-art. 61 Alin.1 ŞI 3 DIN Legea 85/2006;
-art.7 alin.3 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 61 alin. 1 şi 3 din Legea 85/2006, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor, potrivit codului de procedură civilă, notificarea urmând a se publica totodată într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de .
Aceste prevederi legale au fost respectate în speţă, căci deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă la data de 04.04.2008, cât şi în ziarul Jurnalul Bihorean din 06.03.2008, creditoarea neputând fi citată şi potrivit codului de procedură civilă, în condiţiile în care, în cuprinsul primului raport de activitate întocmit de administratorul judiciar ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă, s-a arătat că debitorul nu a predat actele contabile. Or, faţă de această situaţie, devin incidente prevederile art.7 alin. 3 paragraf final din lege, în conformitate cu care, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Considerându-se că respectiva creditoare a fost în mod legal notificată în condiţiile art.7 alin. 3 paragraf final şi nu a depus cererea de admitere a creanţei în termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii generale de insolvenţă (29.04.2008), ci abia la data de 11.07.2008, în mod temeinic şi legal judecătorul-sindic a constat, potrivit art. 76 alin. 1 din Legea 85/2006, tardivitatea declaraţiei de creanţă depusă de creditoare.
Prin sentinţa nr. 42/F/2009 Tribunalul Bihor a admis excepţia de tardivitate invocată de către lichidatorul judiciar.
A respins ca tardivă contestaţia la tabelul definitiv al creanţelor debitorului formulată de contestatoarea S.C.R.S.S.R.L.
A respins cererea de repunere în termenul de înscriere a creanţei, formulată de creditorul S.C.D.C.S.R.L.
A luat act de tardivitatea depunerii declaraţiei de creanţă de către creditorii S.C.D.C.S.R.L., C.R.S.R.L, S.C. P.S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că declaraţia de creanţă a creditoarei contestatoare S.C.R.S.S.R.L. a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.11.2008, concomitent cu contestaţia la tabelul definitiv al creanţelor, fiind formulată în cuprinsul aceluiaşi act, iar deschiderea procedurii s-a dispus prin Sentinţa nr.150/F/2008 pronunţată la data de 21.02.2008 de Tribunalul Bihor – Secţia de Administrativ şi Fiscal, dispunându-se notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului pentru efectuarea menţiunii, în temeiul art. 61 din Legea nr. 85/2006, termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă expirând la data de 29.04.2008 (60 de zile de la data deschiderii procedurii), considerând şi prorogările legale, iar contestatoarea nu a solicitat şi nu a justificat repunerea sa în termenul de introducere a contestaţiei la tabelul definitiv al creanţelor.
Potrivit prevederilor art.7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, „Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerata îndeplinita dacă a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.”
Cum, notificarea deschiderii procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă conform dovezii privind îndeplinirea procedurii de publicare nr.24395 emisă la data de 27.03.2008, rezultă că, în raport cu creditoarea contestatoare S.C.R.S. S.R.L. procedura notificării este considerată îndeplinită, conform art.7 alin. 3 din Legea nr.85/2006, la data de 27.03.2008, dată în raport cu care, contestaţia la tabelul definitiv al creanţelor apare ca fiind în mod evident, tardivă.
Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia de tardivitate invocată de către lichidatorul judiciar şi în consecinţă, în temeiul art.7 alin. 3 raportat la art. 73 alin. 1, 3 din Legea privind procedura insolvenţei, a respins ca tardivă contestaţia la tabelul definitiv al creanţelor formulată de contestatoarea S.C.R. S.S.R.L. în contradictoriu cu debitorul.
În ceea ce priveşte declaraţiile de creanţă ale creditorilor S.C.D.C.S.R.L., S.C.C.R.S.R.L., S.C. P.S.R.L., instanţa a constatat că acestea sunt tardive în raport cu data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă a notificării deschiderii procedurii, în condiţiile art.7 alin. 3 din – 27.03.2008, reţinând din cuprinsul materialului probator că data înregistrării cererii de admitere a creanţei este de 11.07.2008 în cazul S.C.P.S.R.L.; 13.08.2008 în cazul S.C.C.R.S.R.L., respectiv 22.08.2008 în cazul S.C.D.C.S.R.L., iar prin notificările nr.28/19.09.2008, 27/19.09.2008, respectiv 29/19.09.2008, creditoarele în cauză au fost notificate cu privire la motivele înlăturării creanţelor acestora în tabelul preliminar de creanţe, în condiţiile art. 72 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au formulat recurs recurentele S.C.P.S.R.L. şi S.C.R.S.S.R.L., ambele solicitând modificarea sentinţei, în sensul înscrierii creanţelor solicitate la masa credală a debitoarei.
În motivarea recursului formulat, recurenta S.C. P.S.R.L. a arătat că nu a avut cunoştinţă despre data deschiderii procedurii falimentului şi despre termenul limită de depunere a cererilor de înscriere de creanţă, deoarece nu a fost notificat de lichidatorul judiciar.
Administratorul judiciar nu şi-a îndeplinit obligaţiile şi atribuţiile sale legale, astfel că nu se poate invoca culpa recurentei pentru depăşirea termenului de depunere a cererii de înscriere creanţă.
La rândul său, recurenta S.C. RSS.R.L. a învederat instanţei, în susţinerea recursului său, că instanţa de fond nu a avut în vedre faptul că recurenta a formulat împotriva debitoarei o plângere penală, care se află în curs de cercetare la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului C. Recurenta fiind parte civilă în cauza penală, în consecinţă nu a formulat o altă acţiune pe calea dreptului civil.
A aflat cu mare întârziere că împotriva debitoarei s-a deschis procedura insolvenţei, a formulat contestaţie la tabloul creditorilor, aceasta însă fiind respinsă, deşi au formulat diligenţele necesare pentru recuperarea creanţei, instanţa de fond trebuia să aibă în vedre de demersurile făcute de creditoare şi să recunoască calitatea sa de creditor conform prevederilor articolului 76 din Legea 85/2006.
Examinând sentinţa recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut, în privinţa excepţiei de netimbrare a recursului declarat de recurenta S.C.R.S.S.R.L., instanţa a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea 146/1997, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege.
Potrivit prevederilor art.11, cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani soluţionată de prima instanţă; sau taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, în speţă recurenta datorând 19,5 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Deoarece recurenta nu a depus odată cu recursul declarat, taxa de timbru aferentă, conform prevederilor art.302/1 Cod procedură civilă, instanţa a dispus citarea acesteia cu menţiunea timbrării recursului cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, până la primul termen de judecată fixat în cauză, respectiv 12 noiembrie 2009.
Neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancţionează, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, cu anularea acţiunii sau cererii.
Astfel, deoarece recurenta a fost citată cu menţiunea de a timbra recursul declarat până la primul termen de judecată, însă nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare stabilită, instanţa de recurs a admis excepţia de netimbrare şi a dispus anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenta S.C.R.S.S.R.L.
În privinţa recursului declarat de recurenta S.C.P.S.R.L., s-a respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 61 alin. 1 şi 3 din Legea 85/2006, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, notificarea urmând a se publica totodată într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Aceste prevederi legale au fost respectate în speţă, căci deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă la data de 04.04.2008, cât şi în ziarul Jurnalul Bihorean din 06.03.2008, creditoarea S.C.P.S.R.L. neputând fi citată şi potrivit Cod procedură civilă, în condiţiile în care, în cuprinsul primului raport de activitate întocmit de administratorul judiciar ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă, s-a arătat că debitorul nu a predat actele contabile. Or, faţă de această situaţie, devin incidente prevederile art.7 alin. 3 paragraf final din lege, în conformitate cu care, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Faţă de considerentele expuse, considerându-se că respectiva creditoare a fost în mod legal notificată în condiţiile art.7 alin.3 paragraf final şi nu a depus cererea de admitere a creanţei în termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii generale de insolvenţă (29.04.2008), ci abia la data de 11.07.2008, în mod temeinic şi legal judecătorul-sindic a constat, potrivit art. 76 alin. 1 din Legea 85/2006, tardivitatea declaraţiei de creanţă depuse de creditoarea S.C. P.S.R.L.
(Decizia nr.373/C/12.11.2009 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
