NECERCETAREA FONDULUI PRICINII. CASARE CU TRIMITERE. SUSPENDAREA DE DREPT A JUDECĂRII CAUZEI. Suspendare a judecăţii


NECERCETAREA FONDULUI PRICINII. CASARE CU TRIMITERE.

SUSPENDAREA DE DREPT A JUDECĂRII CAUZEI.

–Art.312 alin.5 C.pr.civ.

–Articolul 36 din Legea nr.85/2006

–Legea nr.277/2009

Dacă nici din cuprinsul dispozitivului sentinţei şi nici din considerentele acesteia nu rezultă cu claritate dacă ambele pârâte au fost obligate faţă de reclamant sau dacă numai una dintre acestea şi, în acest caz, care dintre pârâte a fost obligată ca urmare a admiterii acţiunii, este imposibilă o analiză a legalităţii şi temeiniciei sentinţei recurate, astfel că nemotivarea acesteia echivalează cu o necercetare a fondului pricinii.

Suspendarea de drept a acţiunilor judiciare sau a măsurilor de silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale de la data deschiderii procedurii este posibilă cu excepţia căilor de atac declanşate chiar de debitor.

(Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale

– decizia civilă nr.1840/14.10.2009)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul CF a chemat în judecată pe pârâta SC P SA Bucureşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să fie obligată pârâta să îl încadreze în funcţia de şofer PPU, începând cu luna mai 1998, şi pe funcţia de şofer PPU cumulată cu funcţia de fochist PPU, începând cu luna mai 2000, să fie obligată pârâta să-i înscrie în carnetul de muncă aceste funcţii începând cu luna mai 1998, plata drepturilor salariale pe ultimii 3 ani corespunzătoare funcţiilor exercitate cumulat.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că până în luna mai 1998 a fost încadrat în funcţia de şofer IC 5, funcţie înscrisă în carnetul de muncă, iar de la această dată a fost transferat pe o autoutilitară pe care este montată o instalaţie de produs abur la presiuni înalte, până în luna mai 2000, dată de la care îndeplineşte cumulativ funcţia de şofer şi fochist, iar drepturile salariale îi sunt achitate numai pentru funcţia de şofer. A mai arătat că până la data de 1 septembrie 2007 a fost completat carnetul său de muncă, emiţându-se decizia nr.2539/2008 care nu i-a fost comunicată.

La data de 14.04.2008, reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând instanţei să constate că, începând cu luna mai 1998 şi până luna mai 2000, a exercitat funcţia de conducător auto pe o autoutilitară dotată cu instalaţie de producere a aburului la presiune înaltă, iar până în prezent lucrează pe aceeaşi maşină, cumulând şi funcţia de fochist, pârâta urmând să fie obligată pârâta să-i înscrie în carnetul de muncă aceste funcţii corespunzătoare perioadelor lucrate.

La termenul din 12.05.2008, prima instanţă a constatat că denumirea societăţii pârâte SC Ps SA este SC P Company SA şi a dispus citarea şi a pârâtei SC P SA.

Prin sentinţa civilă nr.2741/29.10.2008, Tribunalul P a admis acţiunea precizată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele SC P Company SA şi SC P SA, a constatat că reclamantul a exercitat meseria de conducător auto începând cu luna mai 1998 şi până în luna mai 2000, a obligat pârâta să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamantului şi la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa dintre salariul de şofer PPU şi cel de fochist.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost încadrat până în luna mai 1998 în funcţia de şofer IC5, funcţie înscrisă în carnetul de muncă, iar de la aceasta dată, după cum reiese din procesul verbal de predare-primire, a preluat autoutilitara dotată cu instalaţie de producere abur la presiune înaltă pe care continuă să lucreze şi în prezent, împrejurare dovedită cu foile de parcurs şi diagramele depuse, dar în carnetul de muncă nu s-au efectuat menţiunile corespunzătoare.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC P Company SA, cu motivarea că prima instanţă nu a luat în considerare actele depuse la dosar şi nici nu a sesizat că a intervenit prescripţia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, potrivit art.3041 C.pr.civ., Curtea a constatat că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea a reţinut că la termenul din 12.05.2008 prima instanţă a constatat că denumirea societăţii SC Ps SA, chemată în judecată de reclamant, este SC P COMPANY SA. La acelaşi termen a dispus citarea în calitate de pârâtă şi a societăţii SC P SA.

Prin sentinţa civilă nr.2741/29.10.2008, instanţa de fond a admis acţiunea precizată formulată de reclamant, în contradictoriu cu ambele pârâte, a constatat că reclamantul a exercitat meseria de conducător auto începând cu luna mai 1998 până în luna mai 2000, a obligat pârâta să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamantului şi la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa dintre salariul de şofer PPU şi cel de fochist.

A mai reţinut că nici din cuprinsul dispozitivului sentinţei şi nici din considerentele acesteia nu rezultă cu claritate dacă ambele pârâte au fost obligate faţă de reclamant sau dacă numai una dintre acestea şi, în acest caz, care dintre pârâte a fost obligată ca urmare a admiterii acţiunii.

Prin urmare, nefiind arătate motivele care au condus instanţa de fond la soluţia arătată mai sus, Curtea a apreciat că este imposibilă o analiză a legalităţii şi temeiniciei sentinţei recurate, nemotivarea acesteia echivalând cu o necercetare a fondului pricinii.

Faţă de aceste considerente, în baza art.312 alin.5 C.pr.civ., a admis recursul declarat, a casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

În ceea ce priveşte cererea formulată de avocatul RG pentru intimatul reclamant CF, de suspendare a judecării recursului, Curtea a reţinut că, prin Legea nr.277/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit.c a art.6 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, articolul 36 din Legea nr.85/2006 a fost modificat, având următorul cuprins: De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor.

A mai reţinut că, întradevăr, recurenta SC P COMPANY SA se află în procedura insolvenţei, însă în cauza supusă judecăţii calea de atac a fost exercitată chiar de către recurentă, astfel că, faţă de dispoziţiile legale anterior citate, judecarea cauzei nu se mai suspendă.

Prin urmare, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecăţii recursului.

Întocmit,

Judecător Lucian Crăciunoiu