Completarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 cu cele din . Sancţiunea nemotivării hotărârii în fapt şi drept.
Omisiunea judecătorului sindic de a indica motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei echivalează cu nesoluţionarea cauzei pe fond.
Secţia comercială – Decizia comercială nr. 625/ 25 septembrie 2009
Prin sentinţa nr. 1207/F/2008 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. 682/97/2008 a fost admisă contestaţia formulată de debitoarea S.C. P.I. S.R.L. Petroşani şi s-a respins cererea formulată de creditoarea D.G.F.P.- H. pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. P.I. S.R.L. Petroşani.
Pentru a pronunţa această sentinţă judecătorul sindic a reţinut că debitoarea a depus la dosar acte cu care a dovedit că s-au mai achitat din obligaţiile restante faţă de bugetul de stat şi alte acte în dovedirea solvabilităţii societăţii debitoare, astfel că creditoarea nu are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea D.G.F.P.-H. solicitând modificarea în sensul respingerii contestaţiei intimatei debitoare ca nefondată şi neîntemeiată şi admiterea cererii creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că judecătorul sindic nu a motivat considerentele pentru care a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, fiind nefondate susţinerile intimatei privind imposibilitatea plăţii creanţei din cauza neîncasării sumelor de la C.N.H.- Petroşani.
Se mai arată că sunt nefondate şi susţinerile debitoarei referitoare la compensarea creanţelor debitoarei faţă de C.N.H.- S.A. Petroşani cu creanţele creditoarei faţă de debitoare întrucât nici una din părţi nu are calitatea de creditor bugetar.
În drept se invocă art. 304 pct. 9, 3041 Cod procedură civilă, art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, art. 177 din O.G. nr. 92/2003.
Debitoarea S.C. P.I. S.R.L. Petroşani a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului declarat de D.G.F.P.- H. ca nefondat .
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă: hotărârea judecătorească va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor.
Instanţa a omis însă să indice motivele de fapt care au format convingerea acesteia şi pentru care a pronunţat acea soluţie, limitându-se doar la a reda susţinerile părţilor, fără a face o analiză amănunţită a argumentelor invocate de părţi şi fără a-şi expune propriul punct de vedere cu privire la susţinerile acestora.
Deşi creditoarea a invocat mai multe documente în susţinerea cererii, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la acestea, nefăcând nici o referire la ele în considerentele sentinţei şi nu a justificat concluzia potrivit căreia creanţa nu ar fi certă, lichidă şi exigibilă.
Omisiunea primei instanţe de a examina motivele invocate de petent, de a preciza motivele de fapt care au stat la formarea convingerii acesteia şi de a-şi expune propriul punct de vedere cu privire la susţinerile părţilor echivalează cu nesoluţionarea cauzei în fond deoarece în condiţiile în care hotărârea nu cuprinde motivele, instanţa de control judiciar se află în imposibilitatea de a cenzura soluţia pronunţată.
Motivarea unei hotărâri trebuie să demonstreze în mod logic deplina concordanţă dintre soluţia pronunţată în cauză şi realitate, constituind o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate temeinic şi oferind posibilitatea exercitării controlului judiciar.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă prezentul recurs a fost admis, sentinţa atacată a fost casată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea evocării fondului.
1
