cele două condiții prevăzute la art. 386 lit. a) și b) C.proc.pen., cererea a fost respinsă ca nefondată conform art. 391 și urm. C.proc.pen.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C.proc.pen. condamnatul a fost obligat să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariul avocațial oficiu.
