Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 1213/R din 25 septembrie 2013
S-a luat în examinare contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.C. împotriva deciziei penale nr. 1871 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj.
Nu s-a dispus citarea contestatorului.
Asupra cauzei penale, se constată că, la 12 septembrie 2013, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.C. împotriva deciziei penale nr. 1871 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală.
Motivele contestaţiei în anulare se bazează pe dispoziţiile art 386 lit a, b, c şi e Cod procedură penală.
Potrivit art 386 lit a contestaţia în anulare se poate formula când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii.
Potrivit at 386 lit b Cod procedură penală, condamnatul poate formula contestaţie în anulare când dovedeşte că la termenul la care s-a judecat dosarul de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Conform art 386 lit c contestaţia în anulare se poate formula în cazul când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetarea procesului penal, iar potrivit lit.
e când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 3851 alin.1 ori art. 38516 alin.1 Cod procedură penală.
În motivarea contestaţiei se arată de către contestator că instanţa de recurs nu a respectat dispoziţiile art. 385 14 alin.11 C.pr.penală, în sensul că nu a procedat la ascultarea sa, aşa cum prevăd dispoziţiile legale menţionate, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a se apăra şi de a-şi susţine recursul.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391
C.pr.pen., curtea constată că nu există temei pentru a opera cu conţinutul dispoziţiilor art 391 Cod procedură penală, deoarece aşa cum rezultă din actele de la dosar, contestatorul a fost încarcerat în Penitenciarul Aiud la 14 martie 2012 potrivit adresei nr. A21004 din 15 martie 2012, conform mandatului emis potrivit sentinţei penale contestate.
Potrivit art 388 Cod procedură penală contestaţia în anulare pentru motivele arătate în 386 lit a-c şi e Cod procedură penală poate fi introdusă de către persoană împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, astfel că, instanţa de recurs constată că acest termen a fost depăşit, în condiţiile în care contestatorul avea 10 zile la dispoziţie începând cu data de 14 martie 2012, iar contestaţia a fost formulată la 12 septembrie 2013.
Potrivit prevederilor art.386 C.p.p.,împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. 11 ori art. 385 16 alin. 1.
Potrivit cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit.a şi b C. proc. pen., partea poate face contestaţie în anulare dacă dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, cele două cerinţe impuse de legiuitor fiind cumulative, aşa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condiţiile folosirii conjuncţiei „şi.”
Din analiza cauzei ce a avut ca obiect recursul contestatorului rezultă că acesta personal a declarat calea de atac, cererea fiind semnată de acesta şi depusă la data de 8 iunie 2011 la registratura Tribunalului Cluj. În declaraţia de recurs contestatorul indică şi adresa de citare, respectiv Turda str. L. nr. 2 apt. 2 Jud. Cluj, de unde a şi fost citat pe parcursul procedurii nefiind adusă la cunoştinţa instanţei de recurs existenţa unui alt loc de citare decât cel cunoscut până în acel moment procesual.
În contextul prezentei cauzei, faţă de condiţiile impuse de legiuitor pentru incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit a şi b C. proc. pen. şi în raport cu motivul efectiv invocat de contestatorul condamnat, Curtea constată nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale cazului de contestaţie în anulare menţionat, deoarece cerinţa dovezii imposibilităţii de prezentare şi de încunoştinţare a instanţei despre această împiedicare la termenul la care s-a judecat cauza la instanţa de recurs nu s-a produs.
Altfel spus, nu a făcut dovada că în calitatea de parte pe care o avea, respectiv recurent inculpat la data judecării cauzei, acesta personal s-ar fi aflat în imposibilitate de prezentare şi de încunoştinţare a instanţei despre această împiedicare.
Astfel, potrivit adresei nr. A 21004 din 15.03.2012 a ANP- Penitenciarul Aiud depusă la dosarul instanţei de fond, contestatorul a fost înmatriculat în acest penitenciar la data de 14.03.2012 în baza mandatului emis potrivit sentinţei penale contestate. Pe de altă parte, chiar arestat fiind, atâta timp cât avea cunoştinţă despre faptul existenţei unei cauze penale, susnumitul avea obligaţia de a încunoştinţa instanţa despre imposibilitatea de prezentare, neexistând nicio o dovadă a faptului că ar fi fost împiedecat în efectuarea unui asemenea demers.
Apoi Curtea observă că nu există nici cazul prevăzut de art. 386 lit. c şi e C. proc. pen. având în vedere că la termenul de judecată din 7.10.2009 contestatorul a fost audiat la instanţa de fond, împotriva sa s-a pronunţat o sentinţă de condamnare care a fost menţinută în totalitate atât de instanţa de apel, cât şi cea de recurs.
În speţă, nu s-a dovedit existenţa vreunei cauze de încetare a procesului penal asupra căreia instanţa de recurs trebuind a se pronunţa vizate de art 10 lit f-i Cod procedură penală.
Referitor la netemeinicia soluţiei de condamnare Curtea constată că acest motiv nu se regăseşte printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul art. 386 C.proc.pen.
Faţă de aceste considerente, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat constatând că motivele invocate nu sunt fondate.
Din verificarea pieselor dosarului rezultă că împotriva deciziei penale nr. 1871 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj condamnatul T.C. a formulat o primă contestaţie în anulare, respinsă prin decizia penală nr. 79 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel, după care a formulat o nouă contestaţie în anulare, împotriva aceleiaşi decizii penale nr. 1871/2011 a instanţei de recurs, soluţionată la 10 iulie 2013 prin respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac, constatându-se că există identitate de persoane, de motive, apărări şi temeiuri legale invocate în soluţionarea acestora, ceea ce impune respingerea acesteia ca inadmisibilă.
În acest moment, Curtea constată că prin Decizia XXXVI/2009 pronunţată în recurs în interesul legii ÎCCJ a stabilit că „cererile repetate de revizuire şi contestaţie în anulare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora”.
Aşa fiind, prezenta contestaţie în anulare se va respinge ca inadmisibilă, aceasta fiind întemeiată pe aceleaşi motive şi apărări ca şi căile extraordinare de atac formulate de acelaşi condamnat în luna ianuarie şi iulie 2013 la Curtea de Apel Cluj. Mai mult, contestaţia nu putea fi admisă în principiu, condamnatul depăşind termenul de introducere a acesteia vizat de art. 388 Cod procedură penală.
Faţă de cele ce preced, nefiind întrunite cerinţele art. 391 Cod procedură penală contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Va fi obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală. (Judecător Delia Purice)
Întocmit,
Judecător Delia Purice
