C.A. Braşov, decizia nr. 381 din 30 iunie 1995
Desfacerea disciplinară a contractului de muncă a fost atacată prin mai multe contestaţii, respinse de către instanţe, prin hotărâri irevocabile. Printr-o nouă acţiune, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale, adoptate la 29 decembrie 1988, în aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. t din Legea nr. 5/1978, în prezent abrogată, acţiune respinsă de prima instanţă, confirmată în apel, în temeiul puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare.
În recurs, s-a reţinut inadmisibilitatea abordării separate a chestiunilor referitoare la măsura adunării generale (ca organ de dispoziţie în materia respectivă) şi a celor privind decizia conducerii (ca organ de execuţie a dispoziţiei obligatorii adoptate de adunarea generală). Prin aceste acte se realizează, ca un tot unitar, atât sub aspect substanţial, cât şi sub aspect formal, măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă. Prin contestaţie s-a atacat această măsură sub toate aspectele, iar soluţiile formulate au avut în vedere desfacerea contractului de muncă în raport cu sursele care au întemeiat-o, inclusiv hotărârea adunării generale, astfel încât, în cadrul prezentei acţiuni, prima instanţă a reţinut, în mod justificat, identitatea de obiect între contestaţiile anterioare şi prezenta acţiune, pe lângă celelalte elemente ce definesc autoritatea de lucru judecat. Este de precizat că, prin hotărârile anterioare, nu s-a reţinut necenzurabilitatea măsurii adunării generale de către justiţie, consacrată prin textul abrogat ci, dimpotrivă, s-a reţinut, în principiu, că prin efectul abrogării, susţinerea recurentului privind nelegalitatea constituirii adunării generale este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
